Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 267/CM

Ședința publică din data de 11 aprilie 2008

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Monica Costea

JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon

- - -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 1877 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliat în C,-, -. A, etaj 2,. 8, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 9 aprilie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:

Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta a învestit instanța, în contradictoriu cu pârâta SC SA, solicitând obligarea societății pârâte la plata sumei de 980 lei

reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la plata sumei de 204,80 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor.

În motivarea acțiunii s-a susținut că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.

Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevede în art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.

Deși Contractul colectiv de muncă prevedea aceste drepturi în favoarea salariaților, reclamanta nu a beneficiat de suplimentările salariale nici de Paște și nici de

Față de depunerea ulterioară de către pârâtă a unui document intern din care rezultă nivelul salariului de bază mediu la nivel de societate în perioada de referință, reclamanta a depus precizări cu privire la cuantumul sumei pretinse, reprezentând drepturi salariale neachitate și actualizate cu inflația, indicând un cuantum total de 966 lei.

Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare în sensul respingerii acțiunii susținând că, începând cu anul 2003, aceste suplimentări salariale, menționate în art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, au fost incluse în salariul de bază.

Totodată, în subsidiar, pârâta a arătat că acțiunea trebuie respinsă ca prematură întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.

A fost invocată și prescripția dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul solicită acordarea unor drepturi ce sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.

La termenul din 12 octombrie 2007 tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune reținând că obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale și, ca urmare, sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 2 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 1877 din 23 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea precizată și a obligat societatea pârâtă către reclamantă la plata sumei de 966 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate și reactualizate cu rata inflației. A obligat societatea pârâtă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturile salariaților la suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de

În alineatul 2 al aceluiași articol s-a menționat ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2005 menține dispozițiile alin. 1, aducând o singură modificare la alin. 2 respectiv că pentru anul

2003 suplimentările salariale au fost cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat. Același text se regăsește și în Contractele colective pe anii 2006 și 2007.

Din reglementările incluse în Contractele colective reiese că voința parților a fost ca aceste suplimentări să fie achitate distinct de restul drepturilor salariale.

Nu se poate reține apărarea că din anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariile de bază întrucât părțile nu au consemnat acest aspect în Contractele colective pentru anii 2005, 2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând hotărârea atacată pentru următoarele considerente:

- Instanța nu a soluționat excepția prematurității formulării acțiunii atât timp cât nu a acordat cuvântul părților iar în dispozitiv nu se regăsește modul de soluționare.

- În mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Potrivit art. 283 alin. 1 Codul muncii, cererile având ca obiect soluționarea unui conflict de muncă se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă. Spre deosebire de drepturile salariale, ajutoarele de Paște și de C își găsesc izvorul obligației în capitolul V din contractul colectiv de muncă, fiind drepturi legate exclusiv de anumite evenimente și care nu sunt reținute în fișa individuală de negociere anexă la contractul individual de muncă.

- Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a apreciat că pârâta datorează drepturile salariale suplimentare deși acestea au fost acordate și primite de către salariați, fiind incluse în salariul de bază.

Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de baza, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.

În interpretarea art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă trebuie să se ia în considerație și alineatul 1 al aceluiași articol. În măsura în care alin. 2 al textului ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.

Analizând hotărârea atacată din prisma criticilor formulate instanța apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

- La judecata cauzei în fond, societatea pârâtă și-a precizat, în conformitate cu dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La punctul 2.5. din întâmpinare pârâta a solicitat, în subsidiar, respingerea cererii ca prematură motivat de faptul că dreptul reclamantei nu s-a născut întrucât sumele solicitate sunt acordate numai după ce sunt negociate și stabilite de cu.

La termenele de judecată ulterioare societatea pârâtă nu a mai susținut prematuritatea acțiunii, astfel încât, din modul de formulare în cadrul întâmpinării "în subsidiar" în mod corect a fost calificată ca o apărare și înlăturată motivat prin considerentele hotărârii pronunțate.

Astfel, s-a apreciat corect și legal de către prima instanță că, atât timp cât drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, lipsa negocierilor cu privire la cuantumul acestora nu poate nega dreptul salariaților de a beneficia de suplimentările solicitate prin acțiune.

- Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate respectiv, suplimentările salariale de Paște și de

Legiuitorul a menționat expres componentele salariului în dispozițiile art. 155 din Codul muncii, astfel: "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". În ceea ce privește modul de stabilire a salariului, tot Codul muncii prevede, în art. 157 alin. 1, că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați.

În speță, în Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și salariați s-a prevăzut, în art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.

Prin urmare, chiar din formularea folosită de către părți în textul ce reglementează acest drept, rezultă expres caracterul de drept salarial al suplimentărilor acordate.

prescripția dreptului la acțiune, Codul muncii face o distincție clară a termenelor în care pot fi formulate cererile întemeiate pe diferite articole ale codului. Astfel, art. 283 alin. 1 lit. c, stabilește un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat iar la lit. e prevede termenul de 6 luni în cazul neexecutării contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia.

Analizând dispozițiile art. 283 în succesiunea lor rezultă fără echivoc faptul că, pentru conflictele de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale, legiuitorul a prevăzut expres un termen de prescripție distinct de cel pentru acțiunile ce vizează neexecutarea contractului colectiv de muncă deși, conform art. 157 alin. 1, salariile se pot stabili prin negocieri colective și, deci, pot fi cuprinse în contractul colectiv de muncă.

De altfel, în decizia nr. 342/2006 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. 2 Codul muncii, a arătat în considerentele deciziei că termenul pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale este reglementat de art. 283 alin 1 lit. c, fiind de 3 ani.

- Referitor la critica ce vizează fondul pretențiilor deduse judecății se retine că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă.

Articolul menționat prevede în alineatul 1 dreptul salariaților de a beneficia de Paște și de C de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-un salariu mediu pe SA.

În contractul colectiv pentru anul 2004, alineatul 2 arată că pentru anul 2003 aceste suplimentari salariale vor fi incluse în salariul de bază.

Dispozițiile art. 168 alin. 1 au fost menținute în aceeași formă și în contractele colective de muncă încheiate în anii 2005, 2006 iar alineatul 2 vine și precizează că pentru anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al salariaților.

Interpretând aceste dispoziții în succesiunea actelor care le cuprind rezultă, fără echivoc, intenția părților că numai pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale să fie incluse în salariul de bază, pentru anii următori aceste suplimentări urmând să fie achitate distinct.

În mod corect a reținut instanța de fond că interpretarea dată de Comisia paritară cu privire la dispozițiile art. 168 alin. 1, 2 din contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 31 Legea 130/1999, prin neînregistrarea la direcția teritorială de muncă.

Pe cale de consecință, fața de considerentele expuse, Curtea, apreciind ca neîntemeiate criticile recurentei pârâtei, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRUA CESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 1877 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliat în C,-, -. A, etaj 2,. 8, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud. fond -,

Red. dec. jud. -/9.05.2008

gref. -

2 ex./15.05.2008

Președinte:Monica Costea
Judecători:Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Constanta