Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 342/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de M SA, cu sediul în Mediaș, str. - nr.4, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1662 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 martie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 2 aprilie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1662/06.10.2008 Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, cu sediul în Mediaș, str. I -, nr.4, jud. S, cu citarea obligatorie a, cu sediul în B, str. -, nr.1-3, sector 1.
A obligat pârâta la calcularea și la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri echivalente cu sporul lunar de confidențialitate (în procent de 15% din salariul de bază), pentru perioada 01.03.2007 - 31.11.2007.
S-a dispus ca despăgubirile mai sus menționate să fie actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 01.07.2008 și până la data plății efective a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalului a reținut că rin p. acțiunea civilă înregistrată sub nr-, reclamantul -, în contradictoriu cu SA Mediaș, a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata despăgubirilor egale cu drepturile bănești de natură salarială corespunzătoare cotei procentuale de 15% lună din salariul de bază, aferente sporului de confidențialitate, pe perioada 01.03.2007 - 31.11.2007, actualizată cu indicii de inflație ai prețurilor de consum de la data introducerii cererii și până la achitarea efectivă și integrală a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în baza art.137 alin.1 lit. t din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a actelor adiționale la contractele individuale de muncă toți consilierii juridici din cadrul unității, cu locul de muncă la sediu, beneficiază în prezent de sporul de confidențialitate de 15%, că în speță este evident faptul că angajații fiind în situații egale din punct de vedere a condițiilor de acordare, momentul de acordare a sporului de confidențialitate - 01.03.2007 - trebuia avut în vedere pentru toții consilierii juridici din unitate, că din această perspectivă diferența de salarizare care a fost creată prin neacordarea sporului pe intervalul 01.03.2007 - 31.11.2007 nu este acceptabilă întrucât conduce la discriminarea reclamantului și că ceea ce este relevant este faptul că pârâta l-a discriminat în raport cu ceilalți consilieri juridic din unitate, prin neinițierea actului adițional la contractul individual de muncă și implicit prin refuzul de acordare a acestui spor pe perioada indicată, cât și prin faptul că a persistat în această atitudine în mod discriminatoriu prin refuzul de soluționare pe cale amiabilă a cererii.
În motivarea cererii sale reclamantul mai arată și că menținerea unei asemenea situații, care constituie o discriminare în raport cu ceilalți consilieri juridici din unitate, este nefirească și incompatibilă cu dispozițiile art. 2 alin. 10 lit. c și 11 din nr.OG 137/2000, care dispun că orice formă de discriminare trebuie eliminată, adică reparată și sancționată prin sancționarea și angajarea răspunderii civile contravenționale sau penale, după caz, în condițiile legii a agentului care a cauzat ori a avut un comportament discriminatoriu și că potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prezumând gravitatea discriminării, în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, legiuitorul a îndrituit persoana care se consideră discriminată cu posibilitatea de a solicita în fața instanței de judecată acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Prin întâmpinarea depusă SA Mediaș, solicită respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de acesta ca neîntemeiată, observând ca pretențiile solicitate nu sunt datorate de către intimată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În întâmpinare pârâta arată că analizând prin prisma clauzelor sale, contractul individual de muncă are în conținutul său o parte legală reprezentantă de clauzele exprese cuprinse în Codul muncii sau în alte acte normative ce reglementează raporturile juridice de muncă și o parte convențională și că așa cum este definitivă de către art. 26 din Codul muncii, clauza de confidențialitate este o clauză facultativă, ea nefăcând parte din categoria clauzelor generale, esențiale ale contractului individual de muncă prevăzute de art. 17 din Codul muncii, aceasta nu instituie un drept sau o obligație corelativă care să poată fi preluată de drept în contractul individual de muncă, că potrivit art. 17 alin. 4 din Codul muncii "Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. 2 în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil" și că astfel, clauza de confidențialitate nu își poate produce efectele decât de la data exprimării acordului părților.
Pârâta mai precizează în întâmpinare că în ceea ce privește invocarea discriminării în raport de ceilalți consilieri juridic ai societății faptul că aceștia au semnat actele adiționale la contractul individual de muncă la data de 01.03.2007, nu poate fi reținut ca motiv de discriminare, în raport cu drepturile salariale cuvenite reclamantului și cu faptul că a înțeles să-și exprime acordul prin semnarea actului adițional abia la data de 01.12.2007, discriminarea există doar atunci când angajatorul aplică condiții diferite unor angajați aflații în situații egale, dar în speță, intimata aplică aceleași condiții tuturor angajaților aflați în aceeași situație.
Citat în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert în materie de discriminare, a precizat că CEDO, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În punctul de vedere al CNCD se mai arată și că potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 republicată "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare" și că potrivit art. 2 alin. 4 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe".
Examinând actele și lucrările dosarul tribunalul a reținut că reclamantul - este angajat la societatea pârâtă SA Mediaș în calitate de șef Juridic și contencios Sucursala M începând cu 01.07.2006, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată ( 33).
Conform acestui contract individual de muncă (lit. M pct. 1) salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă și dreptul la egalitate de șanse în tratament, iar angajatorul (lit. M pct. 4) are în principal obligația să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din Contractul colectiv de muncă aplicabile și din lege.
Reclamantului i-a fost acordat sporul pentru confidențialitate de 15% începând cu data de 01.12.2007, în baza actului adițional la contractul individual de muncă ( 36).
Din copia actelor adiționale, depuse la dosar la solicitarea instanței, rezultă că începând cu 01.03.2007 un număr de 18 salariați ai pârâtei, consilieri juridici, au beneficiat de spor pentru confidențialitate ( 49-67),
Față de această stare de fapt, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este fondată din considerentele expuse în continuare.
Instanța este competentă material să soluționeze cauza, deoarece conform art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în calitatea reclamantului de persoană discriminată, acesta are dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituția la care este încadrat în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii (în acest sens s-a pronunțat în mod unanim doctrina juridică și practica judiciară:, în "Dreptul" nr. 1/2001, p. 23-30). Într-adevăr, art. 27 alin. 1 din G nr. 137/2000 nu utilizează sintagma determinată "potrivit dreptului comun civil", ci sintagma generică "potrivit dreptului comun", care se determină, de la caz la caz, în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, raport în cadrul căruia s-a ivit discriminarea.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 1 alin. 2 și art. 295 alin. 1 Codul muncii, precum și ale art. 5 din Codului muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamantului, prin neacordarea sporului de confidențialitate, instanța urmează să cerceteze situația în care se află reclamantul față de alți salariați ai unității, care îndeplinesc aceeași funcție, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în muncă cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate. Din moment ce reclamantul și ceilalți consilieri juridici (beneficiari ai sporului de confidențialitate) sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, rezultă că reclamantul nu putea fi tratat diferit, în mod discriminatoriu față de restul consilierilor juridici, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii sale, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același: efectul obligației de confidențialitate impuse în mod egal.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate pentru perioada 01.03.2007 - 31.11.2007, reclamantul este în mod evident și grav discriminat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul consilierilor juridici. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare - Curtea de Apel București, secția a VII-a, Decizia civilă nr. 2814/R/2006, în Al., "Tratat de dreptul muncii", 2007, pag. 617).
Motivarea dată de pârâtă pentru neacordarea în favoarea reclamantului a sporului de confidențialitate (lipsa unui act adițional la contractul individual de muncă) nu poate fi primită. Sarcina de a demara procedura de informare a reclamantului cu privire la modificarea contractului individual de muncă (prin inserarea unei clauze privind confidențialitatea) revenea unității pârâte, care a stat în pasivitate în ceea ce privește persoana reclamantului, deși acesta era angajat al unității încă din data de 01.07.2006 ( 33).
Instanța, a considerat că cererea reclamantului este întemeiată și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 269 Codul muncii.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a aplicat, prin analogie, procentul sporului de confidențialitate prevăzut de art. 137 alin.1 lit. t) din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri.
Reclamantul a mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză pârâtul este în culpă pentru neacordarea sporului, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestei discriminări.
Potrivit art. 1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din nr.OG 137/2000, art. 2 alin. 1-3, art. 29 pct. 2 din nr.OG 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, instanța apreciază ca întemeiată cererea reclamantului, urmând a proceda la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art. 269, art. 165 și art. 292 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs SA Mediaș, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.07.2008, instanța, a obligat subscrisa la calculul și plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri echivalente cu sporul lunar de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază, pentru perioada 01.03.2007 - 31.11.2007, despăgubiri actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01.07.2008. Prin stabilirea datei de la care ar trebui să procedeze la actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirilor, la 01.07.2008 și nu data introducerii cererii de chemare în judecată, apreciază că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel disp.art. 304 pct. 6 Cod. procedura civilă.
În urma negocierilor cu angajații consilieri juridici ai societății, s-a convenit introducerea în Contractul colectiv de munca la nivel de unitate a art. 137 alin, l lit.t) potrivit căruia: "onsilierii juridici din cadrul SA pot beneficia de un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază, pentru timpul efectiv lucrat în cadrul programului normal de lucru."
In același sens, art. 72 alin, l din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 stipulează faptul ca: " Contractul individual de muncă se poate modifica în ceea ce privește felul muncii, locul muncii si drepturile salariate prin acordul pârtilor sau din inițiativa uneia din părți, în cazurile prevăzute de lege."
Arată că așa cum este definită de către art.26 din Codul muncii, clauza de confidențialitate este o clauza facultativa, ea nefăcând parte din categoria clauzelor generale, esențiale ale contractului individual de munca prevăzute de art.17 din Codul muncii; aceasta nu instituie un drept sau o obligație corelativa care sa poată fi preluata de drept in contractul individul de munca; potrivit art.17 alin. 4 din Codul muncii - "Orice modificare a unuia din elementele prevăzute la alin. 2 (respectiv lit. j)- salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen de 15 % zile de la data încunoștințării în scris a salariatului, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil." Astfel, clauza de confidențialitate nu își poate produce efectele decât de la data exprimării acordului părților, acesta fiind și momentul la care se considera îndeplinită obligația de informare a salariatului de către angajator în ceea ce privește modificarea contractului individual de muncă.
Susține că instanța, trebuie să observe faptul că reclamantul a înțeles să semneze actul adițional la contractul individual de munca prin care s-a introdus sporul de confidențialitate, abia la data de 01.12.2007.
In ceea ce privește invocarea discriminării în raport cu ceilalți consilieri juridici ai subscrisei, faptul că aceștia au semnat actele adiționale la contractul individual de muncă la data de 01.03.2007, nu poate fi reținut ca motiv de discriminare, în raport cu drepturile salariale cuvenite reclamantului, și cu faptul că a înțeles să-și exprime acordul prin semnarea actului adițional abia la data de 01.12.2007; discriminarea există doar atunci când angajatorul aplică condiții diferite unor angajați aflați în situații egale, dar în speță, subscrisa aplică aceleași condiții tuturor angajaților aflați în aceeași situație, inclusiv reclamantului.
Reclamantul a depus întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, întrucât consideră criticile recurentei, ca formale.
Analizând recursul formulat, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul, prin acțiunea formulată, a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata despăgubirilor bănești egale cu drepturile bănești salariale corespunzătoare cotei procentuale de 15% pe lună din salariul de bază, aferentă sporului de confidențialitate pe perioada 01.03.2007 - 31.11.2007, actualizată cu indicele inflație al prețului de consum de la data introducerii cererii și până la achitarea efectivă și integrală acestor drepturi.
Deși prin hotărârea instanței de fond, acțiunea a fost admisă și pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri echivalente cu sporul lunar de confidențialitate - în procent de 15% din salariul de bază pe perioada solicitată despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 01.07.2008 și până la data plății efective a debitului, iar prin încheierea din Camera de consiliu din 06.03.2009 instanța a admis cererea de îndreptare formulată de reclamant, în sensul că din dispozitivul sentinței s-a schimbat data de 01.07.2008 cu data de 17.07.2008.
Instanța în primul rând reține că nu s-a ținut cont de reglementările din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv art.137 alin.1 lit.t, care arată că "consilierii juridici din cadrul - SA, pot beneficia de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, pentru timpul efectiv lucrat în cadrul programului normal de lucru" - iar art.72 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010 se precizează că "contractul individual de muncă se poate modifica în ceea ce privește felul muncii, locul muncii și drepturile salariale prin acordul părților sau prin inițiativa uneia din părți în cazurile prevăzute de lege".
Clauza de confidențialitate este o clauză facultativă ce nu face parte din clauzele contractului de muncă (art.17) și nici în perioada contractului nu a fost încheiat un act adițional la contract.
În litigiul, în speță, reclamantul nu a semnat actul adițional la contractul de muncă deși acesta am fost invitat la semnarea acestuia, respectiv a contractului individual de muncă cât și a actului adițional privind introducerea sporului de confidențialitate.
Deși ceilalți consilieri ai pârâtei au semnat pentru sporul de confidențialitate la data de 01.03.2007, reclamantul a semnat pentru acest spor abia la data de 01.12.2007, susținerile acestuia privind discriminarea, instanța consideră că aceasta ar exista doar atunci când pârâta ar aplica condiții diferite altor angajați, în aceeași situație, în care se află și reclamantul.
În cazul consilierilor juridici obligația de confidențialitate își are izvorul în Legea nr.514/2003 prin care aceștia sunt obligați să respecte secretul de confidențialitate potrivit art.16 și 17, dispoziții ce se regăsesc și în art.13, 45 din Statutul profesiei de consilier juridici.
Curtea consideră că, atâta vreme cât reclamantul nu a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, cu privire la introducerea sporului de confidențialitate, pârâta nu putea proceda la plata acestui spor, lipsa acordului exprimat fiind o condiție premergătoare modificării contractului individual de muncă.
Pentru considerentele arătate, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și, în consecință, va modifica în tot hotărârea, în sensul că, va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, conform art.312 alin.3 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M SA, cu sediul în Mediaș, str. - nr.4, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1662 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică, în tot, hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta M SA, cu sediul în Mediaș, str. - nr.4, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
22.04.2009
Jd.fd.
Asist.jud.AV, C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
