Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2251/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILA NR. 2251/R/2008

Ședința publică din 18 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Lucia Ștețca

JUDECĂTOR 2: Adrian Repede

JUDECĂTOR 3: Marta Carmen

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 917 din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚISTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL DIN J precum și pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, numitul președintele sindicatului, lipsa fiind reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat nu mai are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 917 din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a admis acțiunea civilă formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul A - Biroul Teritorial din pentru membrii de sindicat cuprinși în tabelul anexă împotriva pârâților: Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului și în consecință:

Au fost obligați pârâții în solidar la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu coeficientul de inflație de la nașterea acestor drepturi și până la plata efectivă.

Au fost obligați pârâții în solidar la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20%, din salariul de bază, de la 01.01.2004 până în prezent cu actualizarea după coeficientul de inflație, până la plata efectivă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 94/21.01.2008 a Tribunalului Maramureș, instanța de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul teritorial din în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceștia fiind obligați să achite fiecărui membru de sindicat, salariat civil, drepturile bănești reprezentând primă de concediu și spor de fidelitate începând cu 01.01.2004 și până la pronunțare, sume ce au fost actualizate în continuare cu rata indicelui de inflație calculată de la data plății efective.

Prin decizia civilă 955/17.04.2008 a Curții de Apel sentința a fost casată în întregime și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Maramureș, în compunerea prevăzută pentru soluționarea cauzelor de conflicte de drepturi.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Maramureș.

Examinând acțiunea, în baza actelor de la dosar tribunalul a reținut:

Cei 57 membrii de sindicat cuprinși în tabelul anexă 7-8 dosar fond sunt angajați ca personal civil în cadrul IPJ

Potrivit art. 47 din Legea 138/1999 " personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".

Art. 49 din Legea 139/1999 prevede: " personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."

În baza Legii 138/1999, la data promulgării, polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, pentru ca apoi prin Legea 360/2002 să devină funcționari publici cu statut special păstrând drepturile conferite de Legea 139/1999 cărora li s-au adăugat și cele reglementate de OG38/2004.

În interpretarea art. 37 din OG38/2003 a fost pronunțată decizia XII/ 05.02.2007 a Înaltei curți de Casație și Justiție care a stabilit că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006.

Potrivit art. 6 din OG38/2003 " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."

În aplicarea acestor dispoziții a fost emis Ordinul nr. 132/09.02.2004.

Atât prima de concediu cât și sporul de fidelitate au fost recunoscute și acordate, prima de concediu fiind doar suspendată în anul 2004, 2005 și 2006 iar sporul de fidelitate a fost suspendat din 2005.

Fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu și sporul de fidelitate nu pot fi anulate prin acte normative succesive care au suspendat doar plata acestor drepturi.

Într-o atare situație suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu și sporul de fidelitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i- fost înlăturată existența și nici nu s- constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Pentru aceste considerente acțiunea fost considerată întemeiată, iar în baza art. 47,49 din Legea 138/1999, OG38/2003, fost admisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Internelor și al Reformei Administrative solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că membrii de sindicat în numele cărora reclamantul a promovat acțiunea fac parte din categoria personalului civil contractual al IPJ

Drepturile salariale acordate personalului contractual civil sunt reglementate prin OUG. nr. 24/2000 și nu prin OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau prin Legea nr. 138/1999, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Întrucât legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu prevede plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, personalul civil din cadrul nu poate beneficia de plata acestor drepturi.

Nici prevederile OUG 24/2000 nu reglementează cele două drepturi pretinse de angajații reprezentați de reclamant.

Personalul contractual din cadrul nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special.

Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de Legea nr. 218/2002, iar personalul contractual civil îndeplinește atribuțiile stabilite prin contractul de muncă încheiat cu recurenta.

Nu se poate concluziona că întrucât potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999 personalul civil din cadrul care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, ar beneficia și de prima de concediu și de sporul de fidelitate, întrucât aceste drepturi instituite de OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor nu se acordă nici cadrelor militare din cadrul instituției recurentei.

Singurii titulari ai dreptului la prima de concediu și la sporul de fidelitate sunt polițiștii.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Membrii de sindicat în numele și pentru care s-a formulat acțiunea au calitatea de personal civil contractual, normele de salarizare fiind cuprinse în OUG nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu referire expresă la această categorie conform art. 14 din ordonanță.

Acest act normativ prevede limita minimă și maximă a salariului ce se determină în raport de performanțele profesionale ale fiecărui angajat stabilite anual, precum și indemnizațiile de conducere pentru anumite funcții.

Nu sunt prevăzute însă, drepturile solicitate în acțiune, respectiv sporul de fidelitate și primă de vacanță.

Pe de altă parte Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

În conformitate cu art. 47 și art. 49 din lege, de drepturile salariale prevăzute de actul normativ mai sus arătat beneficiază și personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art. 1, alături de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar precum și de primele sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare, dacă desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.

În această cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, întrucât nu se desfășoară activitate în cadrul ministerului și instituțiilor centrale ci de persoane având calitate de personal civil contractual la IPJ

Ordonanța nr. 38/2003 reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

În art. 6 din acest act normativ se prevede că, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual,polițiștilorli se acordă un spor de fidelitate de până la 20 %.

În interpretarea corectă a acestui text legal, sporul de fidelitate se cuvinenumai polițiștilor.

Rezultă că, în temeiul dispozițiilor legale de mai sus, pentru a beneficia de spor de fidelitate, se cere a fi îndeplinită calitatea de polițist, și nu cea de funcționar public sau personal civil contractual.

În mod similar, art. 37 alin 2 din Ordonanța nr. 38/2003, prevede că, la plecarea în concediul de odihnă,polițistulprimește o primă de concediu.

Legea nr. 38/2003 nu cuprinde texte prin care personalul contractual din instituțiile din sectorul de apărare națională ar fi asimilat din punct de vedere salarial cu polițiștii, așa cum se apreciază.

În această situație și având în vedere și dispozițiile art.49 din OUG nr. 138/1999 care nu se aplică în situația din speță (așa cum s-a arătat mai sus) se constată că drepturile salariale pretinse nu au nici un temei legal, ele nefiind cuvenite.

Nu se poate reține nici existența unei discriminări prin neacordarea drepturilor pretinse, întrucât drepturile polițistului sunt stabilite (conform art. 6 din Legea nr. 360/2002) de principiu, având în vedere condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei, la care însă nu este supus personalul civil contractual.

Neexistând deci un temei legal al pretențiilor formulate, nu se poate reține nici critica formulată în recurs referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, neputându-se invoca existența unui "bun", care presupune un drept legalmente datorat sau un interes legitim, ceea ce, în această cauză nu s-a dovedit.

Văzând și prevederile art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr.917 din 25.08.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚISTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - Biroul Teritorial din cadrul J în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, având ca obiect drepturi bănești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18.11.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - -

Red. MV dact. GC

2 ex/26.11.2008

Jud.primă instanță:, -Trib.

Președinte:Lucia Ștețca
Judecători:Lucia Ștețca, Adrian Repede, Marta Carmen

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2251/2008. Curtea de Apel Cluj