Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3086/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3086
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Petria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 6014/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal; prin serviciul registratură recurenta-pârâtă a depus înscrisuri și note de ședință, iar intimatul-reclamant - întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii potrivit motivelor scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, petentul a chemat in judecata intimata B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate la data pensionării, conformart. 161 alin. 1 din CCM, reactualizate la data plății, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii petenta a arătat că a fost salariata societății intimate până la data de 14.11.2005, când a fost pensionată, iar potrivit art.161 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004-2007, avea dreptul la două salarii avute la data pensionării, care însă nu i-au fost acordate.
In apărare intimata a formulat întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii,
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 6014 din 06 noiembrie 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimată.
A admis acțiunea formulată de petentul și a obligat intimata SC plătească suma de 6.460 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate conform dispozițiilor art. 161 alin. 1 din CCM, respectiv contravaloarea a 4 salarii avute la data pensionării, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentul a fost salariatul societății intimate, până la data de 14.11.2005, fiind pensionat.
Potrivit art.161 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 încheiat la nivelul,La pensionare - indiferent de cauza pensionării - salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o sumă reprezentând două salarii avute la data pensionării. Dacă salariatul are peste 15 ani vechime în petrol, suma acordată va fi de 4 salarii avute la data pensionării".
Conform înscrierilor din carnetul de muncă, petenta are o vechime de peste 15 ani în domeniul petrolier, astfel încât este îndreptățită la plata a 4 salarii avute la data pensionării.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata SC "" SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prima critică vizează modul de soluționare al excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta precizând că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă din CCM, acțiunea formulată fiind prescrisă, raportat la dispoz. art. 283 alin.1 din Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă or ale unor clauze ale acestuia.
Susține că fără nici motivare instanța respins excepția dreptului material la acțiune, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Pe fond, susține că la data de 14 noiembrie 2005, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în conformitate cu dispozițiile art. 65 și 66 din Codul Muncii și la data încetării raporturilor sale de muncă au fost aplicabile dispozițiile CCM încheiat la nivel pentru anul 2005, nicidecum cele ale CCM pe anul 2007. Că, la data concedierii petenta a beneficiat de o indemnizație de concediere acordată în temeiul art. 50 din CCM, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea sa în.
Posibilitatea acordării unui număr de salarii avute la pensionare, în cazul salariaților pensionați, a fost prevăzut abia în anul 2007, fiind reglementat de art. 52 alin. 2 al CCM care se coroborează cu prevederile art. 161 CCM.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că petentei i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii și anume concediere colectivă, motivul concedierii fiind desființarea postului ocupat de salariat și în nici un caz împlinirea vârstei de pensionare sau pensionare anticipată, nefiindu- astfel aplicabile dispozițiile art. 161 CCM la nivel.
Mai mult, reclamantul și-a dat acordul cu privire la încetarea contractului individual de muncă din inițiativa societății, iar la data încetării acestuia (14 noiembrie 2005) nu intraseră în vigoare modificările aduse CCM la nivel de, care au făcut obiectul Actului Adițional înregistrat la la data de 23 februarie 2007.
Recursul este fondat și se va admite pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun următoarele precizări:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Împrejurarea că drepturile salariale ce urmau să se acorde cu ocazia pensionării solicitate de reclamant a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea lor echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamantă nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul Muncii.
Pe fond, se reține că în mod greșit prima instanță admis acțiunea reclamantului, dispunând obligarea pârâtei recurente către aceasta la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea a 4 salarii avute la data pensionării.
Soluția primei instanțe este rezultatul interpretării eronate a situației de fapt și a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
In acest sens este de menționat faptul că, prin decizia nr. 209 din 14 noiembrie 2005, reclamantei intimatei i s- desființat postul, dispunându-se încetarea contractului individual de muncă în baza dispozițiilor art. 65 și 66 din Codul Muncii, fiind vorba de o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, situație în care aceasta a beneficiat de compensații reprezentând o indemnizație de concediere în cuantum de 17.640 lei în funcție de vechimea în.
Se constată, așadar, faptul că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 161 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, dispoziții potrivit cărora - "în situația în care personalul protejat își dă acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă, beneficiază, la data pensionării,ca premiere pentru întreaga activitate de o sumă de bani reprezentând două sau mai multe salarii avute la momentul încetării raporturilor de muncă".
Aceasta, întrucât, în cazul intimatului reclamant nu este vorba de o pensionare anticipată, realizată cu acordul acesteia, ci de o concediere colectivă, datorită restructurării de la nivelul SC"" SA, contractul individual de muncă al acesteia fiind desfăcut în baza dispozițiilor din Codul Muncii, arătate mai sus, ca urmare a desființării postului.
In al doilea rând, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății și înregistrat la sub nr. 8080 din 23 mai 2000, valabil pentru anul 2006, fost modificat prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 923 din 23 februarie 2007, iar contractul individual de muncă al reclamantei a încetat prin decizia nr. 200 din 14 ianuarie 2005, la data încetării raporturilor sale de muncă fiind aplicabile dispozițiile CCM-ului încheiat la nivelul societății pentru anul 2005, nicidecum cele ale CCM-ului pe anul 2007.
In acest sens, reclamantei i se aplică prevederile CCM-ului din anul 2005, și nu din anul 2007, contract colectiv de muncă ce a fost modificat numai începând cu acest ultim an și unde s-a prevăzut că prevederile art. 50 alin. 2 se completează cu dispozițiile art. 161 alin. 1 și 2.
Aceasta întrucât, numai în dispozițiile art. 161 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 prevedeau faptul că la data pensionării salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o sumă de bani reprezentând două sau mai multe salarii avute la data pensionării.
Față de cele arătate, se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul declarat de SC SA B se privește ca fiind întemeiat și se va admite, se va schimba în totalitate hotărârea Tribunalului Gorj, în sensul că se va respinge cererea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 6014/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/03.06.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Petria
