Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.305/
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, B, prin, împotriva sentinței civile nr.1875 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea din 18 martie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 25 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1875 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și alții, împotriva pârâților Curtea de Apel Târgu -M, Tribunalul Mureș, Ministerul -, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiune prin care au solicitat calcularea și plata drepturilor salariale (retroactiv și în continuare, până la încetarea discriminării), drepturi ce reprezintă diferența de cuantum a sporului de fidelitate acordat prin OG nr. 27/2006, modificat prin OG nr. 8/2007.
În motivare, instanța a reținut că prin reglementarea diferită adoptată de legiuitor în cadrul OG nr. 8/2007, acesta nu a încălcat principiile legale prevăzute de art. 154 din Codul muncii, nu a produs o discriminare reclamanților, ci a aplicat riguros măsura diferențierii în raport de nivelul studiilor, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă ale celor două categorii de personal.
S-a reținut, de asemenea, faptul că procedând în modalitatea arătată, legiuitorul nu a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituția României, cele din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, în concluzie neexistând discriminare, acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, solicitând modificarea integrală a sentinței criticate, admiterea acțiunii.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții au arătat că se află în raporturi de muncă și își desfășoară activitatea în condiții identice cu alte categorii de personal a cărei fidelitate a fost mai mult apreciată de legiuitor. Dat fiind faptul că o parte din reclamanți sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, unii urmează în prezent astfel de cursuri, iar alături de magistrați sunt fideli aceluiași angajator, consideră greșit punctul de vedere reținut prin sentința recurată referitor la lipsa discriminării și solicită a se proceda în consecință.
Reclamanții nu au invocat expres niciunul din motivele de recurs prevăzute de lege, dar din cuprinsul recursului rezultă implicit că aceștia fac referire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința criticată prin prisma motivului indicat anterior, precum și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanții au solicitat acordarea diferenței dintre sporul de fidelitate stabilit prin OG nr. 27/2006 și cel prevăzut de OG nr. 8/2007, susținând că se simt discriminați față de magistrați prin intrarea în vigoare a acestui ultim act normativ.
Apreciază că sunt incidente prevederile OG nr. 137/2000 și solicită sprijinul instanței pentru înlăturarea stării actuale, acordarea despăgubirilor cuvenite. Reclamanții au arătat că se află într-o situație comparabilă cu magistrații și nu se justifică diferența de tratament la stabilirea cuantumului sporului de fidelitate acordat.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul - a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că reglementarea prin acte normative a unor drepturi în favoarea anumitor categorii de persoane, excede cadrului stabilit de OG nr. 137/2000, că această ordonanță are menirea de a preveni și sancționa toate formele de discriminare prin înlăturarea folosinței, restrângerea sau împiedicarea exercitării în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților (fundamentale ori recunoscute prin diferite acte normative), iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor. Consideră că prin lege se stabilește nivelul de salarizare al diferitelor categorii de personal, iar acesta este atributul exclusiv al legiuitorului. La emiterea celor două acte normative, s-au respectat principiul egalității de tratament și cel al diferențierii în raport de criteriile legale, situație în care acțiunea reclamanților este nefondată.
După analizarea susținerilor părților, a actelor normative invocate, în raport de situația descrisă, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1875/2007, analizată în prezentul recurs.
Recursul reclamanților este nefondat și va fi respins, în consecință sentința pronunțată va fi menținută integral, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanții, personal auxiliar de specialitate, au invocat existența unui tratament discriminatoriu odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007, dat fiind faptul că prin acest act normativ s-au diminuat procentele în care se acordă sporul de fidelitate personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. S-a majorat în schimb limita de vechime în muncă de la care acest drept se acordă.
Cum actul normativ prevede alte limite de vechime și procente diferite pentru magistrați, consideră că tratamentul aplicat este discriminatoriu.
Prin sentința recurată, instanța a respins acțiunea formulată, apreciind nefondate susținerile reclamanților.
Într-adevăr, OG nr. 137/2000 constituie actul normativ aplicabil în situațiile când, în aplicarea normelor juridice în vigoare, se constată o diferență de tratament.
Afirmativa discriminare invocată de reclamanți constă în modul diferit de stabilire a sporului de fidelitate (de către legiuitor) prin două acte normative succesive. Este atributul exclusiv al legiuitorului modalitatea și câtimea drepturilor salariale stabilite în beneficiul unor categorii de salariați, din moment ce acesta a respectat cele două principii prevăzute de art. 154 din Codul muncii (amintite anterior).
În situația în care reclamanții considerau discriminatorii prevederile legale referitoare la sporul de fidelitate, aveau posibilitatea atacării acestor dispoziții, invocând neconstituționalitatea lor, întrucât afirmativa discriminare nu provine din modul de aplicare, ci din enunțul expres al normei legale.
În altă ordine de idei, este nefondată susținerea reclamanților recurenți, că atât magistrații cât și personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor se află în situații comparabile (având obligații de fidelitate față de același angajator, fiind absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior sau cursanți în cadrul acestor instituții) din moment ce condițiile de încadrare și atribuțiile celor două categorii sunt diferite.
Dat fiind faptul că prin formularea unor acțiuni în justiție, persoanele fizice sau juridice pot obține hotărâri judecătorești pentru acordarea retroactivă și pentru viitor a unor drepturi prevăzute de lege, iar prin prezenta, reclamanții au solicitat ca instanța să dispună calcularea și plata diferenței dintre sporul de fidelitate la care sunt îndreptățiți magistrații (prevăzut de OG nr. 8/2007) și sporul acordat personalului auxiliar prin același act normativ, fără însă ca plata acestei diferențe să fie prevăzută de lege, fără a dovedi existența unei stări de discriminare în aplicarea dispozițiilor legale, acțiunea reclamanților este nefondată, cum a reținut prima instanță în considerentele sentinței pronunțate.
Starea de fapt rezumată anterior rezultă din conținutul dosarului și a fost avută în vedere de instanța de fond. În raport de aceasta, instanța a aplicat corespunzător dispozițiile legale, situație în care în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Cum nu sunt nici motive de casare de ordine publică, recursul formulat se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamanților, B, prin, toți cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1875 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu medical, semnează
președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnoredc. BI/2ex
Jud.fond:;
-2.06.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
