Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 302/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 302
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, TA, G, împotriva sentinței civile nr. 2745/09.07.2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă, avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanții, G, TA, G, au chemat în judecată pârâta SC SA - MEMBRU GRUP SA B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata contravalorii ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale aferentă anilor 2005 - 2007 prevăzute de ar5t. 187 din CCM la nivel de ramură și plata drepturilor prevăzute de art. 176 din CCM la nivel der amură pe anii 2005-2007 reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă din luna octombrie, drepturi actualizate la data plății efective.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 241 din 23 ianuarie 2009, admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC SA - MEMBRU GRUP SA B, ca urmare prescrierii dreptului material la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este prescrisă cererea formulată de reclamanți fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii potrivit căruia, - "cererile în ceea ce privește neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestora se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune".
Astfel, s-a reținut că cererea formulată se reclamanți se întemeiază pe neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de muncă în ceea ce privește indemnizația de concediere, astfel încât este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de zile.
Împotriva hotărârii respective au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se că în mod greșit s-a aplicat termenul de prescripție de 6 luni de zile, în cauză drepturile solicitate având natura juridică a unei despăgubiri, astfel încât se aplică termenul de prescripție de 3 ani de zile.
Curtea de APEL CRAIOVAa constat că recursurile declarate de reclamanți sunt întemeiate avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că drepturile solicitate de reclamanți au fost prevăzute în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita aceste drepturi (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestor drepturi
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata contravalorii unei cote de gaze naturale aferentă anilor 2005 - 2007 prevăzute de art. 187 din CCM la nivel de ramură și plata drepturilor prevăzute de art. 176 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă din luna octombrie, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. "c" Codul Muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamanți nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera "e" din Codul Muncii.
Față de cele arătate, s-a reținut că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât, prin decizia nr. 2483/27.04.2009 în baza art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, a Curtii de APEL CRAIOVAa fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost casată hotărârea Tribunalului Dolj și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 2745/09.07.2009, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Analizând actele si lucrările dosarului, privind cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata drepturilor reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă din anii 2005, 2006, 2007, 2008 contravaloarea cotei de gaze aferente anilor 2005, 2006, 2007, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte și susțin că nu au beneficiat de prima de toamnă prevăzută de art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și de cota de gaze prevăzută de art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că "salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art. 176 alin. 6 din același CCM "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților este neîntemeiată, dreptul solicitat fiind acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005,2006,2007,2008. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în 1997 la nivel de a rezultat și din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.
Reclamanții din prezentul dosar au fost salariați ai Combinatul C, ce a fost preluată de în 01.10.1999, dată ulterioară includerii drepturilor solicitate în salarii conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Din momentul preluării acestora li s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Ori la 01.10.1999, la data preluării nu mai era prevăzut distinct dreptul la prima de toamnă iarnă și ca urmare reclamanții nu mai pot invoca faptul că au acest drept și că nu le-a fost acordat. Reclamanții preluați la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă de la acea dată. Nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariați ai unității pârâte. u pot pretinde nici drepturi egale cu ale salariaților proprii ai câtă vreme în actul de preluare nu s-a prevăzut obligația ( unitatea care i-a preluat) de a le acorda toate drepturile de care au beneficiat până la acel moment salariații proprii.
Pentru aceste considerente instanța nu va ține seama de susținerile reclamanților în sensul că acestora li s-ar cuveni prima de toamnă deoarece dispoziția de includere în salariu a primei de toamnă nu s-a aplicat la nivelul Combinatului C, această unitate nefăcând parte din
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, așa cum a rezultat de altfel și din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.
Faptul că reclamanții salariați la Combinatul C au fost preluați de pârâtă la 01.10.1999 nu schimbă cu nimic interpretarea clauzelor contractuale menționate mai sus, și era normal ca la preluare să beneficieze de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la momentul preluării. Ar fi beneficiat și de drepturile ce nu mai erau reglementate doar dacă s-ar fi convenit expres în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art. 304 ind.1 Pr.Civ. cât și a motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs, referitor la plata drepturilor suplimentare pentru aprovizionare toamnă-iarnă, Curtea apreciază soluția instanței de fond corectă sub acest capăt de cerere.
Astfel, potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Intimata pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Cu privire la al doilea motiv de recurs referitor la plata contravalorii a 4000 mc gaze naturale reprezentând ajutor gaze, Curtea apreciază soluția instanței de fond corectă și sub acest capăt de cerere.
Astfel, potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește fondul cauzei.
Privitor la natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune și la excepția prescripției extinctive, criticile sunt neîntemeiate.
In mod greșit recurenta apreciază că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din Codul Muncii, considerând că este prescris dreptul material al acțiunii formulată de către intimatul - reclamant, constatând în mod eronat ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit."c", termenul de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și termenul de 6 luni menționat la art. 283 lit."e" Codul Muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termene de prescripție, de 3 ani sau de 6 luni, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază că drepturile ce fac obiectul acțiunii introductive au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate. Acest fapt rezultă din cuprinsul art. 187 alin.2 CCM la nivel de ramură în care se precizează că modalitatea principală de acordare a acestui ajutor material este compensarea prin majorarea salariului de bază. Prin urmare, așa cum s-a dovedit, părțile semnatare ale CCM au convenit introducerea acestui ajutor în salariul de bază, devenind parte componentă a salariului de bază, astfel încât natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă este aceea a unor drepturi salariale neacordate prev.de art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Pentru considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art. 312alin. 1.Pr.Civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, TA, G, împotriva sentinței civile nr. 2745/09.07.2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
Red.Jud. MP
.Red.DO/29.01.2010
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
