Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3225/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3225
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.130/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COLEGIUL TEHNIC "", CONSILIUL JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat G, lipsind celălalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților.
Avocat G pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 24.08.2008,reclamanta, a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Colegiul tehnic "" Dr. Tr. S, Consiliul local Dr. Tr. S și Consiliul Județean M solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la plata, pe ultimii 3 ani, a diferențelor salariale constând în: diferențe la sporul de vechime, calculat la salariul de bază care trebuie înțeles ca ultim salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri "în scară"; primele de concediu de odihnă; recalcularea valorii orelor suplimentare la care a avut dreptul, precum și a celorlalte drepturi salariale ce se modifică.
A solicitat verificarea modului în care pârâta a respectat instrucțiunile de calculare și acordare a sumelor pentru plata drepturilor salariale prevăzute de OUG nr.17/2006 și acordarea eventualelor diferențe.
A mai solicitat actualizarea sumelor până la plata efectivă, obligarea pârâților Consiliul Local DTS și Consiliul Județean M să vireze sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea a arătat că are calitatea de profesor titular, grad didactic I, cu o vechime în învățământ de peste 20 ani.
A precizat că, referitor la calcularea sporului de vechime, acesta trebuie să fie calculat la salariul de bază, care trebuie înțeles ca ultim salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri "în scară".
Contractele Colective de Muncă la Nivel de Învățământ 2003-2004 și 2007-2008, prevăd în art.37 alin.1 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază, între alte premii, și de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, primă care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractele colective de muncă.
Referitor la recalcularea orelor suplimentare și a celorlalte drepturi salariale care se modifică conform sumelor care reies din modul de calculul solicitat, reclamanta a precizat că acestea se vor calcula folosindu-se procentul de 1/64 prevăzut de OG 4/2006 și nu se va ține seama de prevederile Ordinului 2409/2004, care a fost anulat prin Decizia 4188/2005 a ÎCCJ.
OUG nr.17/2006, cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001-septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la drepturi salariale care nu sunt enumerate "expresis verbis", dar metodologia de calcul aplicabilă prin Ordinul ministrului educației și cercetării, se observă că aceste drepturi salariale sunt cele care rezultă din recalcularea în sistemul "spor la spor" și drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
La termenul din 11 decembrie 2008, reclamanta, prin apărător, și-a completat acțiunea în sensul că, pe lângă diferențele de drepturi salariale arătate prin acțiune, înțelege să solicite și plata a 10 zile de concediu de odihnă, diferență rezultată din prevederile art.29 alin.3 Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ 2007-2008.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 130 din 29 ianuarie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Colegiul Tehnic ""Dr. Tr. S, Consiliul local Dr. Tr. S și Consiliul Județean
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Reclamanta, este profesor II, gradul I didactic cu o vechime în învățământ de 20 ani, conform Adeverinței nr.2377/17.10.2008, iar în perioada solicitată și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtului Colegiu Tehnic "" Dr.Tr.S. Prin acțiune, reclamanta a chemat în judecată pârâtele, solicitând recalcularea drepturilor salariale pe ultimii 3 ani, conform prevederilor Legii nr.128/1997 susținând că acestea nu au fost corect calculate.
În ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliul Local DTS, acesta fiind entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget, dar nu poate sta în calitate de pârât întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliului Județean M, acesta fiind autoritate a administrației publice locale, constituită pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, are rolul de a repartiza sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, prin hotărâre, cu asistență tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar județean, astfel că nu poate sta în calitate de pârât întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
La verificările efectuate cu ocazia expertizării s-a constatat că, în perioada de referință ( iulie 2005- noiembrie 2008), reclamanta a beneficiat de un salariu de bază stabilit în funcție de coeficienții de multiplicare și de valorile acestor coeficienți prevăzuți de actele normative care reglementează salarizarea personalului didactic. În aceeași perioadă, reclamanta a beneficiat și de: salariul de merit 15 % (în perioada iulie -noiembrie 2008); indemnizația pentru activitatea didactică de dirigenție 10 % în perioada ianuarie 2006- noiembrie 2008; sporul de vechime 25 %; prime lunare reprezentând 2 % din veniturile salariale totale realizate.
Din documentele expertizate a rezultat la calcularea sporurilor salariale cuvenite reclamantei s-a aplicat sistemul "spor la spor", iar drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare prestate precum și cele privind al 13-lea salariu au fost calculate corect.
Referitor la orele suplimentare, întrucât reclamanta are o vechime în învățământ mai mică de 25 de ani, nu beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, conform prevederilor art.45 din Legea 128/1997.
De asemenea, drepturile salariale cuvenite reclamantei pe perioada octombrie 2001- septembrie 2004, în baza OUG 17/2006 au fost calculate corect conform Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 3351/2006, suma totală încasată până în luna noiembrie 2008 fiind de 1.354 lei.
În concluzie, instanța, analizând expertiza contabilă efectuată,a constatat că reclamanta nu are de primit de la unitatea școlară diferențele de drepturi salariale solicitate.
Instanța a constatat neîntemeiat petitul privitor la primele de vacanță, pentru următoarele motive:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit. g) plata primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că, salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.127/1997 unde se stabilesc următoarele:
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate.
Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin art.50 alin.12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin.2 al art.48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret, expres și limitativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O a doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, instanța a considerat că nu se poate aplica criteriul analogiei cu alte categorii sociale profesionale deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesar și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
Referitor la petitul privind plata a 10 zile de concediu, diferență rezultată din prevederile art.29 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ (2007-2008) neplătite de către pârât Colegiul Tehnic "", pentru anul școlar 2007/2008, instanța l-a respins având în vedere că, potrivit dispozițiile art.144 muncii, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă. Această obligație a salariatului de a efectua concediul în natură este instituită și prin dispozițiile Legii 128/1997, care în art.103 lit.e) prevede că, neefectuarea concediului anual dă dreptul salariatului la efectuarea acestuia în vacanțele anului școlar următor, iar potrivit art.141 alin.4 muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, situație în care nu se regăsește reclamanta.
Mai mult, având în vedere că, în cauză, cele 10 zile de concediu provin din concediul de odihnă rămas de efectuat în anul 2007-2008, reclamanta avea posibilitatea de a efectua aceste zile, în vacanța anului școlar 2008-2009.
Împotriva sentinței, la data de 02 martie 2009, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, susține că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Critică sentința pentru faptul că instanța de judecată s-a pronunțat exclusiv pe concluziile unui raport de expertiză nul.
O altă critică se referă la neacordarea primelor de vacanță. In acest sens, a arătat că primele de concediu a căror plată a fost periodic suspendată prin legile bugetului de stat, sunt prevăzute de dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007, în temeiul căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate " și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale ".
Potrivit Legii nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă și de prima de vacanță, iar nr.OUG146/2007 își găsește aplicabilitatea în cauza de față.
In temeiul art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă " personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu îndemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin.3 din nr.OUG146/2007, într-o singură tranșă.
Ultimul motiv de recurs se referă la plata zilelor de concediu prevăzute suplimentar în contractul colectiv de muncă. Susține că prin respingerea acestui capăt de cerere i s-a adus un prejudiciu care trebuia reparat în bani. Că plata celor 10 zile nu înseamnă o compensare în bani a zilelor de concediu rămase neefectuate. Plata celor 10 zile suplimentare nu este o indemnizație, ci este un supliment acordat de semnatarii contractului colectiv de muncă.
Recursul este fondat și se va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dispozițiile art. 312 alin. 3 cod procedură civilă stipulează faptul că - în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului opri judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
In cauză, sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în condițiile în care Tribunalul Mehedinția încălcat dispozițiile legale privind numirea experților, pronunțând o hotărârea întemeiată în exclusivitate pe un raport de expertiză lovit de nulitate, această probă științifică fiind esențială în ceea ce privește soluționarea cererii formulate de reclamantă în primă instanță.
Astfel, dispozițiile art. 202 alin. 1 cod procedură civilă, stabilesc faptul că, numirea experților dacă părțile nu se învoiesc, se va realiza de către instanță prin tragere la sorți, în ședință publică, de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertiză judiciară.
Potrivit acestui text există două modalități de desemnare a experților, prin acordul părților, respectiv prin tragere la sorți, de către instanță, atunci când părțile nu se învoiesc asupra numirii, tragere la sorți care se realizează prin alegerea de către instanță a unui expert din lista cuprinzând numele experților, transmisă fiecărei instanțe de către biroul local de expertiză.
Referitor la aceste dispoziții legal se va reține faptul că prima instanță le-a aplicat în mod eronat.
Astfel, prin încheierea din 28.11.2008, instanța Tribunalului Mehedinți a considerat a fi necesară și utilă soluționării cauzei, efectuarea unei expertize contabile conform obiectivelor depuse de apărătorul reclamantului, care a solicitat la rândul lui efectuarea unei expertize contabile și desemnând în calitate de expert pe dl. fără a se preciza modalitatea prin care s-a dispus numirea expertului respectiv.
Din practicaua încheierii din data respectivă, se constată faptul că pârâții au lipsit, fiind prezent doar avocat G pentru reclamantă care nu a solicitat numirea acestui expert, astfel încât nu se poate vorbi de voința acestuia în numirea respectivă sau de acordul părților în condițiile în care pârâții nu au fost prezenți. In condițiile arătate, singura modalitate în care instanța putea să desemneze expertul contabil care să efectueze obiectivele fixate, consta în tragerea la sorți a unui expert de pe lista cuprinzând numele experților contabili transmisă de către biroul local de expertize.
Pe de altă parte, din conținutul raportului de expertizăm efectuat de expertul contabil se reține faptul că reclamanta nu a fost prezentă la data și la locul efectuării expertizei contabile dispuse în cauză de către instanță și nici nu există dovada convocării acesteia pentru a participa la efectuarea expertizei, expertul precizând doar faptul că la efectuarea expertizei a participat doar reprezentantul pârâtei Colegiul Tehnic Dr. Tr.
Se va reține astfel că recurenta a fost prejudiciată prin efectuarea acestui raport de expertiză contabilă, la care nu a participat, nefiind citată, că această probă științifică având drept obiectiv stabilirea drepturilor salariale cuvenite acesteia, reprezenta o probă esențială în ceea ce privește soluționarea cauzei, astfel încât prin administrarea acestei probe s-a produs recurentei o vătămare care nu poate fi înlăturată potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 cod procedură civilă.
Față de cele arătate se impune efectuarea unei noi expertize tehnice de către un expert contabil desemnat în condiții legale, astfel încât se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
In consecință, față de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanta se privește ca fiind întemeiat și se va admite, se va casa hotărârea Tribunalului Mehedinți și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.130/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COLEGIUL TEHNIC "", CONSILIUL JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/IE/29.05.2009
fond:
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Elena Stan
