Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2321/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(542/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2321/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr. 2639 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și intimata pârâtă SC SA ( C A), având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 50 dosar, lipsind recurenții reclamanți, - și intimații reclamanți, G, .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură al acestei secții au fost depuse următoarele înscrisuri: concluzii scrise din partea recurentei reclamante; concluzii scrise din partea intimatului reclamant; întâmpinare din partea intimatului reclamant .
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei pârâte SC SA B, depune la dosar înscris cu privire la faptul că intimata este în insolvență și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2639/15.10.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții, și alții, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Reclamanții și au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale în materie;
- instanța nu a interpretat corect clauzele contractuale și înscrisurile existente la dosar;
- acțiunea a fost respinsă avându-se în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză;
- jurisprudența în materie a statuat că instanța nu este legată de concluziile expertizei;
- din conținutul clauzelor contractelor de muncă și înscrisurile existente la dosar rezultă că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate;
- în situații similare acțiunile au fost admise deoarece concluziile expertizei au fost favorabile, deși s-au avut în vedere aceleași contracte de muncă și aceleași clauze contractuale;
- în speță sunt incidente disp. art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate;
- instanța nu trebuia să țină cont de nota Comisiei Paritare nr. 22/31.08.2007;
- totodată, în mod greșit a fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză, deoarece și expertul contabil dă o interpretare eronată dispozițiilor art. 168 alin. 2 din CCM.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5 proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză și a prevederilor art. 304/1 proc. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă că prezentul proces a fost declanșat prin cererea de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă, cerere prin care s-a solicitat obligarea intimatei-pârâte SC SA la plata sumei de 8693, 52 lei, din care 8350 lei drepturi salariale cuvenite conform art. 168 din CCM la nivel de unitate și neachitate, plus 343,40 lei daune materiale pentru neexecutarea la termen a acestei obligații.
Mai reiese că la termenul din 30.04.2008, prima instanță a dispus conexarea la dosarul nr- (ce avea ca obiect acțiunea principală a reclamantei ) a cauzelor înregistrate sub nr-, -, -, -, -, - și -, privind acțiunile formulate împotriva aceleiași pârâte de reclamanții, și G. În acest sens a se vedea încheierea de la fila 94 dosar fond.
În dispozitivul sentinței recurate se menționează că s-a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta și reclamanții, și G.
O asemenea redactare a dispozitivului hotărârii este inexactă, neținând seama de faptul că în cauză existau mai multe cereri conexe (cereri făcând obiectul dosarelor conexate la termenul din 30.04.2008), ceea ce înseamnă că, practic, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestor cereri. În acest fel au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 129 alin. ultim proc. civ. potrivit cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", ceea ce se asimilează situației prevăzute de art. 312 alin. 5 proc. civ. respectiv necercetarea fondului cauzei sub toate aspectele deduse judecății.
În plus, la dosar nu se găsesc cererile despre care instanța de fond afirmă că le-ar fi conexat la acțiunea principală, nefiind atașate dosarele în care au fost formulate, ceea ce pune Curtea în imposibilitate de a stabili care a fost natura și obiectul pretențiilor deduse judecății prin respectivele cereri conexe. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar nu poate determina dacă pricina a fost soluționată în întregime, legal și temeinic, cu referire la cererile conexe.
Toate cele ce preced impun admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu această ocazie, în scopul asigurării unei juste și unitare rezolvări a pricinii și a realizării efective a conținutului principiului prevăzut de art. 129 alin. 5 proc. civ. (rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului în cauză) se va pune în discuția părților, ținând seama și de dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, necesitatea completării raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul primei judecăți în fond cu răspunsul la un singur obiectiv: expertul să stabilească sumele de bani eventual cuvenite reclamanților pentru intervalele de timp menționate în cererile acestora, ținând seama de situația în care s-ar considera că art. 168 alin. 1 din CCM ar fi fost valabil în perioada 2004-2007.
Este necesară o astfel de completare, întrucât prin raportul pe care l-a întocmit inițial, expertul a avut în vedere numai varianta în care art. 168 alin. 1 din CCM nu a produs efecte, considerând că a fost valabil doar art. 168 alin. 2 și concluzionând că pârâta nu a avut obligația de a plăti suplimentele salariale pentru sărbătorile de Paști și de În acest fel se creează condițiile pentru ca instanța să opteze (în mod argumentat, legal și temeinic) pentru una dintre cele două soluții posibile ce se pot pronunța în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți și, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA și cu intimații-reclamanți, și G, împotriva sentinței civile nr. 2639/15.10.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./23.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
