Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3561/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3561
Ședința din camera de Consiliu de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2009, privind acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC INTERNAȚIONAL SA, reținută în fond pentru rejudecare în urma casării sentinței civile nr. 987/26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 2096/15.04.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, în dosar nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.05.2009 și încheierea din 22.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea apărătorilor părților de a pune concluzii scrise, instanța în conformitate cu prevederile art 146 și art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 29.05.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul SC INTERNATIONAL SA pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat la plata diferenței în sumă de 12.259,2 USD, dintre salariul primit efectiv în perioada 9.01.2006 - 23.09.2006 și salariul ce trebuia acordat în raport de salariul primit de un electrician angajat al utilizatorului din, la plata concediului medical pe perioada 17 mai-23 mai 2006 și a diferenței dintre indemnizația de concediul medical pe perioada 23.09.2006-30.01.2007 primită în raport de salariul minim din țară și indemnizația ce i s-ar fi cuvenit legal în funcție de salariul de la nivelul de care trebuia să beneficieze. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 628 USD reprezentând cheltuieli cu îngrijirii medicale și medicamente suportate de reclamant pe șantierul din, nedecontate nici de angajator și nici de utilizator, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubire pentru neîndeplinirea de către angajator a obligației contractuale de asigurare pentru moarte accidentală sau incapacitate parțială de muncă de muncă, conform art. XI 11.1 din contractul de muncă temporală, precum și la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este salariatul pârâtului SC Internațional SA, îndeplinind funcția de electrician, iar de la data de 23 septembrie 2006, ca urmare a unui suferit la locul de muncă din, se află în concediul medical.
A arătat că la data de 9 ianuarie 2006 încheiat cu pârâta un contract de muncă temporară, în baza căruia trebuia să îndeplinească o misiune de 1 an, dar la data de 23 septembrie, datorită condițiilor de muncă pe apă și condițiilor climatice( deși pârâtul avea obligația informării asupra condițiilor de lucru) a suferit un atac vascular cerebral, fiind internat la Spitalul din,până la data de 27.09.2006, cheltuielile cu această spitalizare nefiindu-i decontate în întregime și că, deși s-a îmbolnăvit la locul de muncă din, indemnizația de concediu pentru perioada 17-23.09.2006, i-a fost acordată la nivelul salariului minim pe care îl primea în țară, și nu l-a nivelul salariului realizat la locul de muncă de la utilizator.
A mai arătat că prin contractul încheiat cu angajatorul și actul adițional la contractul de muncă i-a fost stabilit un salariu de 330 lei lunar,iar pentru activitatea desfășurată în o diurnă în cuantum de 770 USD pentru un program normal de muncă de 260 ore/lunar până la data de 1 iunie 2006 și o diurnă de 850 USD pentru perioada 1 iunie - 8 octombrie 2006, dar a constatat că electricienii încadrați la utilizator primeau un salariu între 7 și 11,75 USD / oră,deci trebuia să beneficieze, pentru perioada 9.01.2006-23.09.2006 în care a prestat activitatea în cadrul din,drepturi salariale în cuantum de 18.311 USD, din care i-a fost achitată suma de 6051,8 USD.
A susținut că, deși utilizatorul trebuia să-i deconteze cheltuielile tratamentului în caz de boală, nu a făcut acest lucru, astfel că pârâtul poartă răspunderea pentru nedecontarea acestor cheltuieli, iar față de vătămarea produsă stării de sănătate, în temeiul art. 998. civ. solicită ca pârâtul să fie obligat la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei.
Ulterior, reclamantul precizat că solicită și plata orelor suplimentare prestate la din.
În susținerea celor menționate mai sus, reclamantul a depus la dosarul cauzei mai multe acte.
La termenul din 7 mai 2007, instanța a încuviințat și admis în cauză, efectuarea unei expertize contabile,de către exp. cont. cu următoarele obiective: să se verifice dacă au fost respectate clauzele contractului individual de muncă încheiat între reclamant și pârât, dacă i-au fost achitate drepturile bănești stipulate în acestea și dacă i-au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale. La acest raportul au fost formulate obiecțiuni atât de societatea pârâtă căi și de reclamant.
După casarea cu reținere s-a încuviințat proba cu o nouă expertiză contabilă efectuată de expert.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Între reclamant și pârâta SC INTERNAȚIONAL SA s-a încheiat contractul individual de muncă nr.21/11.01.2006, reclamantul îndeplinind funcția de electrician iar la data de 09.01.2006 s-a încheiat între aceleași părți contractul de lucru în străinătate Tip D și actul adițional la acesta( filele 4-10 dosar fond), prin care reclamantul a fost detașat temporar la firma din, pentru a presta activitatea de electrician pe o perioadă de 12 luni având un salariu de 330 lei lunar și o diurnă în cuantum de 770 USD pentru un program normal de muncă de 260 ore /lună până la data de 01.06.2006 și o diurnă de 850 USD pentru perioada 1 iunie - 8 octombrie 2006.
Reclamantul a suferit un accident cerebro-vascular la data de 23 septembrie 2006 și a fost internat la Spitalul fiind încadrat în gradul II de invaliditate prin decizia nr. 205 din 26.01.2007.
Prin cererea introductivă s-a solicitat plata diferenței de 12.259,2 USD dintre salariul primit efectiv de reclamant în perioada 09.01.2006 - 23.09.2006 și salariul ce trebuia să îi fie acordat în raport de salariul primit de un electrician angajat al utilizatorului din.
Pentru a se putea beneficia de salarizarea prevăzută de art. 95 Codul muncii, respectiv pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară, trebuie să se rețină existența unui contract de muncă temporară.
Potrivit art. 93 Codul muncii contractul de muncă temporară este un contract de muncă ce se încheia în scris între agentul de muncă temporară și salariatul temporar, de regulă pe durata unei misiuni.
Chiar dacă între din și SC INTERNAȚIONAL s-a încheiat contractul de furnizare forță de muncă aflat la filele 17-26 dosar, contractul de muncă încheiat între reclamantul și pârâtă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 87 și următ. Codul muncii referitoare la munca prin agent de muncă temporară. Astfel, nu sunt trecute în mod expres clauzele prevăzute de lege, respectiv cele ale art. 90 Codul muncii.
Așa fiind, reclamantul a fost salarizat conform salariului negociat și menționat în contractul individual de muncă, salariul cu care acesta a fost de acord prin semnarea acestuia(filele 64-65 dosar fond).
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata concediului medical pe perioada 17 mai - 23 mai 2006 și a diferenței dintre indemnizația de concediu medical pe perioada 23 septembrie 2006 - 30 ianuarie 2007 primită în raport de salariul minim din țară și indemnizația ce s-ar fi cuvenit legal în funcție de salariul de la nivelul din, se reține că pârâta a acordat indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă luând în calcul doar salariul înscris în de 330 lei/lună, respectiv 370 lei/lună.
În primul raport de expertiză s-au calculat drepturile reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cu luarea în considerare a diurnei menționată în contractul de lucru în străinătate rezultând suma netă de 5.216 lei.
Potrivit art. 55 alin.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal republicată, cu modificările și completările ulterioare, diurna - indemnizațiile primite pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate nu sunt incluse în venituri și nu sunt impozabile.
Reiese că această diurnă nu poate fi avută în vedere la calculul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, însă se reține că instanța de recurs soluționând cauza nu poate crea situație mai grea pentru partea care a declarat recurs.
Principiul neagravării situației în propriul recurs se aplică atât la judecata recursului, cât și cu prilejul rejudecării în fond după casare, deoarece rejudecarea intervine ca urmare a inițiativei părții de a declanșa controlul judiciar.
Față de cele menționate mai sus urmează a fi omologat primul raport de expertiză efectuat în cauză de către expert și obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă de 5.216 lei reprezentând diferență indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 23.09.2006 - 31.01.2007.
Referitor la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare peste programul normal de lucru, precum și în zilele de repaus săptămânal se reține că deși, potrivit clauzelor contractului de muncă reclamantul avea stabilit salariul pentru un program de 8 ore/zi a efectuat la locul de muncă din conform foilor colective de prezență ore suplimentare.
Art. 117 din Codul muncii arată că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, respectiv, 40 ore/săptămână este considerată muncă suplimentară, iar art. 132 Codul muncii prevede că repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Reținându-se că reclamantul a prestat muncă peste programul normal, cât și în zilele de repaus săptămânal urmează a fi admis și capătul de cerere referitor la plata orelor suplimentare.
Urmează a fi respins și capătul de cerere referitor la cheltuielile pentru îngrijirile medicale și medicamente întrucât reclamantul nu a făcut dovada că ar fi suportat personal aceste cheltuieli câtă vreme în baza contractului de asigurare, acesta a beneficiat de spitalizare tratamente, analize și medicamente.
Cu privire la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubire pentru neîndeplinirea obligației contractuale de asigurare, se reține că la dosarul cauzei se găsește în copie polița de asigurare de viață de grup, încheiată cu societatea de asigurări - Asigurări, poliță ce are acoperite ca și condiții specifice asigurarea angajaților pentru deces din accident și invaliditate din accident(felele 73-82 dosar fond), astfel că cererea reclamantului referitoare la aceste despăgubiri este nefondată.
Este nefondat și capătul de cerere referitor la daunele morale întrucât nu s-a dovedit că a fost produs reclamantului un prejudiciu moral, de natură a-l împiedica pe acesta să aibă o viață socială normală.
Întrucât acțiunea a fost admisă în parte, în baza art.276 pr.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1250 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC INTERNAȚIONAL SA.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 5216 lei netă reprezentând diferența indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă recalculată pentru perioada 23 septembrie 2006- 31 ianuarie 2007 și suma netă de 1557 lei, reprezentând orele suplimentare efectuate în străinătate și în timpul de repaus săptămânal.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1250 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.06.2009/3 Ex./AS
Red.jud.-
Jud. fond,
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
