Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2244/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2244/R/2008
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele SC SA și SC""SA - MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr. 1653 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat cu delegație la dosar și reprezentantul pârâtei recurente SC""SA avocat, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtei recurente SC" "SA
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost depuse și motivate în termen legal, au fost comunicate cu intimatul și sunt scutite de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care la acest termen reprezentantul reclamantului depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul pârâtei recurente.
Reprezentanții părților arată că nu mai sunt alte cereri și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, susținând pe larg memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, cu cheltuieli de judecată. Susține oral întâmpinarea depusă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1653 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s- admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele și " " și în consecință a fost obligată pârâta B să plătească reclamantului suma de 820 lei, reprezentând prima de Paște pentru anul 2004, și " " B (fosta service B) la plata sumei de 4800 lei reprezentând prima de Paște și de C cuvenite pentru perioada 2004-2005.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtelor, cu contracte individuale succesive pe durată nedeterminată, în perioada 1.04.2002-23.12.2005.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În conformitate cu prevederile art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art.176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază.
Aceste drepturi sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum reiese din actele depuse la dosar cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C nu au fost acordate.
Susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul că, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se cuvin reclamantului, ele fiind introduse în salariul fiecărui angajat pe anul 2003, nu au nici un temei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâtele să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paște și C aferente perioadei lucrate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele SC SA B și -Membru criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele aflate la 2-3 pârâta SC SA Baa rătat că, tribunalul nu a judecat pricina, interpretând greșit clauza vizând includerea în salariul de bază al angajaților a sporurilor și adaosurilor (inclusiv a primelor de sărbători). In acest sens nu s-a ținut seama de apărările formulate de SC care nu a susținut teza includerii permanente, a primelor de sărbători ci a novației, în sensul în care, acestea (primele) devin componentă a salariului de bază, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Pârâta -Membru a invocat următoarele motive de recurs:
Acțiunea este prescrisă în ceea ce privește obligația de plată a primei de Paști pe anul 2004, întrucât acțiunea a fost promovată la data de 16.05.2008.
Instanța a reținut greșit că suplimentările salariale de Paști și C nu au fost incluse în salariul de bază, acest aspect reieșind din conținutul adreselor nr. 1154/2003 și 1453/2003.
Suma de 1.140.000 lei inclusă în salariul de bază al angajaților societății în anul 2003 nu a mai fost niciodată scoasă din conținutul salariului, aspect ce reiese din copiile carnetelor de muncă ce atestă faptul că din anul 2003 salariile reclamanților nu s-au mai diminuat niciodată.
Toate majorările salariale ulterioare au vizat salariul de bază în întregul său.
Rațiunea menținerii prevederilor art. 168, alin. 1 din CCM pe anii 2004-2007, care reglementau dreptul salariaților la acordarea primelor de Paști și Caf ost aceea ca salariații să beneficieze efectiv de aceste prime, modalitatea concretă de acordare fiind reglementată prin alin. 2 al aceluiași articol.
Un ultim motiv vizează eronata calculare a cuantumului primelor în raport de salariul mediu brut pe unitate, în condițiile în care, potrivit art. 168 alin. 1 din CCM aceste suplimentări se determină în conformitate cu salariul de bază mediu pe.
Prin întâmpinarea formulată ( 32-34) reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursurile sunt întemeiate în parte, urmând a fi admis în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește acordarea primei de Paști aferentă anului 2004, această cerere este într-adevăr prescrisă în conformitate cu prev. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, acțiunea fiind înregistrată la data de 20.12.2007.
Pe acest considerent, recursul pârâtelor este întemeiat, urmând a fi admis în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. cu consecința înlăturării obligației pârâtelor la plata suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști pe anul 2004 în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, acestea sunt nefondate.
Așa cum a reținut și prima instanță, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SC SA B să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau să fie stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă).
În alin.2 al art.168 din același contract s-a precizat că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde:
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2. excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtelor în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2007 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
Nu se poate reține sub acest aspect nici "Nota" comisiei paritare a SC SA înregistrată la această unitate sub nr.4209/6 nov.2007, aceasta intervenind ulterior nașterii dreptului angajaților la primele de sărbătorile de Paști și de C în temeiul contractului colectiv de muncă, "interpretarea dată prin respectiva notă" aflată la dosar conținutului art.168 din CCM, tinzând la o modificare a conținutului acestuia, ce nu poate avea efect retroactiv.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ceea ce se vrea a fi demonstrat de către pârâtă și anume, includerea primelor datorate în salariul angajaților și în anii consecutivi anului 2003 nu s-a dovedit. În adevăr, pârâta ar fi avut obligația de a face proba creșterii salariale anuale pentru angajați cu o sumă echivalând două salarii de bază medii pe SC SA, egală pentru fiecare angajat, indiferent de salariul pe care îl are, probă care însă nu s-a făcut în această cauză.
În ceea ce privește greșita luare în considerare a cuantumului salariului mediu brut, în loc de salariul de bază mediu pe, această critică este nefondată, întrucât adresa nr. 938/01.04.2008 emisă de, cuprinzând cuantumul salariului mediu de bază pe pe anii 2003-2007 este un act unilateral emanând de la angajator, iar salariul luat în considerare de prima instanță este cel rezultat în urma negocierilor cu reprezentanții organizației sindicale.
Cât privește novația doar invocată în recurs, se constată că această instituție nu operează în cauză, nefiind dovedită în vreun fel, or, în conformitate cu art.1130 civil novațiunea nu se prezumă, voința de aof ace trebuie să rezulte evident din act.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâtele SC SA și SC""SA - MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile 1653 din 15. 09.2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtelor la plata suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști pe anul 2004 în favoarea reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18. 11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
2ex/27.11.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Adrian Repede, Marta Carmen
