Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 221/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.871/CM din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A, în baza delegației nr.-, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți ta, intimații-pârâți Guvernul României, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentantul recurentului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă și scoaterea acesteia din cauză.
Arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 23.10.2007, reclamanții ta, (), (), C, (), G, -, Din -, I, reprezentați de SINDICATUL A, au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta din urmă în calitate de chemat în garanție, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții și chematul în garanție la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, în cele 3 etape: 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007, 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordate și până la plata efectivă.
S-a solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În acest fel, arată reclamanții, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și categoriei profesionale exceptate.
OG nr.8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art.39 din nr.OUG27/2006 în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
La data de 07.11.2007 s-a formulat în cauză o cerere de intervenție în interes propriu de către numiții, grefieri și grefieri-informaticieni în cadrul Tribunalului Argeș, prin care s-au solicitat aceleași drepturi salariale, în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost disjunsă la data de 12.12.2007, formându-se un nou dosar.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are Ministerul Justiției iar potrivit art. 47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite
Pe de altă parte, s-a arătat în apărare, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Din oficiu, a fost invocată de către instanță excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României.
Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, cele două excepții au fost analizate cu prioritate la termenul de judecată din data de 12.12.2007.
Excepția invocată din oficiu a fost admisă pe considerentul că Guvernul României este un organ colegial, prin urmare nu poate sta în judecată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât potrivit art.10 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare, având calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare acoperirii sumelor solicitate de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.871/CM din 12 decembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să acorde reclamanților creșterile salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 de 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006, de 2% de la 01.04.2007, față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să aloce fondurile necesare acordării diferențelor salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
S-a reținut că dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare, sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația, în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, în trei etape.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și reclamanților.
Din examinarea nr.OG10/2007, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
De aceea au devenit aplicabile în speță dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000, modificată și completată, art.4 și 16 din Constituția României republicată și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează interzicerea discriminării.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a privit-o ca întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul Ministerul Justiției.
Primul dintre recurenți critică hotărârea în sensul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Așa cum este reglementată în art. 60-63 pr.civ. instituția chemării în garanție se bazează pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nicio obligație de garanție.
Simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamanților, Ministerul Justiției, nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești nu îi conferă acestuia nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4, 7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. Prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare prin acordarea unui drept salarial care nu este prevăzut în actele normative.
de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, însă nici chiar Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări.
2. Hotărârea primei instanțe este netemeinică, deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii profesionale, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Greșit reține instanța că este vorba despre un spor sau adaos salarial, iar elementul generator al acestui spor este întrunit de către toate categoriile profesionale. În condițiile în care legiuitorul a stabilit sisteme diferite de salarizare pentru diferitele categorii profesionale din sistemul bugetar și pentru fiecare dintre acestea majorări salariale, în mod diferit și de asemenea în perioade de timp diferite, pretențiile reclamanților întemeiate pe discriminare nu sunt fondate.
Personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și alte categorii de personal nu se află în situații similare sau comparabile, atât din punct de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării, de aceea suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
În anul 2007, grefierii și personalul conex au beneficiat de asemenea de indexări în temeiul prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare, nr.OG8/2007, în care se stipulează că drepturile de salarizare vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. Anexele, care sunt parte integrantă din acest act normativ, prevăd majorări salariale în trei etape în beneficiul acestui personal.
Se arată că indexarea este utilizată în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației în scopul de a acoperi, de regulă, o parte din rata inflației pe o perioadă determinată. În caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste.
În fine, se susține, nu rezultă din motivarea instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații-reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor constituie o aplicare corectă a dispozițiilor legale și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum sunt examinate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, fără a fi vorba despre o veritabilă obligație de garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
În considerarea acestor atribuții prevăzute de lege a fost obligat recurentul la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Legat de primul motiv de recurs invocat de către recurentul-pârât Ministerul Justiției trebuie reținut că instanța nu a fost învestită a examina conformitatea actelor normative adoptate în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate, ori a actelor normative care au prevăzut creșteri salariale pentru personalul bugetar cu dispozițiile constituționale.
Instanța a fost învestită a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
În considerentele Deciziei nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002 modificată prin nr.OUG29/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege respective s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată.
S-a susținut prin cel de-al doilea motiv de recurs că nu poate fi reținută discriminarea câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Prin art.1 din nr.OG10/2007 se stabilesc majorări în 3 etape ale salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG29/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocupă funcții de demnitate publică și ale celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.
Scopul acordării acestor majorări prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trăsătura caracteristică și comună a reclamanților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, respectiv indemnizațiile, se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Răspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflectă în stabilirea indemnizațiilor în raport cu nivelul instanței, cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legătură cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației, respectiv cu majorarea valorii de referință sectorială.
Majorările acordate personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea prin nr.OG 8/2007 nu au avut drept scop acoperirea creșterii inflației deoarece vizează coeficienții de multiplicare.
Pe de altă parte, raportându-ne la personalul care ocupă funcții de demnitate publică sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bănești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice și sunt necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, majorările au fost acordate atât în anul 2006, cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de primă necesitate, determină scăderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite după funcții, atribuții, interdicții, etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fără altă justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, trebuie reținut că tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamanților este discriminatoriu în sensul art.2 din nr.OG137/2000 și art.5 din Codul muncii, precum și în sensul art.16 din Constituția României revizuită.
În stabilirea cuantumului indexărilor instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor incidente în speță - nr.OG10/2007 - pe considerentul că acoperirea inflației pe o perioadă determinată nu poate opera doar în favoarea anumitor categorii de personal din sectorul bugetar. De altfel, recurentul nu precizează care ar fi procentele cuvenite și actul normativ care le reglementează.
Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de dispozițiile art.304 pct.4,7 și 9 procedură civilă, cu privire la sentința recurată, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI și de recurentul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.871/CM din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții TA, (), (), C, (), G, DIN, I, reprezentați de SINDICATUL A, pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ și intimatul-intervenient CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Ion Rebeca, Paulina
