Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.178/
Ședința publică din 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA V, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.765/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și G, toți cu domiciliul ales în F,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, intimatul - reclamant, lipsă fiind intimații - reclamanți, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat.
Intimatul - reclamant se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, emisă de Poliția F la data de 14.01.2005 și, întrebat fiind, arată că nu dorește să-și angajeze apărător, iar pretențiile solicitate prin prezenta sunt întemeiate pe disp. OG 146/2007 și Contractul colectiv de muncă.
Apărătorul recurentei - pârâte arată că la sediul unității există Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, dar nu poate preciza de când își produce efectele acest contract. Există și Contractul colectiv de muncă la nivel de instituție pe anii 2006 - 2007.
Curtea ia act de precizările părților și nemaifiind cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru argumentele învederate în motivele scrise de recurs. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că solicitările reclamanților sunt prescrise și mai mult decât atât, că aceștia nu fac parte din categoriile de persoane enumerate în nr.OG146/2007. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul - reclamant solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea la nr- reclamanții, G au chemat în judecată pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001-2007, sumă actualizată în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii au arătat că au calitatea de personal contractual în cadrul DADR V fiind încadrat cu contract de muncă, că potrivit art.35 al.2 din Legea nr.188/1999 funcționarul public are dreptul la o primă de vacanță anuală, că până la 31.12.2006 aceste prevederi au fost suspendate prin legile bugetare.
Au mai arătat că potrivit art.59 al.3 din contractul colectiv de muncă iunie 2007-2010 salariații au dreptul la prima de vacanță iar potrivit art.241 lit.d din Codul Muncii clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații.
Prin neacordarea acestui drept au fost încălcate dispozițiile art.41 și 53 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană.
Există și o discriminare întrucât funcționarii publici din cadrul pârâtei au primit aceste drepturi.
Prin întâmpinare pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru prima de vacanță pentru perioada 2001-2005 fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani și pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanții nu fac parte din categoriile enumerate de nr.OG146/2007, iar potrivit legii speciale de salarizare acest drept nu le este acordat.
Prin Sentința Civilă nr. 765/18.11.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată excepția prescripției. A admis acțiunea civilă formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă să achite reclamanților prima de vacanță cuvenită pentru perioada 2001-2007, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivare tribunalul reține că excepția invocată nu este fondată pentru următoarele considerente:
În perioada 2001-2006 plata primelor de concediu a fost suspendată prin legi bugetare succesive încât termenul de prescripție nu a curs în această perioadă, el începând să curgă de la data încetării suspendării plății primelor de concediu respectiv 31 decembrie 2006 dată față de care acțiunea de față este formulată în termen.
Pe fondul cauzei acțiunea este întemeiată, întrucât reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul DADR V având încheiate contracte de muncă, astfel încât raporturile dintre părți sunt guvernate de dispozițiile codului muncă.
Potrivit art.35/2 din Legea nr.188/1999 funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Până la data de 31 decembrie 2006 aceste prevederi au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale precum și prin actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Pe de altă parte, potrivit art.59 al.3 din contractul colectiv de muncă unic (2007-2010) rezultă că salariații au dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu la plata primei de vacanță, iar dispozițiile art.241 lit.d din Codul Muncii clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
În speță, reclamanții nu au beneficiat de prima de concediu în perioada 2001-2007, deși potrivit art.40 al.2 lit.c din Codul Muncii angajatorul avea obligația de a acorda salariaților plata drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Înlăturarea acestui drept al reclamanților contravine nu numai dispozițiilor art.41 al.3 din Constituție ci și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și constituie o încălcare a dreptului la egalitate de șanse și tratament, în condițiile în care, funcționarii publici din cadrul pârâtei primesc îndemnizația de vacanță.
Pentru aceste considerente tribunalul constată că acțiunea este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost dată cu aplicarea greșită a legii(art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă) întrucât pentru perioada 2001-2005 este împlinit termenul de prescripție de 3 ani, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanții nu fac parte din categoriile enumerate de nr.OG146/2007, iar potrivit legii speciale de salarizare acest drept nu le este acordat.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, iar potrivit art. 6 lit.a din Legea 188/1999, republicată, prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii.
Potrivit art. 1 din Decretul Nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Termenul prescripției este de 3 ani, conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
În mod greșit a reținut instanța de fond că a intervenit întreruperea prescripției prin similitudine cu funcționarii publici, ale căror drepturi au fost suspendate prin acte normative succesive, având în vedere că personalului contractual i se aplică legislația specifică a muncii, iar nu legislația referitoare la funcționarii publici.
În consecință, pentru drepturile anterioare datei de 20.10.2005 a intervenit prescripția, iar acțiunea trebuia respinsă în acest sens.
Referitor la fondul cauzei, curtea reține că nu există nici un temei juridic pentru care reclamanții să aibă dreptul la plata unei prime de vacanță. Contractul colectiv de muncă la nivel național prevede doar posibilitatea negocierii și acordării acestei prime prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, ceea ce nu este cazul în speță, iar nu obligația angajatorilor de a acorda acest drept.
De asemenea, aria de aplicare a OG 146/2007 este arătată în art. 1 alin. 2 al ordonanței, respectiv:Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare.
Este adevărat că funcționarii publici beneficiază prin lege de aceasta primă, dar, pentru a exista discriminare este necesar ca deosebirea să se aplice în mod nejustificat unor persoane aflate în situații identice sau analoage.
Or, în speță este vorba de categorii diferite de salariați, pentru fiecare în parte indemnizația sau salariul fiind stabilite de legiuitor în funcție de complexitatea și răspunderea funcției, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții sau de alte criterii, nefiind suficient faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în aceeași instituție publică.
Instanța constată că rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
În mai multe decizii ale sale pronunțate în anul 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca prescrisă, pentru perioada anterioară datei de 20.10.2005 și ca nefondată pentru perioada ulterioară acestei date.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA V, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.765/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr. 765/18.11.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și G, toți cu domiciliul ales în F,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, pentru perioada 2001 - 20.10.2005 ca prescrisă.
Respinge acțiunea ca nefondată pentru perioada ulterioară.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /27.02.2009
:DC/ 2 ex/27.02.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
