Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2438/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2438
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -- -
**************
Pe rol, judecarea cererii pentru lămurire dispozitiv formulată de intimat intervenient SINDICATUL LIBER "" AUTOMOBILE C, privind decizia nr.379 din 12.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu recurent pârât DAEWOO AUTOMOBILE ROMÂNIA A și intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: consilier juridic - pentru recurent pârât DAEWOO AUTOMOBILE ROMÂNIA A, lipsind: intimat reclamant și intimat intervenient - SINDICATUL LIBER "" AUTOMOBILE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, constatându-se cererea în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic - solicită respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât au fost achitate de intervenientul Sindicatul Liber Automobile C, care este intervenient accesoriu.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Prin sentința civilă nr.1743 din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 19.07.2004 - 26.08.2007 și, în consecință, respinge acțiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă.
S-a dispus admiterea în parte a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientul SINDICATUL LIBER AUTOMOBILE C.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare în perioada 27.08.2004 - 20.01.2007, proporțional cu timpul în care reclamanta desfășurat activitate la sediul unității.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către intervenient.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta este angajata societății pârâte și membru al sindicatului intervenient. Drepturile bănești solicitate în prezenta cauză, vizează perioada 19.07.2004 - 20.01.2007.
Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 19.07.2004-26.08.2004 s-a reținut că aceasta este întemeiată, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art. 283 al.1 lit. din, astfel că pentru această perioadă acțiunea este prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că timpul efectiv de muncă prin programul del ucru la nivelul unității-pârâte depășește cu 15 min timpul legal de muncă stabilit prin CCM la nivel de ramură, care stabilește că, salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 min, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru, iar cele 15 min. neincluse în programul de lucru constituie muncă suplimentară care trebuie plătită de către angajator pe perioada 27.08.2004-20.01.2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta-pârâtă invocă în motivele de recurs faptul că prin CCM 2001-2004 pe unitate în art. 19 s-a stabilit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 min., pauză care nu este inclusă în timpul normal de lucru.
Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului.
De asemenea,în cadrul societății mai erau alocate 2 pauzei de câte 10 min. fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) astfel, nu se afecta în nici un mod timpul efectiv de lucru.
și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termenul stabilit de către părți și nu există o hotărâre care să constate nulitatea acestei clauze, astfel că nu se mai pot solicita pretenții.
Având în vedere și dispoz. art. 108 și 130 din, reclamantul nu a prestat o muncă suplimentară, în timpul pauzei dem asă nedesfășurând o activitate care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă, astfel că timpul efectiv era de 7 ore și 40 min. pe zi.
Potrivit CCM 2005-2009 pe unitate s-a menținut clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza dem asă să fie de 30 min. și să nu fie inclusă în programul normal de lucru.
Chiar dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzută de art. 19 din CCM, ulterior Sindicatul a solicitat ca această clauză să rămână neschimbată.
După pronunțarea dec. 25/10.01.2007 prin care s-a respins recursul recurentei, la data de 20.01.2007 s-a introdus pauza de masă în timpul de lucru de 15 min. iar prin Actul adițional din 26.01.2007 s-a convenit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 min. pauză care este inclusă în programul normal de lucru, iar angajații care lucrează pe fluxurile de fabricație beneficiază de 2 pauze tehnologice de câte 2 minute fiecare.
Față de timpul efectiv de lucru de 7 ore și 45 min. /zi prevăzut în CCM la nivel ramură de construcții în cadrul unității, până la data de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 min. fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore ) astfel că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute, iar actualmente, după modificarea CCM/ unitate rezultă că timpul efectiv de lucru este de 7 ore și 24 minute.
Avându-se în vedere că societatea a plătit către intimatul-reclamant drepturile stabilite prin sentința recurată, în situația admiterii recursului, a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii se solicită întoarcerea executării.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat doar sub aspectul greșitei obligări a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Astfel observând chitanța de plată a onorariului de avocat aflată la pagina 6 din dosarul instanței de fond se constată că suma respectivă a fost achitată de către intervenientul Sindicatul Liber și nu de către reclamant, astfel că în mod greșit instanța a obligat pârâta la plata acestei sume către reclamant.
Celelalte motive de recurs sunt neîntemeiate. Astfel,prin acțiune, reclamantul, salariat al a solicitat obligarea angajatorului la plata salariului aferent timpului suplimentar lucrat peste programul normal de lucru.
A solicitat, în principal obligarea angajatorului la plata salariului corespunzător unei durate de 30 minute zilnic în care au prestat muncă suplimentară.
Angajatorul recunoaște că salariații au fost prezenți zilnic la serviciu 8 ore și 30 de minute, din care 30 minute zilnic erau afectate pauzei dem asă.
În subsidiar, reclamanții au solicitat plata salariului aferent unui timp de muncă suplimentar de 30 minute zilnic.
incidente în cauză sunt: Contractul CCM, ramură construcții de mașini 2001-2004, CCM ramură construcții dem așini 2005, CCM ramură construcții dem așini 2006-2007, CCM unitate 2005-2009.
Potrivit CCM ramură 2001-2004 salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru( art.21), potrivit CCM ramură 2005, salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru ( art.21) iar potrivit CCM ramură 2006-2007, salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal del ucru.
Criticile recurentei-pârâte sunt nefondate deoarece contractele colective dem uncă la nivel de ramură construcții dem așini din anul 2001-2006, prevăd că salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal del ucru.
Se constată că, reținându-l pe salariat la serviciu timp de 8 ore și 30 min. și achitându-i salariul numai pentru timpul efectiv lucrat, angajatorul nu a respectat dispozițiile CCM pe ramură, iar salariatul a prestat în cele 15 minute muncă suplimentară.
Angajatorul a stabilit în mod greșit salariul, raportat la activitatea desfășurată în 8 ore, excluzând de la plată cele 15 minute aferente pauzei dem asă, deși aceasta face parte din programul normal de lucru, iar pentru această durată salariatul trebuia să beneficieze de plata salariului.
Nu poate fi primită nici critica, că deși prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a art.19 din CCM/ unitate 2005-2009, sindicatele au negociat ca dispoz. art.19 să rămână neschimbate, deoarece contractele colective de muncă la nivel der amură construcții dem așini din anul 2001-2007 prevăd că salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru și se aplică direct salariaților din unitățile ramurii respective, chiar dacă CCM la nivel deu nitate nu prevede aceeași clauză și nu este nevoie să se constate nulitatea absolută a clauzei din CCM/ unitate.
Se constată că prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzută de art.19 din CCM 2001-2004 ( decizia 25/10.01.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova ).
Nu are relevanță faptul că Sindicatele, la nivel de unitate au renegociat aceeași clauză cu aceeași dispoziție a art.19, deoarece, așa cum s-a precizat Contractele colective la nivel de ramură de construcții de mașini din anii 2001-2007 prevăd dispoziție mai favorabilă.
Critica privind pauzele tehnologice nu poate fi primită, deoarece nu s-a făcut dovada de către recurentă că anterior datei de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 min. fiecare și care erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore și nici faptul că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute.
De altfel, pauzele tehnologice nu pot fi asimilate cu o formă a timpului de odihnă-pauza de masă - acestea fiind impuse exclusiv de procesul tehnologic specific recurentei.
Pentru considerentele expuse în baza art. 304 pvt.9 cod proc. Civ. raportat la art. 312 cod proc. Civ. va fi admis recursul și va fi modificată în parte sentința în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Va fi respinsă cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de pârâta SC Automobile România SA, împotriva sentinței civile nr.1399/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intervenientul în numele altei persoane Sindicatul Liber Automobile, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21.05.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
