Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2232/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3314/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.332/15.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27463/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.05.2009, după care,
Curtea comunică copia întâmpinării recurentei-pârâte, prin avocat.
Reprezentantul avocat al recurentei-reclamante solicită îndreptarea erorii materiale în sensul că al doilea prenume al recurentei-reclamante este și nu.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că numele corect al recurentei reclamante este.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar înscrisuri, respectiv contract individual de muncă, fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul. De asemenea, solicită ca instanța să ia act că recurenta s-a căsătorit și a dobândit prin căsătorie numele de Depune la dosar în acest sens, certificat de căsătorie, fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului avocat al recurentei-reclamante.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare. Arată că deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii. În acest sens, deși a reținut că funcția de consilier de integrare deținută este echivalentă din punct de vedere al salarizări cu funcția de consilier diplomatic, a apreciat că o parte din drepturile salariale ar fi fost incluse în salariul de bază.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate, de asemenea, a apreciat că a fost inclus în salariul de bază. Al doilea spor, privind cunoașterea a două limbi străine, care este o condiție obligatorie a fost respins ca nelegal. Critică hotărârea instanței de fond și cu privire la capătul de cerere privind plata sporului de dispozitiv, arătând că deși instanța a reținut că are dreptul la acest spor, a apreciat că dacă ar fi primit acest spor ar fi depășit salariul secretarului general din minister. Mai arată că intimatul-pârât a recunoscut că nu s-au acordat sporurile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.332/15.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Administrației și Internelor; a obligat pârâta la plata primelor de concediul aferente anilor 2007-2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății si a respins actiunea ca neintemeiata in privinta celorlalte capete de cerere.
În considerente a reținut că reclamanta este angajata pârâtei începând cu data de 01.01.2007, în funcția de consilier pentru afaceri europene, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 106/2006, pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2003, privind organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare și ale HG nr.1811/2006, pentru aprobarea redistribuirii pe autorități și instituții publice a consilierilor pentru afaceri europene din cadrul fostului Minister al Integrării Europene, la data de 01.01.2007, a trecut, prin Protocol, la Ministerul Administrației și Internelor, devenit, în urma reorganizării, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În legătură cu salarizarea categoriei profesionale din care face parte reclamanta Tribunalul a reținut că în speță, față de perioada la care se referă petitul cererii de chemare în judecată, urmează a fi analizate două etape:
Astfel, în privința drepturilor salariale solicitate de reclamantă în perioada cuprinsă între 01.01.2007 și 28 iunie 2008, se rețin următoarele:
Funcția de consilier pentru afaceri europene, denumită inițial consilier de integrare, este reglementată potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene (inițial denumită Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare), cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art.1 din acest act normativ "Consilierii pentru afaceri europene sunt specialiști cu atribuții în domeniul realizării programelor și reformelor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene".
În perioada 2003 - 2006 consilierii de integrare încadrați Ministerul Europene și-au desfășurat efectiv în cadrul ministerelor, prin detașare. Conform prevederilor art. II din OUG nr. 106/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2003, consilierii de integrare încadrați la Ministerul Integrării Europene au fost preluați, pe bază de protocol, începând cu data de 1 ianuarie 2007, de către autoritățile sau instituțiile publice în care aceștia își desfășurau activitatea, cu menținerea drepturilor salariale dobândite anterior. Redistribuirea numărului de consilieri pentru afaceri europene pe autorități și instituții publice s-a făcut prin Hotărârea Guvernului nr. 1811/2006 pentru aprobarea redistribuirii pe autorități și instituții publice a consilierilor pentru afaceri europene.
Reclamanta în calitate de consilier pentru afaceri europene repartizată în și-a desfășurat activitatea la Direcția Generală Europene și Relații Internaționale.
În conformitate cu prevederile art.3 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, aprobată prin Legea nr.272/2003, cu modificările și completările ulterioare, "consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din această calitate ".
Drepturile salariale ale consilierilor pentru afaceri europene au fost stabilite potrivit dispozițiilor art. 3 alin.(2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, aprobată prin Legea nr.272/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier diplomatic (ulterior pentru funcția de secretar III). de bază se majorează cu până la 50% pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor pentru afaceri europene".
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.(3) din același act normativ: "Cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin.(l) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretarul general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale".
Prin prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2003, se face trimitere la salarizarea specifică funcției de consilier diplomatic, respectiv secretar III, stabilită potrivit Legii nr.495/2004, cu modificările și completările ulterioare. în acest sens, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 495/2004, salariul de bază specific funcției de consilier diplomatic/secretar III stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficientului de multiplicare, aplicat la aceasta.
În legătură cu drepturile solicitate de reclamantă pentru această perioadă, Tribunalul reține că, astfel cum rezultă din actele dosarului, la stabilirea acestor drepturi reclamantei i-au fost luate considerare în primul rând drepturile salariale stabilite corespunzător funcției deținute, respectiv salariul de bază rezultat din înmulțirea coeficientului de multiplicare specific funcției la care se raporta salarizarea acestora (anume consilier diplomatic, respectiv secretar III), cu valoarea de referință sectorială stabilită prin acte normative. La aceste valori, s-au aplicat majorările stabilite pe baza criteriilor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.4/2004, determinându-se astfel salariul de bază.
Totodată, în vederea stabilirii drepturilor salariale, la cuantumul salariului de bază determinat potrivit celor precizate anterior s-a calculat și acordat, în mod prioritar, sporul de vechime, corespunzător perioadei lucrate.
În funcție de nivelul drepturilor rezultate, s-au acordat sporurile cu caracter instituțional, cu condiția respectării prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanța de Urgență Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, cu modificările și completările ulterioare, în acest sens, potrivit acestor prevederi, cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene nu poate depăși salariul de bază al secretarului general din ministere, sporurile cu caracter instituțional fiind acordate numai îi măsura în care cuantumul drepturilor salariale nu depășea acest nivel salarial.
În privința cuantumului drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene, s-a făcut raportarea la salariul de bază al secretarului general din ministere - funcție contractuală până la data de 07.12.2007, când a intrat în vigoare Legea nr.334/2007 pentru modific completarea și modificarea Legii nr.495/2004, urmând ca de la această dată raportarea să se realizeze fi față de salariul de bază al secretarului general din ministere - funcție publică.
Referitor la cererile formulate de reclamantă, în baza prevederilor nr.HG 4/2004, pentru îndeplinirea criteriilor privind experiența în specialitate, studii postuniversitar de specialitate și reprezentativitate, începând cu 01.01.2007 și până în prezent, se reține următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că acestea au fost acordate integral reclamantei în perioada ianuarie 2007 - 28 iunie 2008, acestea făcând parte din salariul de bază calculat și acordat în funcție de criteriile specifice stabilite prin nr.HG 4/2004, reclamanta primind un spor de 5% pentru experiență în specialitate de minim 2 ani și un spor de 5% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene.
În privința sporului solicitat pentru "cerințe de reprezentativitate a postului, Tribunalul a apreciat că potrivit fișei postului reclamantei, acesta este corespunzător unei funcții de execuție iar atribuțiile acestui post nu sunt dintre acelea prevăzute la punctul 7 din anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr.4/2004 care, care arată că, pentru ca postul să îndeplinească acest criteriu, în desfășurarea activității specifice postului, consilierul trebuie să stabilească relații directe cu instituții ale Uniunii Europene, cu reprezentanțele României în străinătate și cu reprezentanțele altor state pe teritoriul României.
Postul ocupat de reclamantă și atribuțiile acestuia nu îndeplinesc aceste cerințe.
Potrivit prevederilor art. IV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 81/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 10/2008, pe data intrării vigoare a acestui act normativ, se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 pentru repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare, drept pentru care, începând cu data de 28 iunie 2008 nu se mai aplică majorarea salariilor de bază a consilierilor pentru afaceri europene pe baza criteriilor precizate în nr.HG 4/2004.
Din cele mai sus expuse, rezultă faptul că petitul trei al cererii de chemare în judecată, este în întregime neîntemeiat, întrucât, pe de o parte, sporul solicitat pentru "cerințe de reprezentativitate a postului nu i se cuvine reclamantei, iar sporul de 5% pentru experiență în specialitate de minim 2 ani și un spor de 5% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene i-au fost acordate reclamantei pe perioada ianuarie 2007 - 28 iunie 2008 iar după această dată nu mai pot fi acordate, dată fiind abrogarea actului normativ ce le prevedea.
În legătură cu acordarea sporului de confidențialitate, astfel cum reiese din anexa nr.1 la Protocolul încheiat între Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Integrării Europene, reclamanta nu a beneficiat de dreptul la acordarea acestui drept salarial la Ministerul Integrării Europene. În conformitate cu prevederile art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 106/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare, cu modificările și completările ulterioare, consilierii pentru afaceri europene au fost preluați, pe bază de protocol, începând cu data de 1 ianuarie 2007, de către autoritățile sau instituțiile publice în care își desfășurau activitatea, "cu menținerea drepturilor salariate dobândite anterior". Având în vedere aceste prevederi legale, reclamanta în calitate de consilier pentru afaceri europene încadrată la Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a beneficiat anterior preluării de dreptul la acordarea sporului de confidențialitate.
Or, acest drept este prevăzut de Legea nr. 495 din 12 noiembrie 2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 13 din acest act normativ și are următoarea formulare:
"pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, membrii corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare."
Or, este clar din formularea textului de lege că dreptul la sporul de confidențialitate se acordă strict membrilor corpului diplomatic și consular al României, pentru protejarea confidențialității informațiilor de care aceștia iau cunoștință în exercitarea funcției, astfel încât nu poate fi pretins și de categoriile profesionale asimilate ca salarizare iar nu ca statut, astfel încât nu poate fi pretins în mod temeinic de reclamantă.
În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate în temeiul art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariate care se vor acorda personalului bugetar în anul 2007 salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare și în temeiul art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a reținut că în cuprinsul acestor acte normative se precizează, conform art. 13 alin.(2) că, în privința acordării sporului de confidențialitate, "categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Astfel, prin dispozițiile invocate, se face trimitere la prevederile cu caracter special aplicabile în cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea personalul contractual, inclusiv consilierii pentru afaceri europene.
Acordarea sporului de confidențialitate în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și în cadrul instituțiilor subordonate acestuia se realizează conform prevederilor Ordinul MAI. nr. 121/2007 pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la, salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrație și Internelor, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, beneficiază de sporul pentru păstrarea confidențialității personalul civil din cadrul I, care deține autorizație de acces la informații clasificate, cuantumul acestuia fiind stabilit în funcție de nivelul autorizației de acces deținute.
Or, reclamanta nu are acces și nu deține autorizație de acces la informații clasificate, astfel încât sporul de confidențialitate nu-i poate fi acordat
În ceea ce privește acordarea sporului pentru cunoașterea a două limbi străine, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, "membrii Corpului diplomatic și consular al României care lucrează în centrala Ministerului lor Externe și cunosc două sau mai multe limbi străine, pe care le folosesc în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, beneficiază de un spor de 10% calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare",
Conform prevederilor art. 17 alin. (1) lit. g) din Legea nr.269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările și completările ulterioare, calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României poate fi dobândită de persoana care "a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României". Prin alin.(3) al aceluiași articol din Legea nr.269/2003, se instituie o excepție de la prevederile art. 17 alin.(1) lit. g) și anume, este de vorba de persoanele provenind din alte ministere și instituții centrale, trimise în misiune temporară în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice și consulare.
Având în vedere aceste prevederi legale, pot beneficia de sporul pentru cunoașterea a două limbi străine numai persoanele care dețin calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al României, consilieri pentru afaceri europene nefăcând parte din acest organism.
De asemenea, pentru acordarea acestui drept salarial legea instituie și alte condiții, cum sunt desfășurarea activității "în centrala Ministerului lor Externe" sau folosirea "în exercitarea funcției diplomatice sau consulare" a limbilor străine cunoscute.
Persoanele care îndeplinesc funcția de consilier pentru afaceri europene în cadrul nu au dreptul la acordarea sporului pentru cunoașterea a două limbi străine, întrucât,prin ipoteză nu le folosesc "în exercitarea funcției diplomatice sau consulare".
În privința cererii de acordare a concediului de odihnă de 30 de zile, Tribunalul a reținut următoarele:
- potrivit dispozițiilor art.3 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, cu modificările și completările ulterioare, "salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală al Ministerul lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier diplomatic".
Potrivit prevederilor art. 17 alin.(1) lit. g) din Legea nr.269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările și completările ulterioare, I calitatea de membru a Corpului diplomatic și consular al României poate fi dobândită de I persoana care "a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în I Corpul diplomatic și consular al României". Prin alin.(3) al aceluiași articol din Legea nr.269/2003, legea instituie o excepție de la prevederile art. 17 al.(l) și anume este vorba de I persoanele provenind din alte ministere și instituții centrale, trimise în misiune temporară în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice și consulare.
Cum reclamanta este asimilată consilierului diplomatic/secretarului III numai în privința salarizării nu si a statutului, aceasta nu poate beneficia de celelalte drepturi prevăzute de lege în considerarea calității și statutului personalului din administrația centrală a Ministerul lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, întrucât, aceste drepturi au fost stabilite ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea și importanța socială a funcției exercitate, de specificul activității de promovare a politicii externe a României, de pregătirea și competența profesională a diplomaților, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru diplomați de legislația în vigoare."
Astfel numai salariul de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene au fost stabilite prin raportare la drepturile salariale ale consilierului diplomatic/secretarului III. In acest sens dreptul la efectuarea concediului de odihnă nu este un drept de natură salarială ci este un drept de altă natură, plasat în Titlul III "Timpul de muncă și timpul de odihnă" al codului muncii, diferit de capitolul referitor la salarizare.
în condițiile în care, astfel cum se precizează și în cuprinsul art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2003, consilierii pentru afaceri europene fac parte din "categoria personalului contractual, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile care decurg din această calitate," aceștia beneficiază de dreptul la efectuarea concediului de odihnă în condițiile și limitele impuse de reglementările în vigoare aplicabile în domeniul acordării concediului de odihnă personalului încadrat cu contract individual de muncă. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, respectiv art.23 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, pentru personalul contractual durata minimă a concediului de odihnă este de 21 de zile lucrătoare pe an.
Durata concediului de odihnă pentru fiecare persoană se stabilește în raport cu vechimea în muncă a acesteia, în conformitate cu prevederile art.23 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 și Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 coroborat cu prevederile art.1 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele mai sus menționate a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește acordarea "sporului de dispozitiv", Tribunalul a reținut următoarele: Acordarea indemnizației de dispozitiv în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face în baza art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 1 din cuprinsul actului normativ amintit, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
De asemenea, conform art. 17 alin.(3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, "personalul Ministerului Internelor si Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Astfel, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 și, respectiv, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 a fost stabilit dreptul la acordarea indemnizației de dispozitiv personalului din, aceste acte administrative fiind emise în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de "apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Aferent perioadei 1 ianuarie 2007 - 28 iunie 2008, indemnizația de dispozitiv a fost acordată reclamantei, cu condiția respectării limitelor impuse prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, limitarea cuantumului drepturilor salariale ale reclamantei la salariul de bază al secretarului general din ministere.
Ulterior apariției Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 81/2008, indemnizația de dispozitiv a fost acordată integral reclamantei.
Față de cele mai sus arătate a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În privința cererii reclamantei privind acordarea concediul suplimentar de odihnă, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 142 din Codul muncii, "salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin trei zile lucrătoare."
Tribunalul a apreciat că reclamantei nu îi sunt aplicabile prevederile art. 142 din Codul muncii întrucât, locul de muncă al reclamantei nu este încadrat potrivit legii ca fiind un loc de muncă în care se lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, textul în discuție fiind aplicabil locurilor de muncă încadrate în grupele I și II de muncă și fiind determinate și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații încadrați în condiții deosebite-vătămătoare, grele sau periculoase de muncă.
Or, personalul încadrat în Ministerul Internelor și Reformei Administrative - segmentul administrație publică, funcționari publici și personal contractual, nu este încadrat în asemenea locuri de muncă și nu pot beneficia de concediul suplimentar de odihnă.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
În privința sporului pentru condiții deosebite de muncă, Tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 14 din actele normative aplicabile în domeniul salarizării personalului bugetar, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 și Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, respectiv art. 14 din aceste acte normative, are următorul cuprins:
"se acordă un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de îi frecvență, stații de bruiaj.
Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonator principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Locurile de muncă pentru care se acorda sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens."
Astfel cum reiese din anexa nr.1 la Protocolul încheiat între Ministerul Internelor Reformei Administrative și Ministerul Integrării Europene, reclamanta a beneficiat de drept la acordarea acestui drept salarial la Ministerul Integrării Europene. în conformitate i prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 106/2006 pentru modificarea completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind organizarea și funcționarea Corpului consilierilor de integrare, cu modificările și completările ulterioare consilierii pentru afaceri europene au fost preluați, pe bază de protocol, începând cu data de i ianuarie 2007, de către autoritățile sau instituțiile publice în care își desfășurau activitatea, "cu menținerea drepturilor salariate dobândite anterior". Având în vedere aceste prevederi legale, reclamanta în calitate de consilier pentru afaceri europene încadrată la Ministerul Internelor și Reformei Administrative a beneficiat anterior preluării de dreptul la acordarea sporului de confidențialitate cât și după data preluării.
în acest sens, potrivit buletinelor de determinare eliberate de instituțiile abilitate la nivelul anilor 2007 și 2008, în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative activitatea se desfășoară în astfel de condiții precizate lege, drept pentru care personalul încadrat și care își desfășoară efectiv activitatea în sediul ministerului beneficiază de sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 10% aplicat la salariul de bază. In ceea ce privește acordarea acestui drept salarial pentru consilierii de afaceri europene din, aferent perioadei 1 ianuarie 2007-28 iunie 2008 sporul pentru condiții vătămătoare a fost acordat în limitele impuse de art.3 alin.(3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene. Ulterior intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.81/2008, sporul pentru condiții vătămătoare a fost acordat integral, în procent de 10% din salariul de bază, pentru toate persoanele încadrate în funcția de consilier pentru afaceri europene.
În ceea ce privește acordarea drepturilor bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2007-2008 Tribunalul a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 21 alin.(1) din Legea nr.495/2004, "la plecarea în concediul de odihnă, membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală salariul de bază în lei din luna anterioară plecării în concediu".
Având în vedere aceste prevederi legale, instanța a apreciat că, întrucât consilierii pentru afaceri europene beneficiază de salariu și alte drepturi salariale prevăzute de lege pentru funcția de secretar III, iar dreptul la prima de vacanță este un drept de natură salarială, aceștia pot beneficia de primă de concediu, conform prevederilor Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât, în temeiul acestui act normativ va admite cererea și va obliga pârâtul la plata primei de concediu aferente anului 2007.
Potrivit prevederilor art. 302din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salariat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru persoanele contractuale din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr.81/2008, "la plecarea în concediul de odihnă, consilierii pentru afaceri europene au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu".
Deși pârâtul susține că plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 28 iunie 2008 - 31 decembrie 2008 fost acordată reclamantei, corespunzător acestei perioade, tribunalul constată că acesta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, astfel încât va constata că cererea reclamantei privind acordarea primei de vacanță pentru anul 2008 a fost admisă și a obligat pârâtul la plata acestui drept.
Plata acestor drepturi bănești se va face actualizat cu indicele de inflație, la zi, potrivit art. 1084 Cod civil. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune ci ca o echilibrare a valorii la care este îndreptățită reclamanta pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație care este aplicabil pentru întreaga perioadă când aceste drepturi au fost nesocotite.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului său a arătat că prin sentința civilă nr. 332/2009, Tribunalul Bucureștia dispus admiterea în parte a acțiunii formulate și a dispus obligarea pârâtei la plata primelor de concediu aferente anilor 2007-2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății. De asemenea, prima instanță a dispus respingerea acțiuni ca fiind neîntemeiată pentru celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, deși a reținut că funcția de consilier de integrare deținută de subsemnata, este echivalentă, din punct de vedere al salarizării cu funcția de consilier diplomatic, a apreciat că o parte din drepturile salariale solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază, cererea mea fiind astfel nefondată. De asemenea pentru celelalte drepturi salariale solicitate, instanța a apreciat că recurentei nu i s-ar cuveni, pretențiile recurentei fiind neîntemeiate. S-a mai argumentat de prima instanță că o parte dintre drepturile salariale nu au fost acordate nici anterior trecerii recurentei, prin protocol în cadrul autorității pârâte, astfel încât, dacă nu am beneficiat de acestea anterior, nu aș mai avea dreptul de a le pretinde de la pârâtă.
De altfel, sentința recurată este motivată în mod contradictoriu și, deși situația de fapt a fost reținută corect de către prima instanța, hotărârea este dată cu greșita aplicare a legii.
În legătură cu sporul de confidențialitate, prima instanță a apreciat că acest spor ar fi fost inclus în salariul de bază, pentru ca ulterior să revină și să motiveze că recurenta nu avea dreptul la acesta întrucât nu l-a avut anterior datei de 01.01.2007. În primul rând nu există nicio dovadă că acest spor ar fi fost inclus în salariul de bază, situație ce nu corespunde realității.
în al doilea rând, chiar dacă acest spor nu ar fi fost acordat anterior datei de 01.01.2007, nu duce la concluzia că recurenta și-ar fi pierdut dreptul la aceste drepturi prevăzute de lege. În legătură cu acest aspect, recurenta a menționat că a formulat acțiune în judecată împotriva fostului Minister al Integrării Europene, cauza a făcut obiectul dos. nr- al Tribunalului București - Secția a VIII a, iar prin sentința nr. 7720/10.12.2008, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtului la acordarea acestui spor, începând cu data angajării și până la data de 31.12.2006, data trecerii prin Protocol la autoritatea intimată.
Recurenta a precizat și faptul că din Fișa de post rezultă că, cerințele postului ocupat de aceasta implică un anumit grad de confidențialitate (Titlul III. 2. atribuțiile cu caracter general, paragraful 7: " gradul de confidențialitate solicitat. loialitate față de instituția angajatoare").
În ceea ce privește sporul pentru cunoașterea a două limbi străine, așa cum rezultă din Fișa postului, atât cerința postului deținut de recurentă impune cunoașterea a două limbi străine, cât și sarcinile de serviciu impuneau folosirea acestor două limbi străine, în exercitarea acestora. Mai mult, la angajare, cunoașterea a două limbi străine a fost condiție obligatorie. De asemenea cele 2 limbi străine menționate sunt folosite zilnic în infogramele și documentele primite de la Reprezentanța Permanentă a României la, precum și de la alte state ale UE.
Or, motivarea instanței în legătură cu neacordarea acestui spor este nelegală, întrucât așa cum recurenta a arătat și cum de altfel a și reținut instanța, din punct de vedere al salarizării, recurenta trebuia să primesc un salariu (salariu de baza, sporuri și alte drepturi) identic cu personalul ce face parte din corpul diplomatic, respectiv același salariu brut cu un consilier diplomatic, ceea ce în speță, nu s-a întâmplat.
Instanța a făcut astfel, o greșită aplicare a art. 3 alin. (2) din OUG nr.19/2003, care stabilește că atât salariul de bază cât si celelalte drepturi salariale sunt stabilite pentru funcția de consilier diplomatic.
Prima instanță a reținut în considerentele hotărârii recurate că recurenta ar fi beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare de 10%, pentru simplul motiv că acest spor i-a fost acordat și anterior datei de 01.01.2007, dar, recurenta a solicitat acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite, așa cum este acesta prevăzut în art. 25 din Legea 495/2004. Sporul de 10% pe care prima instanță l-a considerat a fi fost acordat, reprezintă un alt spor, respectiv sporul de antenă, spor ce se acordă tuturor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în sediul intimatei pârâte. Ca atare, instanța a făcut o confuzie între aceste sporuri, care sunt diferite și se acordă pentru rațiuni diferite și care ca temei legal texte de lege diferite.
De asemeni, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și nefondată și în ce ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind durata concediului de odihnă și acordarea primei de concediu, întrucât ambele drepturi sunt expres recunoscute de lege.
Instanța a omis că salarizarea recurentei se face potrivit Legii nr. 495/2004, iar aceste sporuri și drepturi prevăzute în acest act normativ constituie un drept legal, recunoscute prin sintagma " și celelalte drepturi salariale ", așa cum este aceasta prevăzută de textul art. 3 alin. (2) din OUG nr.19/2003.
În ceea ce privește plata sporurilor prevăzute de HG nr. 4/2004, prima instanță, prin respingerea acordării acestora, a pronunțat o hotărâre nefondată. Astfel, s-a reținut, că recurenta a beneficiat de aceste sporuri, întrucât sporurile solicitate au făcut parte din salariul de bază, ceea ce este fundamental greșit. Recurenta a dovedit cu înscrisuri că îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru că majorarea salariului recurentei să se facă cu 25%, iar plata acestor majorări nu s-a efectuat. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că recurenta aș fi încasat aceste drepturi, astfel încât hotărârea recurată este nefondată.
în legătură cu capătul de cerere privind plata sporului de dispozitiv, prima instanță a pronunțat o hotărâre nefondată, întrucât deși a reținut că recurenta are dreptul la acest spor, a apreciat că nu a primit (încasat) acest drept întrucât aș fi depășit salariul secretarului general din minister, situație de fapt complet nedovedită. Este adevărat că există normă juridică care prevede limitarea salariului consilierilor de integrare la salariul secretarului general, dar instanța nu a avut posibilitatea din lipsa probelor, să facă această comparație. Cum sarcina probei, potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii îi revine angajatorului, instanța a judecat acest petit în lipsa oricărei probe, așa încât soluția dată este nefondată.
De asemenea, pe lângă toate drepturile prevăzute în Legea nr. 495/2004 și nr.HG 4/2004, recurenta are dreptul și la un concediu suplimentar de odihnă de minim 3 zile, în condițiile prevăzute de art. 142 din Codul muncii, concediu ce nu mi-a fost acordat, de asemeni, motivarea instanței de fond, cu privire la acest petit, este greșită.
Recurenta a mai precizat și faptul că asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța nu s-a pronunțat, astfel încât soluția este criticabilă și sub acest aspect.
în concluzie, recurenta solicită instanței să aprecieze că exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât în anumite condiții, limitativ și expres prevăzute în art. 53 din Constituție, precum: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Astfel, recurenta ca precizat că prin neacordarea acestor drepturi bănești, nu a fost respectat principiul încrederii în statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Mai mult, este necesar ca recurenta, în calitate de titular al drepturilor recunoscute de lege, să nu poată fi obstaculată de a se bucura efectiv de acestea, iar ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul, nu are dreptul de a acorda discreționar aceste drepturi. Ori, dispozițiile legii fiind obligatorii, limitarea acestor drepturi nu se poate face decât justificat de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție, ceea ce, în speță, nu a fost cazul.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 332/2009 și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata-parata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat alte probe.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta este salariata Ministerul Internelor și Reformei Administrative, începând cu data de 01.01.2007, în funcția de consilier pentru afaceri europene, in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr.486/2007. In fapt, recurenta si-a desfășurat activitatea la Direcția Generală Europene și Relații Internaționale.
Aceasta a investit instanta de fond cu pretentiile acesteia aferente perioadei 1.01.2007 la pronuntarea hotararii, avand ca obiect plata sporului de confidentialitate, sporului pentru cunoasterea a doua limbi straine, sporului pentru conditii deosebite de munca, obligarea paratului-intimat la acordarea de 30 de zile de concediu de odihna si la plata primelor de concediu, plata majorarilor salariale prevazute de HG nr.4/2004, obligarea angajatorului la acordarea concediului suplimentar de odihna si la plata sporului de dispozitiv.
In mod corect instanta de fond a analizat pretentiile reclamantei prin raportare la legislatia care a reglementat salarizarea consilierilor pentru afaceri europene, cu respectarea principiilor aplicarii legii civile in timp.
la abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 4/2004 prin OUG nr.81/2008(28 iunie 2008), salarizarea consilierilor pentru afaceri europene au fost reglementata in baza dispozițiilor art. 3 alin.(2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, aprobată prin Legea nr.272/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier diplomatic (ulterior pentru funcția de secretar III). de bază se majorează cu până la 50% pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor pentru afaceri europene".
Dar, potrivit dispozițiilor art.3 alin.(3) din același act normativ: "cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin.(l) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretarul general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale".
Drepturile salariale ale recurentei-reclamante au fost calculate potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2003, in raport de salarizarea specifică funcției de consilier diplomatic, respectiv secretar III, stabilită potrivit Legii nr.495/2004. In acest sens, din inscrisurile administrate in instantei de fond, rezulta ca la salariul de bază - rezultat din înmulțirea coeficientului de multiplicare specific funcției (consilier diplomatic, respectiv secretar III), cu valoarea de referință sectorială stabilită prin acte normative si cu aplicarea majorărilor stabilite în baza Hotărârii Guvernului nr.4/2004 -, s-a adaugat sporul de vechime.
Sporurile cu caracter instituțional s-au acordat în funcție de nivelul drepturilor rezultate, deoarece trebuiau respectate dispozitiile art. 3 alin. (3) din Ordonanța de Urgență Guvernului nr. 19/2003, potrivit carora cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene nu poate depăși salariul de bază al secretarului general din ministere, sporurile cu caracter instituțional fiind acordate numai îi măsura în care cuantumul drepturilor salariale nu depășea acest nivel salarial.
Avand in vedere aceste dispozitii aplicabile situatiei concrete a reclamantei, Curtea constata ca pentru aceasta perioada (ianuarie 2007 - 28 iunie 2008), recurentei i-au fost calculate si acordate corect drepturile salariale, beneficiind, in conditiile legii, de majoraile prevazute de nr.HG 4/2004, respectiv un spor de 5% pentru experiență în specialitate de minim 2 ani și un spor de 5% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene.
Dupa intrarea in vigoare a OUG nr.81/2008, nr.HG 4/2004 a fost abrogata expres, potrivit art.IV, astfel incat recurenta nu mai putea beneficia de majorarile prevazute de aceasta.
În ceea ce privește pretentiile recurentei avand ca obiect sporul de confidențialitate, Curtea nu poate retine sustinerile acesteia deoarece, reclamanta a fost preluata in urma redistribuirii pe autorități și instituții publice a consilierilor pentru afaceri europene din cadrul fostului Minister al Integrării Europene, la data de 01.01.2007, prin Protocol, la Ministerul Administrației și Internelor, in prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Potrivit acestui Protocol(anexa 1), recurenta nu a beneficiat de acest spor nici la Ministerul Integrării Europene si, potrivit OUG nr.19/2003, consilierii au fost preluati cu mentinerea drepturilor salariale dobandite anterior.
Recurenta nu poate in mod valabil pretinde acest spor nici in baza OG nr.10/2007 sau OG nr.10/2008, deoarece aceste acte normative fac trimitere la dispozitiile cu caracter special. In cazul recurentei, incadrata la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, este aplicabil.121/2007, potrivit caruia beneficiaza de sporul de confidentialitate doar personalul contractual care detine autorizatie de acces la informatii clasificate. Cum recurenta nu detine aceasta autorizatie si nu se afla intr-o situatie comparabila cu cei care o detin, Curtea constata ca in mod temeinic nu s-a acordat acest spor.
În ceea ce privește acordarea sporului pentru cunoașterea a două limbi străine, recurenta si-a intemeiat pretentiile pe prevederile art. 14 din Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, potrivit carora "membrii Corpului diplomatic și consular al României care lucrează în centrala Ministerului lor Externe și cunosc două sau mai multe limbi străine, pe care le folosesc în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, beneficiază de un spor de 10% calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare",
In baza art. 17 alin. (1) lit. g) din Legea nr.269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările și completările ulterioare, calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României poate fi dobândită de persoana care "a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României". Dar prin alin.(3) se instituie o excepție de la prevederile art. 17 alin.(1) lit. g) și anume, este de vorba de persoanele provenind din alte ministere și instituții centrale, trimise în misiune temporară în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice și consulare.
Astfel, pot beneficia de sporul pentru cunoașterea a două limbi străine numai persoanele care dețin calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al României, consilieri pentru afaceri europene nefăcând parte din acest organism.
In mod corect instanta de fond a retinut ca pentru acordarea acestui drept salarial legea instituie și alte condiții, cum sunt desfășurarea activității "în centrala Ministerului lor Externe" sau folosirea "în exercitarea funcției diplomatice sau consulare" a limbilor străine cunoscute.
Referitor la sporul pentru conditii vatamatoare, pretentii intemeiate pe dispozitiile art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 și Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, Curtea constata ca reclamanta în calitate de consilier pentru afaceri europene încadrată la Ministerul Internelor și Reformei Administrative a beneficiat anterior preluării de dreptul la acordarea sporului de confidențialitate cât și după data preluării.
În perioada 1 ianuarie 2007-28 iunie 2008 sporul pentru condiții vătămătoare a fost acordat în limitele impuse de art.3 alin.(3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene. Ulterior intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.81/2008, sporul pentru condiții vătămătoare a fost acordat integral, în procent de 10% din salariul de bază, pentru toate persoanele încadrate în funcția de consilier pentru afaceri europene.
In ceea ce priveste cererea referitoare la concediul de odihna de 30 de zile, in mod legal si temeinic instanta de fond a respins acest capat de cerere, de faptul ca reclamanta este asimilată consilierului diplomatic/secretarului III numai în privința salarizării nu si a statutului, astefl incat nu poate beneficia de celelalte drepturi prevăzute de lege în considerarea calității și statutului personalului din administrația centrală a Ministerul lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, întrucât, aceste drepturi au fost stabilite ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea și importanța socială a funcției exercitate, de specificul activității de promovare a politicii externe a României, de pregătirea și competența profesională a diplomaților, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru diplomați de legislația în vigoare."
Numai salariul de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene au fost stabilite prin raportare la drepturile salariale ale consilierului diplomatic/secretarului III, iar dreptul la efectuarea concediului de odihnă nu este un drept de natură salarială.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2003, consilierii pentru afaceri europene fac parte din "categoria personalului contractual, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile care decurg din această calitate," aceștia beneficiază de dreptul la efectuarea concediului de odihnă în condițiile și limitele impuse de reglementările în vigoare aplicabile în domeniul acordării concediului de odihnă personalului încadrat cu contract individual de muncă. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, respectiv art.23 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, pentru personalul contractual durata minimă a concediului de odihnă este de 21 de zile lucrătoare pe an.
In ceea ce priveste concediul suplimentar de odihna, Curtea, avand in vedere si considerentele anterioare, retine ca pretentiile recurentei-reclamante sunt neintemeiate.
Astfel, reclamantei nu îi sunt aplicabile prevederile art. 142 din Codul muncii deoarece locul de muncă al reclamantei nu este încadrat potrivit legii ca fiind un loc de muncă în care se lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, textul în discuție fiind aplicabil locurilor de muncă încadrate în grupele I și II de muncă și fiind determinate și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații încadrați în condiții deosebite-vătămătoare, grele sau periculoase de muncă.
Or, personalul încadrat în Ministerul Internelor și Reformei Administrative - segmentul administrație publică, funcționari publici și personal contractual, nu este încadrat în asemenea locuri de muncă și nu poate beneficia de concediul suplimentar de odihnă.
In ceea ce priveste sporul de dispozitiv, pretentie intemeiata pe art. 13 din Legea nr. 138/1999, Curtea retine ca potrivit art. 1 din cuprinsul actului normativ amintit, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 și, respectiv, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 a fost stabilit dreptul la acordarea indemnizației de dispozitiv personalului din, aceste acte administrative fiind emise în aplicarea Legii nr. 138/1999.
Pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 28 iunie 2008, indemnizația de dispozitiv a fost acordată reclamantei, cu condiția respectării limitelor impuse prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 19/2003, respectiv limitarea cuantumului drepturilor salariale ale reclamantei la salariul de bază al secretarului general din ministere.
Ulterior apariției Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 81/2008, indemnizația de dispozitiv a fost acordată integral reclamantei.
In ceea ce priveste critica recurentei referitoare la nepronuntarea pe cererea avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata, Curtea constata ca prin hotararea instantei de fond au fost admise in parte pretentiile reclamantei, astfel incat devin incidente dispozitiile art.274 Cod procedura civila, in cauza constatandu-se culpa procesuala a paratei, parte care a cazut in pretentii.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul formulat, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va obliga pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentand onorariu de avocat potrivit chitantei depuse la dosar, urmand sa menttina restul dispozitiilor din hotararea atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Craciun() împotriva sentinței civile nr.332/15.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27463/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./29.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
