Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3393/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3393
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții, și -, împotriva sentinței civile nr.6129/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Sucursala
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenții reclamanți, avocat -, iar pentru intimata pârâtă, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat - depune la dosar note scrise cu privire la excepția nulității recursului, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților.
Avocat - pentru recurenții reclamanți, solicită respingerea excepției nulității recursului invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, iar pe fond, solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă, solicită admiterea excepției nulității recursului, iar dacă se trece peste excepția invocată, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.6129/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, formulată de pîrîtă prin întîmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta Sucursala
Pentru a se pronunța asstfel, instanța a reținut:
Reclamanții au fost concediați în anul 2007, iar perioada decembrie 2007 - 29 februarie 2008 au fost pensionați pentru limită de vîrstă, conform actelor depuse la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Indemnizația de concediere este stabilită printr-o clauză a contractului colectiv de muncă și reprezintă o plată compensatorie ce se acordă numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Articolul 154 din Codul muncii definește salariul ca fiind "compensația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă, iar art. 155 din Codul muncii stabilește că: "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri".
Codul fiscal explică ce se înțelege prin venituri salariale, iar art. 55 alin. 4 lit. j include, în mod expres, aceste plăți compensatorii din categoria veniturilor salariale".
De asemenea, sumele pretinse în baza art. 161 din CCM cu ocazia pensionării reprezintă o premiere a salariaților condiționată de două elemente: calitatea de salariat și încetarea raporturilor de muncă ca urmare a pensionării, iar această sumă nu poate fi calificată drept salarial.
Ambele sume nu se acordă ca echivalent al muncii prestate, în derularea raporturilor de muncă, ci ca o compensație cu ocazia încetării raporturilor de muncă.
Din această ocazie, rezultă, fără echivoc natura drepturilor pretinse care fac aplicabile incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În speță, dreptul la acțiune s-a născut, ca ultimă dată în luna septembrie 2007, iar acțiunea a fost promovată la 29.09.2008.
Față de considerentele expuse instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, învederând că este nefondată excepția prescripției drepturilor solicitate, deoarece sunt drepturi de natură salarială și se circumscriu în dispoz. art.283 al.1 șlit.c, și nu celor prevăzute de art.283 al.1 lit. e din.
Definiția salariului rezultă din art.155, 128 al.2 din CCM, art.38 al.4 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Indemnizația de concediere face parte din salariu ca și plățile compensatorii, salariile fiind definite și de Codul Fiscal.
Drepturile de orice natură rezultate din sau CCM sunt de natură salarială și se circumscriu prevederilor art.283 al.1 lit. c din fiind supuse prescripției de 3 ani.
Că sunt venituri salariale este fără echivoc, în acest fel fiind definite și de către OG 7/2002 în art.22.
Și cu privire la prima de pensionare sunt aplicabile aceleași dispoziții enunțate ca în cazul indemnizației de concediere și sunt îndreptățiți să beneficieze de acest drept prevăzut de art.161 din CCM.
Intimata depune la dosar întâmpinare invocând excepția nulității recursului fiind indicată greșit hotărârea recurată.
Excepția nulității cererii de recurs este neântemeiată,fiind vorba doar de o eroere materială strecurată în cuprinsul cererii de recurs.
Curtea constată a fi fondat recursul și reține existența uneia din cauzele de casare a hotărârii primei instanțe, dintre cele menționate la art. 312 alin.3 Cod pr. civ. pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun următoarele precizări:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate de reclamanți.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua astfel de măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 alin.1lit. b coroborat cu disp.alin.2 lit.f din Codul muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul muncii acestei categorii de salariați concediați din motive care nu țin de persoana lor, rezultă că drepturile bănești solicitate de reclamanți au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata acestor drepturilor bănești, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul muncii.
În ceea ce privește drepturile bănești pretinse în temeiul art.161 CCM, de asemenea Curtea reține, că acestea au natura juridică a unor despăgubiri iar termenul de prescripție este cel reglementat de art.283 alin.1 litera c din
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamant nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii.
Constatând că prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției de 6 luni și nu a cercetat fondul cauzei, Curtea, în raport de dispozițiile art. 81alin.2, art. 82 din 168/1999 și dispoz. 312 alin. 5 Cod pr. civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea examinării cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și -, împotriva sentinței civile nr.6129/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Sucursala
Casează sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/24.06.2009
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
