Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3229/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3229
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET C, împotriva sentinței nr.32/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-INSTITUȚIA PRIMARULUI și intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după carte, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.32 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului C-Instituția Primarului și în consecință a respins acțiunea formulata împotriva acesteia.
A admis acțiunea formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Teatrul pentru Copii si Tineret "".
A obligat pârâtul Teatrul pentru Copii și Tineret "" C să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 până la 13.01.2009.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Primăria Municipiului C - Instituția Primarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 45 al. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură -cultură, astfel că părți contractante ale acestuia sunt salariata si Teatrul pentru Copii și Tineret "" Neavând calitatea de parte contractantă în contractul din care derivă drepturile reclamantei, Primăria nu are calitate procesuală pasivă.
Instanța a constatat astfel, că pârâta Primăria Municipiului C - Instituția Primarului nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis excepția ca întemeiată, și în consecință a respins acțiunea formulată împotriva acesteia.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata unității pârâte începând cu anul 1995, angajata cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197/08. 02. 2006, unic la nivel de ramură - cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării - 08.02.2006, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Lg.130/1996, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși, îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedere că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea, a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, a produs reclamantei un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08.02.2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantei prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%, alături de paratul Ministerul Culturii si cultelor, pentru considerentele expuse anterior.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu s-a reținut de instanță nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Legii 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007, respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art. 15 alin 3 că " la salariile de bază stabilite conform alin 1 se pot adăuga premii, stimulente precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, in limita bugetului aprobat".
Având in vedere că reclamanta a solicitat acordarea sporului începând cu luna februarie 2006, și faptul că instanța a considerat cererea întemeiată de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă nr.197/2006, respectiv 08.02.2006 si pana la data pronunțării, instanța a admis cererea și a obligat pârâtul Teatrul pentru Copii și Tineret "" să-i plătească reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 până la data de 13.01.2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Teatrul pentru Copii și Tineret "" C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere un răspuns al, cel care a înregistrat contractul colectiv de muncă, și nici faptul că instituția este una bugetară, iar salariile reclamanților sunt stabilite prin lege.
A mai arătat recurenta că, potrivit Legii 130/1996 privind contractele colective de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ce sunt stabilite prin lege.
De asemenea, în art. 95 din respectivul contract colectiv de muncă se menționează că raporturile consiliului local cu teatru vor fi reglementate de către acesta.
Recursul este nefondat.
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă, în acest sens fiind dispoz. art. 41 alin.5 din Constituție ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin.1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimata - reclamantă este salariata pârâtului - recurent conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază, astfel încât analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât dispoz. art. 241 alin.1 lit. d Codul muncii stipulează că se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură cultură.
În același sens dispoz. art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevede producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile cu respectarea acestor obligații firești au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și alte drepturi superioare.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamantului i se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevede acest spor.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispoz. art. 40 alin.2 lit.c și art. 236 alin.4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.136/1996 - prevederi ce stipulează faptul că, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților; că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel că reclamanta este îndreptățită a i se acorda sporul de fidelitate conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar că aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi în plus.
Este adevărat că dispoz. art. 12 din Legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale însă atâta vreme cât prin dispoz. art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice câtă vreme nu a fost anulată.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET C, împotriva sentinței nr.32/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-INSTITUȚIA PRIMARULUI și intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.06.2009
Red.jud.-
2 ex./AS
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Elena Stan
