Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1916/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1916
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - --- Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- -Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 5828/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât SC SA prin avocat, a lipsit recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea Planului Social de către intimat, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurentei, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea formulată la data de 21.08. 2008 reclamantul a chemat în judecată SC SA, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata indemnizației de concediere în funcție de vechimea în muncă, de peste 15 ani, în cuantum de 5 salarii nete, prevăzută de art. 50 alin 1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 22.01.2008 așa a rezultat din decizia de concediere și mențiunile din carnetul de muncă, contractul individual de muncă încetându-i din motive neimputabile.
Ca urmare, potrivit art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății, unitatea pârâtă trebuia să-i plătească acesteia o indemnizație de concediere în funcție de vechimea în muncă, respectiv ar fi trebuit să îi acorde 5 salarii medii nete, corespunzător unei vechimi în muncă mai mare de 10 ani.
În dovedirea cererii a depus la dosar copia deciziei de concediere, copia carnetului de muncă, extras din contractul colectiv de muncă.
În drept, și- întemeiat acțiunea pe prevederile art. 50 alin 1 din contractului colectiv de muncă.
Pârâta SC SA B prin întimpinare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din codul muncii potrivit căruia termenul de prescripție este de 6 luni în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, iar dreptul solicitat rezultă din contractul colectiv de muncă și se invocă neexecutarea acestuia.
Pe fondul cauzei a solicitat să fie respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată.
In motivarea întimpinării, unitatea pârâtă a susținut următoarele:
Conform prevederilor art. 50 alin 3 din Codul muncii cuantumul indemnizației de concediere s-a negociat de patronat cu Sindicatul FSLI, acordându-se fiecărui salariat suma stabilită prin Planul Social la data de 07.12.2005, 03.01.2006, 29.01.2007 și 06.02.2008. Prin planurile sociale respective s-au convenit cu Sindicatul FSLI indemnizații de concediere mai mari decât cele din contractul colectiv de muncă, precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora, tranșele pentru vechimea în petrol mai favorabile salariaților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța o respinge ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din codul muncii, ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7 / 2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și / sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În teoria de specialitate unii autori au susținut același lucru, respectiv că sunt venituri de natură salarială toate sumele cuvenite în baza unui raport de muncă, în executarea unui contract individual de muncă.
In speță nu are relevanță că suma primită este indemnizația de concediere, acordată conform prevederilor art. 50 din CCM completate cu prevederile Planului Social, pentru că denumirea de indemnizație de concediere nu exclude calificarea dată de legiuitor veniturilor din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din Codul muncii, în raport e care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte până la data de 22.01.2008, dată la care contractul individual de muncă a încetat, pârâta emițând decizie în acest sens. Conform acesteia contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii, respectiv ca urmare a desființării posturilor ocupate de salariatul.
Potrivit art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă 2008, se prevede că, în cazul concedierii din motive ce nu țin de persoana salariatului, acestuia i se plătește, funcție devechimeasa, o indemnizație de concediere. acestei indemnizații redate în cuprinsul aceluiași articol sunt minime, ele putând fi negociate cu (alin. 3), în alin. 4 fiind prevăzut că dispozițiile art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
În Planul Social, la pct. 4 ( Financiare), urmare a negocierilor finale, tranșele de vechime, funcție de care se acordă indemnizațiile de concediere, se reduc ca întindere, iar valoarea indemnizației se majorează. În Planul Social, însă se folosește sintagma, vechime în ", spre deosebire de art. 50 din contractul colectiv de muncă, în care se folosește sintagma,vechime în muncă".
Reclamantul a considerat că cele două noțiuni folosite în redactarea textelor sunt diferite și, ca urmare, i se cuvine o dublă compensare pentru concediere: atât cea prevăzută de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, cât și cea prevăzută de pct. 4 din Planul Social (deja acordată ).
Instanța a apreciat neîntemeiată această susținere, pentru următoarele considerente:
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aplicabil în anul 2006, se stabilesc valorile minime ale indemnizației de concediere, în alin. final făcându-se trimitere la Planul Social, prin care se pot negocia și alte valori ale acesteia
Prin inserarea acestei clauze în contractul colectiv de muncă s-a urmărit protejarea salariaților în caz de concediere, pentru motive ce nu le sunt imputabile, diminuarea consecințelor concedierii. Fiind însă un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, clauzele inserate în acesta urmăresc acordarea unor drepturi propriilor salariați, funcție de activitatea depusă de aceștia în cadrul acelei unități și, ca urmare, și măsurile de protecție negociate nu pot privi decât această activitate. A interpreta că cele două noțiuni sunt diferite și privesc vechimea în muncă în general, conform art. 50 din contractul colectiv de muncă, respectiv vechimea în societate, conform Planului Social, ar conduce la o dublă compensare a salariatului concediat.
De altfel, așa cum se prevede în art. 50 alin. 4, aceste dispoziții se completează cu cele ale Planului Social și nu adaugă la acestea.
Contractele colective de muncă aplicabile, negociate pentru anii 2006, 2007,2008 prevăd în articolul 50 alin. 1 și 2 obligația angajatorului de a acorda o indemnizație de concediere salariaților, atât la concedieri individuale, cât și la cele colective. Această clauză contractuală stabilește totodată și condițiile de acordare, una dintre acestea fiind existența unei vechimi în muncă a salariatului. alin. 3 permite partenerilor sociali doar modificarea tranșelor de vechime și a cuantumului valoric al indemnizației. Astfel, părțile au posibilitatea modificării cuantumului indemnizației prin intermediul Planului Social, însă nu și a condiției de acordare.
Așadar, instanța a constatat că în cauză s-au încheiat contractele colective de muncă în perioada 2005 - 2008 și în cuprinsul art. 50 s-a prevăzut plata unei indemnizații minime de concediere în situația concedierilor individuale în funcție de vechimea acestuia: de la o la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani - 3 salarii medii nete și peste 10 ani - 5 salarii medii nete.
La alin. 2 s-a prevăzut că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă ".Pe cale de consecință în cazul concedierilor colective la calculul indemnizației minime de concediere si va pleca de la formula utilizată pentru concedierea individuală, dar valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul FSLI. Deoarece conform alin 3 al aceluiași articol " valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu.
Potrivit alin 4 "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți".
Unitatea pârâtă pentru a se conforma prevederilor art. 50 alin 3 din CCM aplicabil a negociat cu sindicatul - formula de calcul pentru acordarea indemnizații de concediere.
La punctul nr. 4 din acest Plan Social, s-a prevăzut o formulă mai avantajoasă de acordare a indemnizației de concediere, comparativ cu formula de calcul utilizată de art. 50 alin 1 din CCM aplicabil, formula de calcul negociată de unitatea pârâtă cu sindicatul liber - pentru concedierile colective este mult mai avantajoasă valoarea indemnizației de concediere triplându-se, după cum urmează: de la 0,5 ani - 5 ani vechime - 8 salarii; de la 5 - 15 ani vechime - 12 salarii; peste 15 ani vechime - 15 salarii ".
Prin semnarea planului social părțile confirmă faptul că, voința comună a părților la data semnării acestuia a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art 50 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă; și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art 50 alin 1 Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța de fond greșit a respins acțiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părțile contractante prin amendamente, din care reiese că voința comună a părților a fost de modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.
Potrivit art. 7 din CCM 2004-2007 s-a prevăzut că "drepturile salariaților prevăzute de prezentul CCM nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea".
Potrivit art. 9 din CCM 2004-2007, " interpretarea clauzelor din prezentul CCM se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform principiilor dreptului munci, în favoarea salariaților".
Susține, de asemenea, că pârâta era obligată să acorde salariaților disponibilizați drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM și pentru că: aceste drepturi au fost menținute în CCM și după apariția Planului Social (art. 4 din art. 50); aceste drepturi au fost renegociate anual tocmai pentru nu fi acordate; aceste drepturi salariale au fost stabilite în cuantumuri și modalități de calcul diferite, astfel încât tranșele stabilite se calculează la alin. 1 în funcție de vechimea în muncă, iar cele de la alin. 4 în funcție de vechimea în.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 5828/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Preedinte Mihaela Cotora Ioana - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. /2 ex. 08.04.2009
fond /
Președinte:Dorina Stoichin Preedinte Mihaela Cotora IoanaJudecători:Dorina Stoichin Preedinte Mihaela Cotora Ioana
