Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier -a -
**************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL C PENTRU, împotriva sentinței nr. 6290 din 24 noiembrie 2009, pronunțată Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC C SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul pârât SC C SA, lipsind recurenta reclamantă SINDICATUL C PENTRU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul pârât SC C SA, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6290 din 24 noiembrie 2009 Tribunalul Dolj, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinarea precizată.
A respins excepția inadmisibilității și prematurității invocată de pârâtă în precizările la întâmpinare.
A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul SINDICATUL C pentru membrul de sindicat în contradictoriu cu pârâtul
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare.
A respins cererea de chemare în garanție precizată a Sindicatului
A respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel cu privire le excepțiile ridicate, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția prematurității s- motivat pe împrejurarea că orice pretenție, de tipul celor cerute de reclamant, nu se poate formula înainte de a se fi contestat contractul colectiv de muncă în perioada de valabilitate a acestuia, clauzele prevăzute în contractele încheiate la nivel superior fiind aplicabile numai pentru perioadă limitată, respectiv până la negocierea acestora în contractele încheiate la nivel de unitate cu modificarea corespunzătoare a clauzelor contractului încheiat la nivel inferior care ar contraveni drepturilor acordate la nivel superior.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității cu motivarea că, fiind vorba de drepturi bănești neacordate salariatului, nu se impune nici o procedură prealabilă.
Tribunalul, a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât în întâmpinare, cu motivarea că acordarea acestor drepturi bănești nu implică din partea Codului Muncii în vigoare și nici a contractelor colective de muncă la nivel de ramură sau unitate parcurgerea unei proceduri prealabile.
Nefiind prevăzută o asemenea etapă premergătoare promovării cererii, excepția prematurității nu este întemeiată și legală.
Lipsa negocierilor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea acestor drepturi bănești nu poate fi apreciată ca un impediment în promovarea acțiunii în cauza de față, nefiind o procedură obligatorie.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare, a fost respinsă cu motivarea că noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, fiind, de fapt, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Cât privește interdicția dedusă din adagiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", aceasta nu duce la conturarea unei excepții de inadmisibilitate, ca o excepție de sine stătătoare, deoarece vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins, anume de a fi recunoscut și ocrotit de lege.
În literatura de specialitate s-a precizat că aceasta este o condiție de fond a dreptului, nu de exercițiu a acțiunii, așa încât "instanța sesizată cu o acțiune prin care se încearcă valorificarea unui astfel de drept(nerecunoscut sau neocrotit de lege - )va respinge acțiunea, ca și în cazul în care constată că dreptul afirmat de reclamant, în realitate nu există" (a se vedea:, Drept Procesual Civil, Teoria Generală, a II - a, Editura Didactică și Pedagogică B 1983, p. 295).
Așadar, rezultă că cererea nu trebuie respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției, întrucât s-ar încălca dreptul de acces de la justiție înscris în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care stabilește că: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra oricărei acuzații în materie penală îndreptate asupra sa".
Pentru aceleași considerente, s-a respins și excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție Complex Energetic și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicit acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 și cu privire la cererea formulată de pârât.
În legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pe anii 2005 - 2007, despre care susține că nu se regăsesc reglementate în Contractul Colectiv de Muncă al Complexului Energetic C, fiind incluse în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Potrivit art. 283, alin. (1), lit. c) și e) din Codul Muncii, în baza cărora părțile și-au formulat apărările, cererile de rezolvare ale unui conflict de muncă pot fi promovate în următoarele termene:
c) "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale față de angajator";
e) "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia".
În cauza de față, reclamantul nu a invocă drepturi bănești care să izvorască din dispozițiile contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ci neexecutarea unor drepturi bănești stabilite prin negociere și înscrise în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură despre care se susține că ar avea prevederi mai favorabile în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
drepturilor pretinse în acțiunea precizată de reclamant a avut loc la data înregistrării fiecărui contract colectiv de muncă la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar exercitarea lor trebuia să fie făcută în termen de 6 luni, în situația în care se aprecia că nu au fost incluse în salariul de bază, potrivit clauzelor contractului individual de muncă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, întrucât instanța, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamant, apreciază că termenul de prescripție pentru exercitare este cel prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) Codul Muncii, și nu art. 283, alin. (1), lit. c) Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut;
Acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, încă din anul 2000, așa cum reiese din actele depuse la dosar, dar și parțial din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil
Astfel, în contractul colectiv de muncă pentru 2000, în art. 232, alin. (1) s-a stabilit că "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100 % din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.31."
Articolul 4.32, alin. (1), lit. A) -"Sporurile la salariul de bază care se acordă sunt următoarele:
1.Spor pentru condiții grele de muncă minimum 10 % - maximum 20 %;
3.Spor pentru condiții nocive - 10 % din salariul de bază lunar corespunzător clasei I din grila "
5.Spor pentru condiții periculoase sau risc - minimum 10 % - maximum 20;
Art. 4.88, alin. (1) - "Cu ocazia unor sărbători religioase, salariații (care nu au contractul individual de muncă suspendat la data evenimentului pentru care se acordă adaosul, indiferent de data plății efective a acestuia, vor beneficia de ore suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri în sumă fixă;
- a) un adaos de Paști în valoare de cel puțin clasa 12 din grila de salarizare;
- b) un adaos de S (20 iulie - Ziuaîn valoare de cel puțin clasa B din grila de salarizare;
- c) un adaos de C în valoare de cel puțin clasa 15 din grila de salarizare;
Art. 4.90, alin. (1) - Salariații vor beneficia de reducerea tarifului la energia electrică pentru consumul casnic prevăzut în nr.HG 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 360 kwh repartizați în mod egal pe luni (30 /lună) calculată la tariful standard de vânzare către populație, în vigoare în luna respectivă".
În contractul colectiv de muncă pe anul 2001, celelalte sporuri au fost introduse în salariul de bază, în urma negocierilor din administrația societății și sindicatele reprezentative începând cu data de 01.05.2001, așa cum a demonstrat pârâtul prin procesele verbale de negociere și Decizia nr. 182/2001 și Precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matricolă).
Au fost menționate dispozițiile privind suplimentările salariale de Paști, C, Ziua, și cota de energie, dispoziții preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, conform actului adițional nr. 3945/13.02.2002.
Începând cu 01.01.2003, administrația și reprezentanții Sindicatului, în cadrul negocierilor contractului colectiv de muncă, au convenit introducerea acestor suplimentări salariale, enunțate mai sus, în salariul de bază, așa cum rezultă din Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grile de salarizare (matricolă) valabilă începând cu 01.01.2003.
Situația a fost menținută și pentru anul 2004, așa cum rezultă din Actul Adițional înregistrat la B sub nr. 4442/06.07.2004.
Din anul 2004, începe să se aplice salariaților contractul colectiv de muncă al Complexul Energetic, însă în art. 17, alin. (3) din nr.HG 103/2004, angajații care provin de la Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă potrivit prevederilor legale.
Complexul Energetic C, în baza art. 25, alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă a înregistrat sub nr. 21/2925 din 11.02.2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu o perioadă de valabilitate până la 31.12.2007.
Acest contract are la bază și toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, așa cum au fost negociate prin includerea în salariu.
În contractul colectiv de muncă pe ramură în art. 176, alin. (6) se stabilește că: " Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în unitățile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
S-a înlătura apărarea făcută de reclamant în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. (2) din Legea nr. 130/19967 în sensul că: "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nu nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior", întrucât din probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, rezultă că drepturile negociate și exercitate nu au fost la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Situația rămâne în discuție legată de adaosul pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât s-a stabilit că nu erau drepturi bănești ca rezultau din contractul individual de muncă, termenul de prescripție era de 6 luni prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) din Codul Muncii.
De altfel, și aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază în baza negocierilor colective din luna aprilie 1994, când au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă RENEL.
Dovada concilierii dintre administrație și organizațiile sindicale reprezentative a fost făcută de pârât prin copia procesului verbal de conciliere nr. 5 din 26.04.1994.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază prin grila de salarizare cuvenită la negocierile din decembrie 2002, majorată cu procent de 7 % pentru anul 2004, 7 % pentru anul2005, 6 % pentru anul 2006 și 17 % în anul 2007, la care se adaugă coeficientul de sporuri în medie de 55 %.
Acțiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat, în prezenta cauză, apare nefondată sau rămasă fără obiect, din moment ce în luna martie 2008, în cadrul ședinței de rezolvare amiabilă a conflictului de interese dintre părți, drepturile solicitate nu se justifică, fapt consemnat în procesul - verbal nr. 6821/14.03.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul SINDICATUL C PENTRU, criticând-o pentru netemeinice si nelegalitate.
În motivele de recurs arată:
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile pentru a stabili drepturile cuvenite reclamanților, solicitate prin acțiune, întocmite de expert. Gh., care a concluzionat că singurele drepturi neacordate reprezintă suma de 1191 lei, pentru aprovizionare toamnă-iarnă în anii 2005,2006, 2007, restul sumelor fiind incluse în salariu începând cu data de 01.05.2001, conform proceselor verbale de negociere, deciziei nr. 182/2001 și precizărilor privind determinarea salariilor brute de bază, conform grilei de salarizare.
S-au formulat obiecțiuni la expertiză, expertul menținându-și punctul dev edere inițial; S-a solicitat o nouă expertiză cu participarea reprezentantului recurentei la efectuarea lucrării, cerere care nu a fost admisă.
Prin sentința nr. 6290/24.11.2008 s-a respins acțiunea, unm otiv fiind excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond, ca nefondată.
Soluția este nelegală și netemeinică.
În cauză nu a operat prescripția acțiunii, Tribunalul făcând eronat trimitere la art. 283 al.1 lit. e, în sensul că termenul dep rescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba de neexecutarea CCM sau a unor clauze ale acestuia.
Cum pretențiile nu izvorăsc din CCM încheiat de părți, ci din neexecutarea unor clauze privind drepturi bănești stabilite prin CCM încheiat la nivel de ramură, se aplică termenul de prescripție de 6 luni care curge de la data înregistrării fiecărui contract la.
În realitate, este vorba de drepturi patrimoniale, salariale neacordate, indiferent că se numesc sporuri sau adaosuri ce privesc calitatea de angajat, urmare a unui și se aplică dispoz. art. 283 al.1 lit., Codul Muncii privind termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, prin respingerea cererii recurentei de a se efectua o nouă expertiză, cerere care a fost respinsă fără nici o motivare, instanța a procedat greșit.
Având în vedere că soluția instanței de bazează pe o probă-expertiza care este nulă în condițiile art. 208.pr.civilă și art. 105 al.2 C:pr.civilă, aceasta echivalează cu nepronunțarea asupra fondului.
Solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată, în raport de criticile invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Prin acțiunea precizată s-a solicitat obligarea intimatei la acordarea drepturilor bănești pe perioada anilor 2005-2007 - primă de vacanță de 75% din indemnizația brută de CO prev. de art.123 din CCM la nivel de ramură, drepturile prev. de art.176 din CCM la nivel de ramură pentru anii 2005,2006, 2007 respectiv adaos, suma fixă de Pașri, C, Ziua Meseriei precum șți luna octombrie ( aprovizionare-toamnă- iarnă ) în cuantum prev. de al. 2 și un salariu minim pe ramură pentru fiecare adaos.
Prin întâmpinare pârâta susține că sumele solicitate reprezintă drepturi bănești și au fost incluse în salariu conform negocierilor colective din anii 2001, 2002, 2003, situație care s-a găsit și ulterior în anii 2004-2007.
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, efectuată de expert. Gh. care a concluzionat că singurele drepturi neacordate reclamanților reprezintă suma de 1191 lei, aprovizionare toamnă-iarnă în anii 2005,2006,2007, restul sumelor solicitate fiind incluse în salariu începând cu data de 01.05.2001 conform proceselor verbale de negociere, a deciziei nr. 182 /2001 și a precizărilor privind determinarea salariilor brute de bază, conform grilei de salarizare.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul exprimându-și același punct de vedere potrivit art.208 pr.civilă, s-a solicitat o nouă expertiză, cerere care nu a fost admisă de instanță.
Recurenta critică poziția instanței cu privire la neîncuviințarea unei noi expertize, critică care este nefondată, întrucât față de conținutul obiectiv al expertizei contabile efectuate în cauză și de concluziile acesteia, în mod corect instanța a apreciat că nu se mai impune efectuarea în cauză a unei noi expertize, ceea ce ar fi generat, în final tergiversarea soluționării cauzei deduse judecății.
Cu privire la modul de soluționare al cauzei, acțiunea a fost respinsă pe excepția prescripției dreptului la acțiune în sensul că, este supusă termenului de prescripție de 3 ani și nu de 6 luni, așa cum invocă recurenții în motivele de recurs.
Deci, s-a apreciat incidența dispoz. prev. de art.283 al.1 lit. C, Codul Muncii privind termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 al.1 lit. e,.
În acest sens, este practica constantă a instanțelor de judecată cu privire la acest termen general de prescripție de 3 ani, de unde concluzia că și această critică este neîntemeiată.
În fine, recurenții apreciază că, atâta timp cât instanța nu a încuviințat o nouă expertiză în cauză și și-a bazat soluția pronunțată exclusiv pe expertiza contabilă inițială, nu a fost antamat fondul cauzei, ceea ce ar atrage casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, critică de asemenea greșită, întrucât instanța a soluționat fondul cauzei prin soluția pronunțată în sensul respingerii acțiunii precizate formulată de reclamantul Sindicatul C pentru membru de Sindicat C- în contradictoriu cu pârâtul C SA
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare, a respins și cererea de chemare în garanție precizată a Sindicatului C, a respins și cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Față de modul de soluționare al cauzei, rezultă fără echivoc că, instanța de fond a soluționat corect cauza dedusă judecății in liminae litis și astfel că, nu se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare sau eventual, cu reținere, așa cum a solicitat recurentul în motivele de recurs anterior arătate.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată, urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă, să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL C PENTRU, împotriva sentinței nr. 6290 din 24 noiembrie 2009, pronunțată Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul SC C SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red. Jud. -
Tehn./Ex.2/02.02.2010
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
