Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 202/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.202/2010-
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Trif | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, -, R, -, -, G, -, -, toți cu domiciliul procedural în O parc nr. 10 județul B și cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 700//2009 din 24 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra litigiului de față și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 3 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 700/LM din 24 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, -, R, -, -, G, -, -, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data 01 februarie 2007 și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
De asemenea, pârâții au fost obligați la plata către reclamanta a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data 01 februarie 2007 și până la data pensionării, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor salariale mai sus menționate.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
Reclamanții sunt magistrați-judecători și personal auxiliar de specialitate, conform tabelelor anexate la dosar (filele 28-30 dosar).
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Prin urmare, s-a reținut că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în ipoteza adoptării unei soluții contrare în acest recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În ceea ce privește noțiunea de "discriminare", Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
Astfel, adopta soluția contrară în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prima instanță a constatat că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art.3 din nr.HG208/2005 și ale art.3 din nr.HG386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, art. 1084 cod civil și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a admis în parte acțiunea conform dispozitivului hotărârii recurate.
Împotriva acestei sentințe în termen a declarat recurs pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Recurs a declarat și Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca netemeinică, apreciind că prin intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007, au fost abrogate în întregime dispozițiile Legii nr. 50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1201 Cod civil, este putere de lucru judecat atunci când oad oua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între același părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Sub acest aspect este de observat că prin decizia civilă nr. 1286/2009 a Curții de APEL ORADEA, a fost admis recursul declarat de părțile în litigiu în dosarul nr. 754/2009 al Curții de APEL ORADEA, a fost modificată sentința civilă nr. 492/LM/26 mai 2008 Tribunalului Bihor și admisă acțiunea acelorași reclamanți, având același obiect cu cel din prezenta cauză, respectiv plata drepturilor bănești, reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1 februarie 2007 -la zi și pentru viitor.
Întrucât sunt întrunite cumulativ cele trei elemente ale puterii de lucru judecat -identitatea de părți, obiect și cauză - Curtea urmează în baza art. 312 al. 1 coroborat cu art. 163 și următoarele Cod procedură civilă să admită recursurile și să modifice în totalitate hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
Admite ca fondate recursurile civile introduse de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, -, R, -, -, G, -, -, toți cu domiciliul procedural în O parc nr. 10 județul B și cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 700/LM din 24 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 08.02.2010
- dactilografiat grefier - 10.02.2010 - 91 ex.
-comunicat 11.02.2010- 89 ex.
- MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,
- reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-
-
-
-
-
-
-
-
- C
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- R
-
-
- -
-
-
- -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- -
-
-
-
-
-
- -
-, toți cu domiciliul procedural în O parc nr. 10 județul
- CURTEA DE APEL ORADEA
- TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în O parc nr. 10 județul
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Doina Trif
