Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 320/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC - Trans SRL, cu sediul în Tg. M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1660 din 06. 10. 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatului-reclamant avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru, iar la dosar s-a depus din partea recurentei relațiile solicitate, respectiv statul de salarii pentru luna iunie 2008.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar precizare, cu privire la suma de 300 euro, solicitată de reclamant ce reprezintă parte din diurna cuvenită pentru luna iunie 2008, din care rezultă și modul de calcul.
La solicitarea instanței reprezentanta reclamantului arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune și depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pentru judecarea pe fond a recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, cu privire la toate petitele și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1660 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - Trans SRL Târgu-M, pârâta fiind obligată la plata în favoarea reclamantului a echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 500 euro, cu titlu de drepturi salariale, precum și la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta - Trans SRL Târgu-M și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința pronunțată de tribunal prin care s-a dispus admiterea cererii introductive în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 500 euro, cu titlu de drepturi salariale, este nelegală.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru invocarea acestui motiv. În acest sens, s-a precizat că reclamantul a fost angajatul pârâtei și prin consimțământul ambelor părți s-a statuat că acesta să fie delegat în Austria unde-și desfășura activitatea în calitate de șofer pe o mașină de mare tonaj. Părțile contractante au convenit ca salariul de în cadrare să fie în cuantum de 528 lei brut, respectiv 391 net, iar indemnizația de deplasare a fost stabilită în funcție de numărul orelor lucrate, implicit numărul kilometrilor rulați. În luna iulie 2008 s-a convenit încetarea contractului individual de muncă prin acordul ambelor părți și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligațiile de plată a drepturilor salariale. Prin urmare, solicitarea reclamantului cu privire la acordare sumei de 500 euro sunt nefondate.
Temeiul legal al încetării contractului prin acordul părților îl constituie dispozițiile art. 55 lit. b din Codul muncii. În speță contractul individual de muncă a încetat cu data de 7 iulie 2008, dată la care reclamantul a precizat că nu are vreo altă pretenție pecuniară față de pârâtă. În aceste condiții, nu mai poate solicita nici o altă sumă de bani ulterior datei încetării contractului individual de muncă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, s-a arătat că în cauza dedusă judecății, instanța de fond nu și-a motivat în nici un fel hotărârea, nu a reținut care este starea de fapt, respectiv temeiul de drept al solicitărilor acordate, și practic instanța nu a făcut altceva decât să reitereze cele afirmate de reclamant prin cererea introductivă și apoi cele susținute de pârâtă prin întâmpinare urmând ca în final să pronunțe o soluție fără a motiva pronunțarea acesteia.
Reclamantul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, invocând faptul că în fața primei instanțe a solicitat obligarea pârâtei la plata diurnei aferente pentru luna iunie 2008 în cuantum de 300 euro și două sume reprezentând rețineri salariale nejustificate în cuantum de 170 euro, respectiv 30 euro. Pentru a respecta prevederile art. 287 din Codul muncii, deși societății pârâte i s-au acordat trei termene consecutive pentru a face dovada achitării sumelor pretinse de reclamant, aceasta nu a depus statele de plată sau alte documente justificative, care să demonstreze efectuarea plății, prezentând doar niște tabele care se referă la perioade pe care reclamantul nu le-a contestat.
În ceea ce privește încetarea contractului individual de muncă, s-a arătat că și în situația în care aceasta se realizează prin acordul de voință a părților, nu este exclusă executarea obligațiilor născute în temeiul contractului încetat și pe de altă parte angajatul nu poate renunța la drepturile salariale ce i se cuvin conform art. 165 din Codul muncii.
Referitor la aspectul invocat de pârâtă cu privire la renunțarea de către reclamant la orice fel de pretenții cu ocazia încetării contractului, dovedește reaua credință a acesteia, care s-a prevalat de bunăvoința reclamantului, în condițiile în care pârâta cunoaște prevederile art. 38 din Codul muncii conform cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție contrară fiind lovită de nulitate absolută.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă încheiat între pârâta - Trans SRL Târgu-M și reclamantul, reclamantul a fost angajatul pârâtei pe durata determinată de 12 luni, cuprinsă între data de 23 august 2007 și data de 23 august 2008, în funcția de șofer pe mașină de mare tonaj.
Potrivit actului adițional la contractul individual de muncă încheiat de părți la 3 septembrie 2007 s-a convenit modificarea locului muncii angajatului în sensul delegării acestuia la autobaza -Austria în vederea exercitării sarcinilor de serviciu în spațiul comunitar. S-a stabilit, totodată că pe perioada delegării angajatul beneficiază de salariul stabilit în contractul individual de muncă, precum și de indemnizația de delegare conform legii. Referitor la delegare s-a prevăzut că pe perioada delegării angajatul beneficiază de diurnă conform algoritmului de calcul stabilit de angajator și adus la cunoștința angajatului.
Prin decizia nr. 47 din 7 iulie 2008, emisă de - Trans SRL s-a decis încetarea, începând cu 7 iulie 2008, contractului individual de muncă al reclamantului în baza prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii, prin acordul părților.
Prin cererea de chemare în judecată, precizată pe parcursul judecării cauzei reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei al sumei de 500 de euro, care se compune din suma de 300 de euro, reprezentând diferența din diurna cuvenită pentru luna iunie 2008, 170 de euro, reprezentând suma reținută din diurna pe luna noiembrie 2007 și 30 de euro, reprezentând suma reținută în luna octombrie 2007, pentru convorbiri telefonice.
Reclamantul a invocat faptul că pentru luna iunie 2008 pârâta i-a achitat cu titlu de diurnă doar suma de 1100 de euro, deși i se cuvenea suma de 1400 de euro. În ceea ce privește suma de 200 de euro (170 euro + 30 euro) s-a susținut că aceasta i-a fost reținută din drepturile cuvenite pe lunile octombrie și noiembrie 2007, fără ca pârâta să aibă vreo justificare și fără a fi respectată procedura legală pentru reținerea sumei în discuție.
Referitor la algoritmul de calcul al diurnei cuvenite reclamantului, din actele dosarului reiese că diurna era de 0,11 euro/km parcurs. Acest mod de calcul a fost recunoscut de reclamant prin notele de ședință depuse la dosar și de asemenea rezultă și din înscrisurile întocmite lunar de pârâtă cu privire la calculul diurnei cuvenite reclamantului.
Referitor la diurna cuvenită pentru luna iunie 2008, din în scrisul de la fila 17 dosar fond reiese că reclamantul a efectuat în luna respectivă 10021 km; în raport de numărul de kilometri parcurși, suma la plata căreia este îndreptățit reclamantul este de 1102,31 euro ( 10021 km x 0,11 euro). În acest context susținerile reclamantului în sensul că pentru luna iunie 2008 era îndreptățit să primească suma de 1400 de euro, sunt nefondate.
Reclamantului i s-a pus în vedere să precizeze modul de calcul al sumei de 1400 de euro pe care susține că trebuia să i se plătească, însă acesta nu a făcut astfel de precizări. Examinând înscrisurile depuse la dosar cu privire la drepturile cuvenite reiese că în fiecare lună s-a folosit același algoritm de calcul, respectiv s-a luat ca bază de calcul suma de 0,11 euro pentru 1 km parcurs.
În condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că în luna iunie 2008 reclamantul a efectuat 10021 km, pentru care conform algoritmului de calcul prezentat mai sus i se cuvine suma de 1102,31 euro, sumă care i-a și fost achitată acestuia, pretențiile reclamantului de a i se achita cu titlu de diferență de diurnă pentru luna iunie suma de 300 de euro, sunt nejustificate.
Instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantului cu privire la suma de 300 de euro sunt fondate, fără a argumenta în nici un fel care sunt probele care justifică admiterea acestor pretenții.
S-a reținut de către instanța de fond că i s-a pus în vedere pârâtei să depună statul de plată aferent lunii iunie 2008 și reținerile făcute, însă pârâta nu s-a conformat, motiv pentru care a fost decăzută din probă. Sub acest aspect trebuie însă avut în vedere că pentru fiecare lună au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă numărul de kilometri parcurși, suma cuvenită și eventualele rețineri. Pentru luna iunie 2008, după cum s-a mai precizat, reclamantul era îndreptățit să primească suma de 1102,31 euro, care i-a și fost achitată și în contextul în care acesta nu a făcut dovada că ar fi parcurs mai mulți kilometri decât a reținut pârâta, în mod greșit a apreciat instanța de fond că reclamantul trebuie să mai primească în luna iunie 2008 suma de 300 de euro, reprezentând diferență de diurnă.
În ceea ce privește reținerile făcute din drepturile bănești cuvenite pentru lunile octombrie și noiembrie 2007, în cuantum de 170 euro, respectiv 30 euro (filele 48, 52 dosar fond), pârâta nu a depus nici un fel de documente justificative cu privire la reținerile efectuate. Pe de altă parte, fiind vorba de drepturi salariale, conform art. 164 alin. 1 din Codul muncii, aceste rețineri puteau fi efectuate doar cu respectarea prevederilor legale. Pârâta nu a indicat însă nici un temei legal în privința reținerii sumelor menționate. În situația în care s-a apreciat că sumele în discuție au fost reținute pentru a repara un prejudiciu cauzat angajatorului, conform art. 164 alin. 2 din Codul muncii, acestea puteau fi făcute doar dacă erau constatate printr-o hotărâre judecătorească.
Prin urmare, reținerea sumei de 200 de euro (170 euro + 30 euro) din drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru lunile octombrie și noiembrie 2007, stabilite prin actul adițional la contractul individual de muncă, este nelegală și în consecință pretențiile formulate de reclamant pentru recuperarea sumei respective sunt fondate, astfel cum s-a reținut și prin sentința atacată.
Astfel, din totalul sumei de 500 de euro pretinsă de reclamant sunt fondate doar pretențiile în sumă de 200 de euro, context în care se impune reducerea de la 500 de euro la 200 de euro a sumei la plata căreia a fost obligată pârâta prin sentința atacată, suma de 300 de euro nefiind dovedită.
În ceea ce privește incidența motivelor de recurs invocate de pârâtă - art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, acestea sunt incidente însă doar în ceea ce privește dispoziția din hotărârea atacată de obligare a pârâtei la plata sumei de 300 de euro, cu titlu de diferența de diurnă. Sub acest aspect hotărârea atacată nu cuprinde argumentele care au format convingerea instanței că pretențiile reclamantului sunt fondate și, totodată, instanța a aplicat greșit prevederile legale conform cărora salariatul este îndreptățit la plata contravalorii muncii prestate, din moment ce pentru luna iunie 2008 drepturile salariale cuvenite i-au fost achitate.
În privința sumei de 200 de euro, s-au menționat mai sus argumentele pentru care această sumă nu putea fi reținută, iar instanța de fond a apreciat în mod corect că aceste pretenții sunt fondate.
Faptul că raporturile de muncă dintre părți au încetat prin acord, nu înseamnă că salariatul nu poate avea ulterior pretenții față de angajator în contextul în care a suferit un prejudiciu derivat din derularea acestor raporturi. Pe de altă parte, sub aspectul reținerilor în sumă de 200 de euro, hotărârea instanței de fond este motivată. În consecință, sub acest aspect nu se poate invoca incidența motivelor de recurs invocate de recurenta pârâtă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate și având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că sunt fondate doar pretențiile în sumă de 200 de euro, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul pârâtei și se va modifica sentința atacată în sensul reducerii echivalentului sumei de 500 de euro stabilită de instanța de fond la echivalentul sumei de 200 de euro (500 de euro - 300 de euro).
Referitor la reducerea sumei la plata căreia s-a dispus obligarea pârâtei de către instanța de fond, de la 500 de euro la 200 de euro, care este suma totală reținută în mod nelegal, trebuie precizat că în dispozitivul deciziei instanței de recurs din eroare s-a menționat suma de 300 de euro, această eroare fiind îndreptată, din oficiu, prin încheierea din 6 aprilie 2009, dată în Camera de Consiliu de către instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - Trans SRL cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1660 din 06. 10. 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului, domiciliat în Târgu-M,-,. 6, județul Mae chivalentului în lei, la data plății, al sumei de 300 euro, cu titlu de drepturi salariale în loc de 500 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-18.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
