Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3204/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5471/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3204/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*******************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.531 din data de 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.5932/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă - - Membru Grup prin apărătorul său ales, d-nul avocat Al., cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 87 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimații-reclamanți:, -, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă motivul de ordine publică privind nesemnarea cererii de chemare în judecată de către reclamanți, față de lipsa calității de reprezentant a avocatului care a formulat acțiunea în numele acestora și acordă cuvântul recurentei-pârâte, prin avocat, pe acest aspect.
Recurenta-pârâtă -, prin avocat, având cuvântul asupra motivului de ordine publică invocat din oficiu, arată că lasă soluționarea acestuia la aprecierea Curții.
Curtea reține cauza în pronunțare, pe motivul de ordine publică referitor la nesemnarea cererii de chemare în judecată de către reclamanți, respectiv lipsa calității de reprezentant a avocatului care a introdus cererea în numele acestora.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.531 din data de 04.02.2008, pronunțată în dosarul nr- (5932/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții:, -, și, în contradictoriu cu pârâta - și a obligat pârâta la plata către aceștia a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2005, 2006 și 2007 și de C pe anii 2004, 2005 și 2006, calculate la salariul de bază mediu pe unitate, în funcție de perioada efectiv lucrată de către reclamanți, cu actualizare la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 2004 stabilește, în cuprinsul art.168, că angajații SNP - vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în limita unui salariu de bază mediu pe SNP - În alin.(2) al aceluiași articol se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.(1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În Contractele Colective de Muncă aplicabile la nivelul SNP - pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au fost menținute dispozițiile art.168 alin. (1).
A mai reținut prima instanță cădrepturile salariale prevăzute de art.168 alin.(1) au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, ci nu și pentru anii următori. Întrucât conducerea patronatului, începând cu anul 2004, nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației sindicatelor salariaților pentru a negocia, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Tribunalul a apreciat că modificarea contractului colectiv de muncă poate fi făcută prin acordul de voință al părților, cu respectarea formalităților prevăzute de lege, doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a constatat că înscrisurile depuse de pârâtă vizează o reinterpretare a clauzelor înscrise la art.168 alin.(1) și alin.(2) din Contractele Colective de Muncă la Nivelul SNP - pentru anii 2003-2007, care este ulterioară momentului încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, nu au fost desființate. În conformitate cu dispozițiile art.969 din Codul civil, menționatele contracte au putere de lege între părțile contractante, astfel încât trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii lor.
Interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul, cu încălcare dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
În plus, prin hotărârea Comisiei paritare, care poartă dată certă din anul 2007, se urmărește interesul societății, în defavoarea salariaților, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
A mai reținut prima instanță că pârâta nu a făcut dovada, potrivit dispozițiilor art.287 din Codul muncii, că suplimentările salariale, ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, ar fi fost incluse în salariile angajaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an.
De asemenea, a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia ar exista o diferență între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivelul, întrucât în înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă se specifică doar salariul minim pe societate, salariul de bază mediu și salariul mediu brut, în speță nefiind făcută dovada unui alt cuantum al drepturilor pretinse, în condițiile art.1169 din Codul civil.
Totodată, instanța de fond nu a considerat că ar fi utilă cauzei proba cu expertiză contabilă, reținând că există elemente de calcul în raport de care să se cuantifice drepturile solicitate.
Prin aplicarea dispozițiilor art.161 alin.(4) din Codul muncii și în raport de prejudiciul produs reclamantului ca efect al devalorizării în timp a sumelor datorate și neachitate, pârâta a fost obligată și la plata sumei rezultând din aplicarea indicilor de inflație, începând cu datele scadente și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta - - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.(1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivelul, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamanți.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Deși legal citați, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecata recursului.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, excepția lipsei semnăturii reclamanților de pe cererea de chemare în judecată, în raport de faptul că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a avocatului care a formulat acțiunea în numele acestora, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 12.05.2009, Curtea a invocat, din oficiu, motivul de ordine publică privind nesemnarea cererii de chemare în judecată de către reclamanți, față de lipsa calității de reprezentant a avocatului care a formulat acțiunea în numele acestora.
Deși, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 18.11.2008 (fila 35 din dosarul de recurs), intimații-reclamanți au fost legal citați cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea nulității, prevăzută de dispozițiile art.133 din Codul d e procedură civilă, totuși, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație procedurală.
Potrivit dispozițiilor art.133 din Codul d e procedură civilă:
"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura,va fi declarată nulă.
Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.".
Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art.112 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora:
"Cererea de chemare în judecată va cuprinde: - 6. semnătura.".
Cum intimații-reclamanți nu au semnat acțiunea și nici nu au făcut dovada calității de reprezentant a avocatului care a formulat-o în numele lor, spre a se putea considera că, prin aplicarea semnăturii acestuia, cererea de chemare în judecată este valabil semnată, Curtea apreciază că, în speță, sancțiunea nulității intervine.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că excepția nulității cererii de chemare în judecată este întemeiată, astfel că o va admite ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta - - GRUP și va modifica, în tot, sentința atacată în sensul că va declara nulă cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității cererii de chemare în judecată și în consecință:
Admite recursul declarat de recurenta - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.531 din data de 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.5932/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Declară nulă cererea de chemare în judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 13.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
