Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2280/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2280
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) cu sediul în B, sector 1, G-ral nr. 11 bis, împotriva sentinței civile nr. 369 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, prin reprezentant legal Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 al.1 și 2 din pentru anii 2005-2007, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat, până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei și că, pe lângă salariul de bază, urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentări
salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La termenul din 12.12.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant, suma de 528 lei reprezentând prima de aprovizionare toamnă-iarnă pe anul 2005; 480 lei pentru anul 2006 și 620 lei pentru anul 2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume, pana la data plății efective.
Totodată, au solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli de judecată, pentru fiecare reclamant.
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentantul în instanță spre a-și expune punctul de vedere.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.369 din 12 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă conform art.176 din CCM la nivel de ramură, pentru perioada 2005-2006, sume ce urmează să fie calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea drepturilor de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007 și a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei până în luna mai 2007, când au început să beneficieze de prevederile Legii 76/2002 (trecând în șomaj), însă în perioada 2005-2006 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarnă, să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, instanța de fond a reținut că din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamanții au fost salariații pârâtei, însă, în perioada 2005-2006 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul Muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea că, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea va retine ca drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul Muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2005-2006.
Totodată, va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA cu sediul în B, str. G-ral., nr. 11 bis. sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -7, etaj 4, împotriva sentinței civile nr. 369 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, prin reprezentant legal Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2005-20006.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./10.12.12009
dosar fiind - - Tribunalul Prahova
judecători fond -;
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Emis 3 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. SC SA
Insolvency Specialists . Av., apărător al reclamanților, și,Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
