Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 278/CM
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurenții reclamanți intimați, G, G, G, G, G, R, G, L, G, -, G, G, G, G, G, G, HG, OG, G, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- și de recurenta pârâtă intimată "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "" prin ZONA, cu sediul în Port, 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți intimați, avocat, fără delegație la dosar, pentru recurenta pârâtă intimată, se prezintă avocat, în baza delegației de substituire din 25.05.2009, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul declarat de recurenta pârâtă intimată este declarat în termen și motivat, iar în ce privește recursul recurenților reclamanți intimați, acesta a fost declarat la data de 24.03.2009 și este motivat.
Instanța pune în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de disjungere din 6.02.2009.
Apărătorul recurenților reclamanți intimați, având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției de necompetență materială a Tribunalului Constanța. Arată că prin încheierea de ședință din data de 6.02.2009 s-a dispus, în baza art. 99 (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, disjungerea cererii de chemare în judecată, unică și colectivă și transferarea reclamanților care nu figurează cu domiciliul pe raza județului C la diferite tribunale din țară. Mai arată că instanța de fond, prin încheierea recurată, practic a invocat din oficiu și a soluționat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța. Consideră că recursul este admisibil, întrucât la fondul cauzei s-a soluționat excepția necompetenței teritoriale pe calea disjungerii. În ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă intimată, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul recurentei pârâte intimate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, suspendarea judecării recursului și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. Arată că hotărârea Tribunalului Constanța este netemeinică și nelegală, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind pe deplin admisibilă. În ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți intimați, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
Instanța, față de susținerile recurenților reclamanți intimați, dispune ca grefierul să facă verificări ale evidenței dosarelor Tribunalului Constanța în aplicația Ecris, ce dosare noi s-au constituit în urma disjungerii cauzei prin încheierea de ședință din data de 6.02.2009 și ce soluție s-a pronunțat în acestea.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Recurenții reclamanți au formulat recurs împotriva Încheierii din 06.02.2009 prin care prima instanță a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții care nu domiciliază pe raza domiciliului
În motivare, recurenții au arătat că deși prin încheierea din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată pentru reclamanții care nu figurează cu domiciliul pe raza județului C, practic a fost invocată din oficiu și soluționată excepția de necompetență teritorială.
Competența teritorială nu se soluționează prin disjungere ci prin excepția de necompetență.
Disjungerea nu a fost dispusă prin dispozitivul încheierii ci prin considerentele sale. În plus, din studierea dosarului nu rezultă în ce fel pentru 130 de reclamanți s-a dispus disjungerea în alte dosare. Aflate în curs de trimiterea către alte tribunale.
Recurenta pârâtă - Membru Grup a formulat recurs împotriva încheierii din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 al.2 ultima liniuță din legea 53/2003.
În motivarea recursului recurenta - pârâtă a arătat că hotărârea Tribunalului Constanța este netemeinică și nelegală, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind pe deplin admisibilă conform dispozițiilor art. 29 al.4-5 din legea nr.47/1992 republicată.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate rezultă cu prisosință condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de constituționalitate a unei prevederi legale, respectiv:
Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție a fost invocată în fața Tribunalului Constanța.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în lege(stricto sensu) sau în Ordonanță de Guvern, respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin.2 din Legea nr.53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate de subscrisa ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din legea nr.47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, or modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 alin.(2) din Codul Muncii sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contare".
Această ultimă liniuță din art.298 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită" ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești/exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Potrivit dispozițiilor art. 62 și art. 63 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.
La termenul de judecată din 26.05.2009 Curtea a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului formulat de reclamanți împotriva incheierii din 6.02.2009.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 255 al.2 Cod procedură civilă hotărârile date de instanță în cursul judecății se numesc încheieri.
Încheierile de ședință preced hotărârea finală, de aceea codul d e procedură civilă le denumește încheieri premergătoare(art. 268 al.1 pr.civ.).
Aceste încheieri nu pot fi atacate cu apel sau recurs decât o dată cu fondul cauzei. Doar încheierile prin care s-a suspendat sau întrerupt cursul judecății pot fi atacate separat cu apel sau recurs.
Nu este reală susținerea recurenților reclamanți că prin această încheiere s-ar fi invocat și soluționat excepția necompetenței materiale a instanței.
Din referatul întocmit de grefierul de ședință rezultă că în urma disjungerii prin încheierea din 6.02.2009 s-au constituit noi dosare înregistrate sub nr- și -, care au primit termen la 20.03.2009, dată la care s-a dispus declinarea acestor cauze către alte tribunale, prin sentințele civile nr.358 și 376/20.03.2009.
Astfel, pentru considerentele arătate mai sus, Curtea a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurenții reclamanți împotriva încheierii din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța la 01.04.2009:
Analizând încheierea recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Potrivit art. 29 din legea nr.47/1992:
1 " Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia,
3,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că instanța are rolul de filtru și va selecta acele excepții de neconstituționalitate care vizează dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei și a căror neconstituționalitate nu a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate invocată în cauză vizează o prevedere dintr-o lege în vigoare(art. 298 al.2 ultima liniuță din legea nr.53/2003) care nu a fost declarată anterior neconstituțională.
Textul însă nu are nici o relevanță sub aspectul soluționării cauzei, el putând fi invocat doar în analiza excepției de necompetență teritorială invocată de societatea pârâtă, care nu implică însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea în timp a legii, atribut ce revine instanței de judecată.
Recurentul pârât pune în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun cu privire la competența teritorială în materia dreptului muncii, modul de aplicare în timp a unor norme legale, ori toate aceste aspecte țin de interpretarea și aplicarea legii în timp, atribut ce revine instanței de judecată iar nu Curții Constituționale.
Atributul Curții Constituționale constă în determinarea compatibilității normelor legale cu dispozițiile constituționale, iar nu punerea de acord două prevederi legale sau stabilirea prevalenței unui text al legii față de altul.
Analiza intervenției în timp a legilor și determinarea normei incidente în materie intră în atributul exclusiv al instanței de judecată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil formulat de recurenții reclamanți intimați, G, G, G, G, G, R, G, L, G, -, G, G, G, G, G, G, HG, OG, G, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu recurenta pârâtă intimată "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1 și cu intimata pârâtă "" prin ZONA, cu sediul în Port, 34, județul
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta pârâtă intimată "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
Ptr. Grefier
- - aflată în
Semnează în cf. cu art. 261 al.2 pr.civ.
Grefier șef,
Jud.fond. /
Red.dec.jud. ZJ/26.06.2009
- gref.
2 ex./ 08.07.2009
REFERAT
În urma verificării evidenței dosarelor Tribunalului Constanța în aplicația Ecris s-a constatat că în urma disjungerii cauzei prin încheierea de ședință din data de 6.02.2009 în dosarul nr- s-au constituit dosare noi înregistrate sub nr---, care au primit termen la 20.03.2009, dată la care s-a dispus declinarea acestor cauze către alte tribunale, prin sentințele civile nr. 358-376/20.03.2009.
GREFIER,
- -
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
