Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 247/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 247
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -a, împotriva sentinței civile nr. 2051/25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata pârâtă SC SA B, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SA B, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate pe fond ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2051/25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția necompetenței teritoriale invocate de pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții: domiciliat în oraș F, - 5,. 1,. 5, jud. D, -a domiciliat în oraș F,- A, jud. D, domiciliat în oraș F, - 3,. 2,. 9, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocat în mun. C, str. - -, - 2,. 1,. 7 în contradictoriu cu pârâtul B cu sediul în mun. B,-, sector 1.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă cu privire la toate capetele de cerere, le respinge ca neîntemeiate, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7 / 2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și / sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
De asemenea, s-a arată că în speță, nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din Codul Muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
S-a arătat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, reclamantul a solicitat plata drepturilor în baza raportului de muncă pe care l-a avut cu pârâta, izvorul acestor drepturi fiind contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă opozabile ambelor părți litigante, iar pe de altă parte, motivele invocate în susținerea excepției vizează fondul raportului juridic obligațional, constituind apărări de fond și nu o veritabilă excepție.
Cu privire la excepția de necompetență teritorială instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată urmând să o respingă având în vedere dispozițiile art. 284 al. 2 din Codul Muncii potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
În cauză, instanța a constatat din analiza cărților de identitate ale reclamanților că aceștia își au domiciliul în județul D, prin urmare competența de soluționare a acestei cauze aparține Tribunalului Dolj.
De asemenea s-a arătat că în ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea reclamanțior urmând să o respingă pentru următoarele considerente;
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură s-a acordat conform art. 176 alin. 6 din același CCM " în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-au prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
S-a mai arătat, că urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale, instanța a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005-2007. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
Astfel, s-a arătat că în anii următori, inclusiv în anii 2005-2008 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
De asemenea, din interpretarea acestor clauze contractuale, instanța a reținut că cererea reclamantei sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005-2007. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -a,.
Reclamanții critică sentința sub aspectul soluționării greșite a cererii privind aprovizionarea toamnă iarnă, cât și a cotei de gaze întrucât aceste drepturi trebuiau acordate.
Precizează că, faptul că angajatorul intimat nu a respectat, în privința salarizării, prevederile art. 168 art. 3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 și art. 187 din CCM la nivel de ramură, stabilind salarii sub nivelul prevederilor contractului colectiv de muncă, astfel că este evident că au fost încălcate toate normele și principiile imperative ce guvernează raporturile de muncă, dovedind rea credință și discriminare față de alți salariați.
Instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația să verifice toate aceste aspecte prin ordonarea unei expertize de specialitate, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul reclamanților se va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4.000 mc gaze naturale/anual pentru perioada 2005 - 2007 și contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pe aceeași perioadă, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007.
În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, se constată că este nefondată.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt neîntemeiate criticile recurenților.
Este neîntemeiat și motivul de recurs privind cel de-al doilea capăt de cerere, soluționat de prima instanță, având drept obiect aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Astfel, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamanților și va menține sentința ca fiind legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -a, împotriva sentinței civile nr. 2051/25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
20.01.2010
fond:
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
