Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3053/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2114/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3053/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, recurenții-reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr.2303/20.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 17.04.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că părțile au solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursurile formulate de recurenții Ministerul Justiției și, -, a fost criticată sentința civilă nr.2303/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a criticat sentința mai sus amintită sub aspectul acordării contravalorii sporului de 50% pentru personalul conex și personalul contractual, respectiv pentru persoanele încadrate în funcțiile de aprod, agent procedural și îngrijitoare, invocând dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă și cele ale Legii nr.567/2004.
Recurenții-reclamanți, -, au criticat soluția instanței de fond în privința neacordării, pe viitor, a contravalorii sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a constatării lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârâte Ministerul Finanțelor Publice. din urmă recurenți nu și-au întemeiat în drept cererea de recurs, dar expunerea de motive a recursului permite Curții încadrarea susținerilor în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții-reclamanți.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2302/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții-recurenți, motivându-se succint soluția prin faptul că decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996.
Dispozițiile Legii nr.567/2004, singura în vigoare la data pronunțării asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXI/10.03.2008, enumeră într-o manieră exhaustivă categoriile de persoane care alcătuiesc personalul auxiliar de specialitate. Astfel,potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Această enumerare nu cuprinde în cadrul personalului auxiliar de specialitate persoanele angajate pe postul de îngrijitor, situație în care se găsește pentru perioada 14.09.2004-14.03.2007 recurenta-reclamantă, astfel cum reiese din înscrisul intitulat Adeverință și depus la dosarul nr-de către reclamanții enumerați.
Decizia nr.XXI/10.03.2008 a stabilit, cu putere de lege, că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Decizia mai sus amintită, fiind pronunțată în anul 2008,este evident că nu putea avea în vedere decât acele categorii de personal din cadrul puterii judecătorești pe care legile în vigoare le definesc. Astfel, referirea la categoria personalului auxiliar de specialitate nu poate fi interpretată decât prin raportare la definirea componenței acestei categorii cuprinsă în art.3 alin.1 din legea nr.567/2004, singura în vigoare în ceea ce privește Statutul personalului auxiliar de specialitate la momentul adoptării deciziei de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe cale de consecință, intimata-recurentă-reclamantă, nefiind inclusă de legiuitor în categoria personalului auxiliar de specialitate, nu beneficiază de efectele Deciziei nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul Ministerului Justiției fiind întemeiat, sens în care Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
În privința recursului formulat de recurenții-reclamanți, Curtea reține că instanța de fond a acordat contravaloarea sporului pentru intervalul cuprins între 14.09.2004 și data pronunțării, omițând să se pronunțe asupra solicitării reclamanților-recurenți de acordare și pentru viitor a acestui spor.
Solicitarea recurenților-reclamanți este întemeiată.
Din Decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă caracterul de drept salarial al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. De altfel, potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003 sporul este o parte componentă a salariului, acesta din urmă reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat.
Prin urmare, interpretând într-o manieră logică dispozițiile art.154 alin.1 și 2 din legea nr.53/2003, rezultă că salariul în care se include și contravaloarea sporului de 50%, este datorat și ulterior pronunțării hotărârii având ca obiect acordarea contravalorii sporului, până la momentul încetării calității pentru fiecare dintre reclamanții-recurenți de personal auxiliar de specialitate.
Neacordarea în continuare a contravalorii acestui spor reprezintă o aplicare greșită a legii, față de această împrejurare Curtea urmând să admită recursul în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod pr.civilă și să modifice sentința în sensul acordării în continuare a acestui spor pe perioada menținerii calității de personal auxiliar.
Criticile reclamanților-recurenți referitoare la constatarea lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice sunt neîntemeiate. Sporul de 50% reprezentând un drept salarial revine în sarcina angajatorului, Ministerul Finanțelor Publice nu are raporturi juridice de muncă cu recurenții-reclamanți, prin urmare instanța, într-un litigiu de muncă, nu poate stabili obligația vizând plata drepturilor salariale pentru persoane juridice care nu au calitatea de angajator.
Sub acest aspect, instanța de fond a admis, în mod legal, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, neexistând nici un motiv pentru care Curtea, în exercitarea controlului judiciar, să modifice soluția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, recurenții-reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr.2303/20.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile reclamantei ca neîntemeiate.
Obligă pârâții la plata sporului de 50% și în continuare, pe perioada menținerii calității de personal auxiliar.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./01.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
