Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2987/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2987
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.4107/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL DOLJ și CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 4107/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economisi și Finanțelor și, în consecință, s- respins acțiunea față de acest pârât.
S-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamant, împotriva pârâților: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL
D, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond admis-o și în consecință, s-a respins acțiunea față de acest pârât, cu motivarea că intre reclamant și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de
muncă.
Instanța de fond a mai reținut că reclamantul a avut și are in continuare raporturi juridice de muncă cu ceilalți pârâți, respectiv: Ministerul Justiției în calitate de angajator și ordonator principal de credite,Curtea de Apel Craiova - ordonator secundar de credite și Tribunalul Dolj -ordonator terțiar de credite,
acești pârâți având obligația, potrivit prevederilor Legii nr 500/2002 privind finanțele publice, să depună diligentele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare finanțării cheltuielilor de personal.
Pe fond, instanța a apreciat că, acțiunea formulată de reclamant este nefondată, fiind respinsă cu argumentația, că în speță, cadrul legislativ privind salarizarea magistraților, respectiv OUG nr 27/2006, aprobată și modificată
prin Legea nr 45/2007 nu a prevăzut un asemenea spor de confidențialitate.
Faptul că legiuitorul a prevăzut prin diverse acte normative pentru anumite categorii de salariați din diferite instituții ale statului, un spor de până la 15% la salariul de bază, pentru păstrarea secretului confidențialității, având în vedere protejarea informațiilor clasificate, așa după cum au fost acestea reglementate prin legea nr 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, iar pentru alte categorii de salariații sau funcționarii publici nu au fost reglementate, instanța apreciat că aceasta a fost voința legiuitorului și că acest fapt nu constituie un motiv de discriminare.
S-a reținut, de asemenea că pentru magistrați, legiuitorul a prevăzut prin legi speciale de salarizare, respectiv OUG nr 27/2006 aprobată prin Legea nr 45/2007 alte categorii de sporuri cum ar fi: spor de stabilitate,spor pentru vechimea in muncă, spor pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, spor pentru titluri științifice, precum și alte drepturi salariale,cum ar fi prima de concediu, premiul anual, premii periodice sau compensarea in bani a chiriei sau a unei părți din aceasta,in situația in care nu s-a acordat locuință de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticile formulate fiind, în esență, următoarele:
Arată că în mai multe acte normative, cum ar fi Legea nr.444/2006, nr.OG19/2000, nr.OG137/2000 și nr.OG6/2007 a fost prevăzut un spor de
în procent de 15% pentru alte categorii de salariați, iar judecătorii, deși desfășoară activități prin intermediul cărora obțin informații confidențiale, nu beneficiază de un asemenea spor.
Recurentul-reclamant arată că motivarea instanței de fond, în sensul că nr.OUG27/2006, aprobată și modificată prin legea nr.45/2007, nu a prevăzut un asemenea spor, nu poate conduce la concluzia că judecătorii nu pot beneficia de sporul de confidențialitate, în condițiile în care tocmai aspectul privind existența unei discriminări a fost invocat ca temei al acțiunii.
Invocă faptul că o situație similară a fost și în cazul sporului de vechime, când prin hotărâri judecătorești s-a dispus plata acestuia, ceea ce a determinat legiuitorul să prevadă sporul respectiv în lege, nefiind relevant faptul că judecătorii beneficiază de alte sporuri, deoarece, aceștia, desfășurând activități prin care au acces la informații confidențiale, implicit și echitabil este să beneficieze și de sporul de confidențialitate.
Prin întâmpinarea formulată la 05 mai 2007, intimatul-pârâtMinisterul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentele invocate în sprijinul acestei soluții fiind următoarele:
Pe excepție, arată că față de temeiul juridic al acțiunii și anume existența unei situații discriminatorii, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă și invocă în sprijinul acestei excepții, dispozițiile art.1 alin 4 și art.16 alin.1 din Constituția României.
Totodată, intimatul-pârât relevă faptul că acțiunea reclamantului are ca obiect " repararea pagubelor cauzate prin discriminare", iar prin Hot.Guv. nr. 83/2005 sunt stabilite atât funcțiile cât și atribuțiile Ministerului Justiției, acesta fiind un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Același intimat-pârât, enunță definiția noțiunii de " discriminare" așa cum e cuprinsă în art.2 alin.1 din nr.OG 137/2000, republicată, după caresolicită instanței să observe că discriminarea la care face referire reclamantul în acțiune rezultă din lege, iar nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia.În acest context, arată că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Mai arată că pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respective, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Pe fond, arată că nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 sau a dispozițiilor Constituției ori Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate care să fie recunoscut și și protejat de lege, pentru magistrați.
Arată că pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, în speță neexistând temei legal pentru acordarea sporului solicitat deoarece nici un act normativ în vigoare nu prevede sau garantează dreptul magistraților de a primi spor de confidențialitate.
Intimatul Ministerul Justiției, argumentează pe fond că magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu statut specific, reglementat de. nr. 303/2004 și cu drepturi salariale stabilite prin act
special, respectiv OUG nr. 27/2006, iar situația acestora nu este comparabilă cu personalul militar și funcționarii publici cu statut special, reglementat de Legea nr. 360/2002, statutul, drepturile și îndatoririle acestora sunt diferite, instituțiile în care-și desfășoară activitatea sunt diferite, iar categoriile de informații la care au acces sunt diferite, respectiv " informații clasificate" care sunt diferite față de cele la care face referire Hot. nr. 328/2005 a Consiliului Superior al magistraturii.
Intimatul concluzionează în argumentația făcută în apărare, prin invocarea jurisprudenței interne, indicând mai multe decizii ale instanțelor de recurs în acest sens, hotărârea CNCD nr. 318/2007, anumite considerente din decizii ale Curții Constituționale, potrivit cu care " legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li
se acordă",precum și cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979, arătând, în final, că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit pe baza unor situații obiective diferite, nu reprezintă nici privilegii nici discriminări.
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de motivele de recurs invocate și apărările formulate, văzând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9, precum și art.3041Cod de procedură civilă, se apreciază că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamantul susținând că deși, în calitatea sa de judecător,
prin activitățile desfășurate are acces la informații confidențiale, fiind chiar obligat, conform art.15 din Hot. Consiliului Superior al magistraturii nr. 328/2005 să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din leg. Nr.303/2004 fiind obligat să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Instanța constată că în sporul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate în legislația națională au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art.3 din legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 alin. (1 ) din nr.OG 6/2007
Privind unele măsuri de reglementate drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum
de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și
similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din nr.OG
137/ 2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art.3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, art.20 alin. (3) din legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art.13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.
Pe excepție. Cum în raport cu Ministerul Justiției, care așa cum a reținut și prima instanță este ordonator principal de credite, iar reclamantul se află în raport juridic de muncă față de acesta, raport în cadrul căruia reclamantul este debitor al obligației de confidențialitate, dar și creditor al sporului cuvenit, iar intimatul - pârât Ministerul Justiției, alături de ceilalți pârâți, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj - ordonatori secundari și terțiari de credite-, sunt debitori ai obligației corelative la dreptul reclamantului, de plată sporului de confidențialitate,excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției nu este întemeiată.
În sprijinul soluției de respingere excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției, Curtea reține șiHG nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru combaterea discriminării ( Of. nr. 775 din 24 august 2004)potrivit cu care, Domeniile care trebuie protejate cu prioritate sunt: dreptul la demnitate personală; accesul la educație; accesul la serviciile publice administrative, juridice, de sănătate, de asistență socială; dreptul la bunuri și servicii; libertatea de circulație; dreptul la
Dreptul la libera alegere a domiciliului și accesul în locurile publice;egalitate înactivitatea economică, în materie de angajare, profesie și securitate socială.
Potrivit aceleeași Hotărâri de Guvern, direcțiile majore de acțiune au fost stabilite ca fiind: 1.implementarea principiului tratamentului egal și al egalității de șanse între cetățeni, prin aplicarea prevederilor Constituției României și asigurarea implementării în legislația națională a celor două directive, nr. 43/2000/CE și nr. 78/2000/CE, în vederea construirii unui model durabil de egalitate, echilibru și securitate pentru toți cetățenii; 2.crearea cadrului juridic specific pentru ca politicile în domeniu să îndeplinească următoarele condiții: să fie pe deplin în concordanță cu cerințele de integrare și conform cu standardele comunitare; să fie cunoscute și accesibile pentru toți cetățenii; să nu creeze confuzii și să răspundă unor probleme reale din societate; să încurajeze și să faciliteze comunicarea socială.
Cât privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, cu simpla motivare că reclamantul nu are raporturi juridice de muncă stabilite cu acesta, în opinia Curții soluția este greșită întrucât menținerea în cauză a MEF se impune nu numai pentru opozabilitate, dar și în raport de prevederile din legea bugetului de stat și din actele normative ce reglementează atribuțiile ministerului în cauză.
Astfel, potrivit art. 19 din legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministrul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația scoaterii din cauză a,ar fi pus în imposibilitatea de dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
Pe fond.Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate reclamantului, instanța reține că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte (" să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistratsă păstreze lucrurile cu caracter confidențial în incinta instanțeisă nu permită consultarea lor"-art.15 alin.1 și 2 din Hot. Nr.328/2005 a: să" păstreze secretul profesional"-art.91 alin.1 din. Nr.303/2004) aceasta fiind o clauză legală a raportului de muncă al acestuia, o clauză obligatorie ( iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii), însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională ( de muncă ) de confidențialitate în sarcina reclamantului, implicit și de drept instituit și o obligație de plată ( o contraprestație salarială), pe cale de analogie legii ( deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art.6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Ca tarare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, este de remarcat că reclamantul, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea sa de judecător, fiind debitor al acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu i recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamantul este în mod evident și grav discriminat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest în spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamantul este discriminat în sensul art.2 alin. (1)-(3), art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate) ci sub pretextul că aparține unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Prin art.2 alin. (1) nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. (3) din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1 ), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori,criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio - profesională,criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare fiind absurd și de neconceput a se accepta ca obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru judecătorii ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit"( 23 iulie 1968 citat de - - " Convenția
Europeană a drepturilor omului"- Comentariu pe articole-.I- Drepturi și libertăți) Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu- se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art.16, " Egalitatea în drepturi ", din Constituția României, potrivit cu care: " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și magistrații să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Cererea accesorie formulată de reclamant, privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în Carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decr. Nr, 92/1976, Decr. Nr. 738/1969 și ord. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului dem uncă ( Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 31 decembrie 2008, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă,înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite,înscrieri cu privire laretribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta,mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite, orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Apreciem nu numai că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
Importanța înscrierii anumitor mențiuni prevăzute de textele de lege, enunțate anterior, este relevantă ținând cont de următoarele situații, cu titlu de exemplu: înscrierea cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate dovada vechimii într-o anumită funcție, meserie sau specialitate
rămâne de interes pentru angajat, experiența profesională fiind întotdeauna un atu al angajatului pentru a obține condiții salariale mai bune. Carnetul de muncă poate fi un mijloc pentrui a face această dovadă. Uneori vechimea în muncă într-o anumită profesie sau meserie este recunoscută în mod formal ca și criteriu pentru recunoașterea anumitor drepturi. Concret carnetul de muncă trebuie să fie completat pentru fiecare perioadă de activitate în parte cu funcția pe care angajatul a îndeplinit-o;înscrieri cu privire la locurile de muncă cu condiții deosebite;acest gen de înscrieri prezintă interes mai ales din perspectiva drepturilor de asigurări sociale, persoanele care au lucrat în condiții deosebite având o serie de facilități din această perspectivă:înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta;evident întotdeauna trebuie completate în carnetul de muncă rubricile care prevăd retribuția și sporurile aferente. Sunt cele mai importante înscrieri, drepturile de asigurări sociale fiind calculate raportat la acestea.
În considerarea celor expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 pr. civilă, recursul va fi admis urmând a se modifica în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova către reclamant la plata despăgubirilor bănești echivalente sporului de confidențialitate de 15%, calculat pe perioada iulie 2004 - 14 mai 2008 și în continuare actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu înscrierea în Carnetul de Muncă și obligării Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare către Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.4107/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL DOLJ și CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Modifică în tot sentința în sensul că admite acțiunea reclamantului .
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova către reclamant la plata despăgubirilor bănești echivalente sporului de confidențialitate de 15%, calculat pe perioada iulie 2004-14 mai 2008 și în continuare actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu înscrierea în Carnetul de Muncă.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare către Ministerul Justiției.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl.-.
Tehn./.04 iunie 2008/Ex.4
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Cotora, Florica Diaconescu
