Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2017/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2017
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T afiliat la FEDERAȚIA EDUCAȚIEI NAȚIONALE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr.1523 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ȘCOALA cu Clasele I-VIII, PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale, avocat, lipsă fiind recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și pârâții intimați Școala Clasele I-VIII Germană, Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării tuturor pârâților la plata drepturilor salariale solicitate, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1523/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membra de sindicat, in contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII Germană, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei si Finanțelor; a fost obligată pârâta de I, unitate de învățământ, la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrei de sindicat, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că pretențiile reclamantei având ca obiect plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamantă a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamantei li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
A mai reținut tribunalul că existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), și deși potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanta, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii", nu se definește noțiunea de "venituri proprii", fapt ce duce la concluzia că trebuiau să de prevadă de către conducătorii unității aceste cheltuieli, cu personalul din subordine, în bugetul de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de învățământ pârâte și că existența sau inexistența resurselor financiare, nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin DGFP T, s-a solicitat in principal modificarea în tot a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Recurentul în discuție susține că între membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului, in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
Se susține că este nefondată cererea reclamantei raportat la imposibilitatea instanțelor de a se substitui puterii legiuitoare, fiind invocată Decizia nr. 1325/2008 a Curții Constituționale.
Prin recursul declarat, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas olicitat modificarea parțială a sentinței supusă reformării, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu toți pârâții, arătând că prima instanță a respins în mod corect excepțiile privind lipsa capacității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local și, mai mult, cheltuielile de personal al unităților de învățământ preuniversitar sunt finanțate din sumele alocate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, de aici rezultând calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 prevăd că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Poziția procesuală a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului Taf ost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar prin care acesta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că primele de vacanță solicitate de reclamant se acordă de către angajatori "din venituri proprii", conform contractelor colective de muncă de care se prevalează reclamantul, iar aceste venituri proprii sunt diferite de cele bugetare.
S-a susținut că unitatea de învățământ pârâtă este persoană juridică potrivit dispozițiilor art. 1 și 3 din nr.HG 2192/2004, astfel că își gestionează autonom veniturile obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, iar veniturile proprii la care fac referire contractele colective de muncă sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004 și nicidecum cele alocate de bugetul de stat.
Examinând recursurile declarate de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T are, așa cum corect a reținut instanța de fond, calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic. Astfel, art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau în sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesual pasive a Consiliului Local și a Primăriei - Instituția Primarului, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Consiliului Local și a Primăriei - Instituția Primarului, aceștia au calitate procesuală pasivă, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți a fost soluționată în mod corect de către prima instanță, în sensul că nu este întemeiată.
Dacă motivele de fapt și de drept menționate mai sus susțin calitatea procesual pasivă a Inspectoratului Școlar Județean T și a unității administrativ-teritoriale, nu același lucru se întâmplă în privința legitimării Ministerului Finanțelor Publice de a figura ca subiect pasiv in raportul juridic supus analizei.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerului Finanțelor Publice, Curtea reține că, intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context în care părți în proces sunt, în principiu, numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare), care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că, într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Instanța nu identifică nicio dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, de cealaltă parte. În afara atribuțiilor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut, în sarcina acestui minister, atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic, cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la motivele de recurs ce vizează soluționarea pe fond a cauzei, într-adevăr, Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și cel de la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, ca pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamantei membră de sindicat, la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul Muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus-menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art.37 din aceste contracte prevede că: "- convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art.977 și art.978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile reclamantului Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, modificându-se în parte hotărârea recurată, în sensul că se va respinge acțiunea față de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, și va obliga în solidar și pârâții Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local și Inspectoratul Școlar Județean T, la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate membrei de sindicat, pentru perioada ultimilor 3 ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație. Vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile reclamantului SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T și DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE declarate sentinței civile nr.1523 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ȘCOALA cu Clasele I-VIII, PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea față de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Fanțelor Publice, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, și obligă în solidar și pârâții Primăria - Instituția Primarului, Consiliul Local Și Inspectoratul Școlar Județean T, la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate membrei de sindicat, pentru perioada ultimilor 3 ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./15.12. 2009
Thred./15.12.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
