Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1853/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1853
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2009, privind recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.5873/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 08.04.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin 5873/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimată.
S-a admis acțiunea formulată de petenții, împotriva intimatei SC SA- Membru.
A fost obligată intimata la plata către petenți a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamna-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramura conform art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramuri energie, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, reactualizate la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenții au fost salariații intimatei așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetele de muncă ale acestora.
În baza art. 176 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații va beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în suma fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Potrivit dispoz. art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța a considerat că intimata nu a respectat prevederile dispoz. art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA.
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamanți.
Se arată că venitul la care se referă art. 176 din CCM la nivel de ramură nu poate fi considerat drept salariu, ci alt venit reglementat de măsură de protecție socială, avându-se în vedere nevoia specială în care se găsește persoana cărei i se acordă.
Al doilea motiv de recurs pune în discuție regimul prescripției extinctive aplicabil, recurenta susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit.e Codul muncii, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a faptului că cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, alte venituri ce au ca temei contractul colectiv de muncă.
Referitor la data nașterii dreptului la acțiune, s-a susținut că este data la care salariatul, potrivit susținerilor sale, nu a încasat suma solicitată prin acțiune, deși momentul pretins al exigibilității era luna octombrie a fiecărui an.
Cum reclamanții au fost disponibilizări înainte de 1 sept. 2007, s-a depășit cu mult termenul de 6 luni până la care se putea introduce cererea de chemare în judecată.
Ultimul motiv de recurs grupează mai multe critici ce vizează fondul cauzei.
Întreaga motivare a reclamanților, însușită de instanța de fond, este una simplistă și eronată și nu cuprinde mențiuni referitoare la CCM la nivel de ramură, la nivel de unitate ori la mențiunile făcute în cărțile de muncă ale salariaților.
S-a arătat că, la nivelul anului 1998, Cai ntrodus acest ajutor privind aprovizionarea toamnă iarnă în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună, ca parte integrantă din salariu, fiind majorată ori de câte ori a fost majorat salariul la nivel de unitate.
În sprijinul acestor susțineri s-a invocat împrejurarea că sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă-iarnă cât și pasivitatea, constând în neformularea niciunei cereri de negociere la încheierea CCM SD.A-.
S-a mai arătat că drepturile prevăzute prin CCM la nivel de ramură nu au fost îngrădite ci, dimpotrivă, partenerii contractuali au înțeles să se acorde drepturi mai mari la nivel de unitate decât cele stabilite la nivel de ramură, nepreluând denumirea identică a celor acordate și să distribuie într-o altă formă acest ajutor decât în cea prevăzută de CCM la nivel de ramură.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției, casarea sentinței și respingerea acțiunii iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului în drept se invocă dispoz. art. 312 pct.1 și 3 Cod pr.civilă.
Curtea constată a fi fondate criticile vizând modul de soluționare pe fond de către prima instanță a cererii privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă, pentru următoarele considerente.
Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția drepului la acțiune în temeiul dispoz. art. 283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești - drepturi salariale așa cum rezultă din interpretarea art.154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp. art. 155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Din modalitatea de redactare a art. 168 și 176 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și aprovizionare toamnă și cotă de gaze este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art. 283 alin. 1 litera din CM.
Critica recurentei privind modul de soluționare al cererii prin care reclamanții au solicitat acordarea drepturilor bănești aferente aprovizionării de toamnă este întemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 168 alin.1 din CCM/1997 încheiat între -RA și salariați,reprezentați de, recurenta s-a obligat să acorde salariaților cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, o suplimentare a drepturilor salariale. Angajatorul a stabilit că fiecare din suplimentări va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe - RA.
La alin.2 a aceluiași articol s-a menționat că prin negociere cu se vor stabili, condițiile și criteriile de acordare a acestora.
La alin 3 al art.168 din contract s-a stipulat că începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
În contractul colectiv de muncă la nivel /1998 s-a menționat la art. 168 alin 3 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Curtea constată astfel că aceste suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă au fost incluse în salariul de bază, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar respectiv - adresa 2328/8.10.1997 prin care recurenta comunică tuturor sucursalelor că în conformitate cu art 168 alin. 1 din CCM pentru aprovizionarea de toamnă salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de - lei de persoană și în raport cu alin.3 al acestui articol includerea în salariul de bază a acestui drept se va face începând din 1.01.1998; adresa nr.2412/29.05.1998 prin care s-a stabilit că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM/1997, începând cu data de 1.03.1998 salariile de bază brute ale salariaților se vor majora cu anumite procente în raport de cuantumul acestora.
În CCM la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol, Gaze /2004, 2005, 2006, 2007 această suplimentare salarială a fost menționată la art.176, iar la alin. 6 s-a precizat că fiecare din adaosuri se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu s-a convenit introducerea în salariul de bază.
Aceasta nu înseamnă că angajatorul a revenit asupra celor convenite prin CCM/1997 și 1998, în condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă așa cum s-a arătat mai sus a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, începând cu luna martie 1998.
Pentru a concluziona că această suplimentare nu a mai fost inclusă în salariul de bază ar fi trebuit să aibă loc o micșorare a acestuia, care să fie evidențiată în cartea de muncă. Verificarea cărților de muncă depuse în dosarul de fond nu confirmă o astfel de ipoteză, ceea ce înseamnă că această suplimentare a rămas inclusă în salariul de bază și pe perioada solicitată în acțiune.
În raport de aceste precizări și în conformitate cu dispoz. art. 312 pr. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea capătului de cerere privind respingerea excepției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.5873/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în parte.
Respinge acțiunea pe fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 4 mai 2009
Tehn./Ex.3/13.04.2009
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
