Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3563/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- suplimentări salariale
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3563
Ședința din Camera de Consiliu din 1 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 25 Mai 2009, privind recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr.6163/11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect suplimentări salariale.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 Mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6163 din 11 noiembrie 2008 Tribunalul Gorj, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune si lipsei calității procesuale active invocate de intimata.
A admis excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de petenta, împotriva intimatei
A fost obligată intimata la plata către petenta a drepturilor bănești reprezentând c/val a 5 salarii medii nete pe unitate cuvenite si neacordate la desfacerea contractului individual de munca conform Planului Social, reprezentând diferența de plați compensatorii dintre cele încasate si cele cuvenite si neacordate in raport de nivelul salariului brut pe societate la data încetării contractului de munca, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
A fost obligată intimata la plata drepturilor bănești reprezentând diferența intre indemnizația de preaviz încasata si cea cuvenita si neacordata in raport de nivelul salariului brut pe societate la data încetării contractului de munca.
S-a respins cererea privind acordarea indemnizației de concediu de odihna aferent anului 2007.
S-a respins cererea privind c/val premiului anual pe perioada 01.01.2005-1.04.2007, ca prematur introdusa.
S-a respins cererea cu privire la c/val sumelor reprezentând cota de participare la profit, ca prematur introdusa.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei către petenta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimata, instanța a considerat că este nefondată, urmând aor espinge, în speță fiind vorba de suplimentări drepturi salariale, astfel încât, termenul de prescripție este de trei ani conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active invocate de intimata instanța a respins întrucât potrivit art. 1 alin.1 din Legea 130/1996, republicată " contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariații, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Salariații sunt reprezentați la nivel de unitate, în cazul, de sindicatul legal constituit, în speță. Sindicatul trebuie să îndeplinească anumite criterii de reprezentativitate pentru a angaja salariații într-un contract colectiv de muncă, conform Legii 130/1996.
Contractul colectiv de muncă este actul juridic bilateral în care părțile sunt legal reprezentate, astfel că dacă una din părți, respectiv sindicatul reprezentativ rămâne în pasivitate, salariații nu pot să acționeze individual, ci numai prin sindicatul reprezentativ ales.
De altfel, la negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă participă, în numele salariaților, numai sindicatul reprezentativ, neexistând identitate de părți între reclamanți și titularul dreptului subiectiv din cadrul raportului juridic dedus judecății, și anume sindicatul.
În ceea ce privește excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat că este întemeiata, și a fost admisă, întrucât acțiunea prin care se tinde la obținerea unor drepturi patrimoniale este condiționată de existența negocierilor. Conform art.3 alin.5 și 6 din Legea nr. 130/1996 republicată, orice drepturi ale salariaților izvorând din contractul colectiv de muncă s-a stabilit numai pe baza negocierilor purtate între patronat și sindicatul reprezentativ. Ori, în lipsa negocierilor dintre părți, condiție prealabilă conform legii, petenta nu a putut pretinde realizarea unor drepturi izvorând din CCM.
Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat că la data de 10.10.2008 între și s-a încheiat protocolul nr. 814, în baza art. 168 alin. 5 din CCM/2008, prin care s-a negociat numărul de acțiuni gratuite acordate de salariaților săi.
La art. I din acest protocol se prevede că " în aplicarea dispozițiilor art. 168 alin. 5 din CCM, va distribui, cu titlu gratuit, fiecărei persoane care beneficiază de acest drept, așa cum este determinat în art. II din prezenta, un număr de 100 acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale
În ceea ce privește capătul de cerere privind negocierea și acordarea cotei de participare la profit instanța constată potrivit art.139 din CCM cota de participare, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu. Așadar condiția negocierii este primordială și trebuie îndeplinită anterior realizării dreptului, respectiv acordării cotei de participare la profit.
După cum am arătat, mai sus, părțile nu au purtat negocieri cu privire la acest articol din contractul colectiv de muncă, acest capăt de cerere va fi respins ca prematur introdus.
Referitor la plata drepturilor bănești reprezentând c/val a 5 salarii medii nete pe unitate, instanța a considerat întemeiat, urmând a fi admis, in conformitate cu Planul Social, anexă la Contractul Colectiv de muncă al societății înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 punctul 4 " financiare" - invocat, de altfel, și de intimată în preambulul deciziei de concediere, angajații disponibilizați fiind îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă în cadrul intimatei, de indemnizații de concediere, calculate conform art. 50 din CCM.
Conform art.50 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007 "la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, în cazul petenților, peste 15 ani - 5 salarii medii nete.
Conform Planului Social susmenționat, salariul mediu brut care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Petenta însă a beneficiat de plăți compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2006, deși deciziile de concediere a fost emise în 2007.
Potrivit art.7 și 8 din Legea 130/1996 "La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă, părțile sunt egale și libere, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă."
Potrivit art.243 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul că măsurile financiare prevăzute de art.50 din CCM cu cele prevăzute de planul social nu pot fi cumulate, întrucât din lecturarea celor două documente (semnate de ambele părți, de altfel) nu rezultă că prevederile planului social sunt excluse sau înlăturate prin contractul colectiv de muncă în vigoare la data concedierii.
Mai mult decât atât, potrivit art.50 alin.4 din CCM/2007,prevederile domeniului vizat în prezentul articolse completeazăcu prevederile planului social însuși de părți."
Atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.25 alin.1 din același act normativ "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială sau a Municipiului B, după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.
Conform art.31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, instanța consideră că atât planul social, cât și amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996.
Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2007, la concediere, din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acesteia, o indemnizație minimă de concediere " în cazul petentului -peste 10 ani vechime- 5 salarii medii nete.
Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiași articol prevede, fără echivoc, că, "dacă există reglementări mai favorabile, se aplică și acestea".
În raport de prevederile art.38 Codul Muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menționează că "prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însușit de părți, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea" rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, și nicidecum nu se exclud, instanța urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din /2007.
Intimata nu și-a formulat apărarea și nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petenților cele 5 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, aplicabil la data concedierii.
A fost obligată intimata si la plata drepturilor bănești reprezentând diferența intre indemnizația de preaviz încasata si cea cuvenita si neacordata in raport de nivelul salariului brut pe societate la data încetării contractului de munca.
In ceea ce privește cererea de plata a diferențelor de indemnizație de preaviz si de concediu de odihna prevăzuta de art. 7 coroborat cu art. 93 al. 3 din CCM, se retine ca neaplicarea majorării de 12% la salariul de baza al petentului începând cu 01.01.2007 a atras după sine diminuarea bazei de calcul a indemnizației de concediu de odihna primita de petenta in 2008, astfel încât majorarea cu 12% a bazei de calcul a salariului duce pe cale de consecința la majorarea bazei de calcul cu privire la toate drepturile bănești pe care trebuia sa le primească petentul începând cu 01.01.2007 printre care si indemnizația de concediu de odihna.
Referitor la cererea de plata a premiului anual instanța a reținut ca în conformitate cu art. 137 al. 1 din CCM:"Pentru stimularea salariaților SA constituie un fond de premiere de pana la 10 % asupra fondului de salarii plătit." Iar potrivit art. 137 al. 2:"Constituirea si repartizarea fondului de premiere se face cu acordul ."
La dosarul cauzei se afla adresa nr. 174 /05.03.2007 emisa de către directorii unitarilor din teritoriu in urma negocierilor dintre patronat si sindicat, care la punctul II 3 se arata ca se va constitui la nivelul fiecărei structuri teritoriale fond pentru premierea personalului si procentul ce urmează a fi aplicat asupra fondului.
Cu privire la anii 2005, 2006 plata premiului anual urmează a se face conform procentului stabilit de comun acord intre sindicat si patronat in cadrul negocierilor ce au avut loc in acești ani, intimata aflându-se in culpa pentru neachitarea acestor drepturi salariale.
De asemenea s-a reținut lipsa de apărare a intimatei in ceea ce privește acest capăt de cerere, aceasta nefăcând vorbire despre aceste drepturi bănești in întâmpinarea depusa la dosar si nedepunând acte din care sa reiasă achitarea lor, aceasta atitudine procesuala echivalând cu o recunoaștere implicita ce datorează aceste sume. Potrivit dispozițiilor Codului muncii art. 287 Codul Muncii, sarcina probei in litigiile de munca aparține angajatorului.
S-a respins capătul de cerere privind plata premiului anual pe perioada 1.01.2005-1.04.2007, drepturile salariale ale petentei fiind stabilite cu ocazia negocierilor și menționate în contractele individuale de muncă sau actele adiționale la acestea pe care petenta le-a semnat fiind de acord cu cuantumul acestora.
Totodată, petenta nu a solicitat anularea contractului individuale de muncă cu privire la salariul de bază stabilit și nici nu mai pot solicita acest lucru conform dispozițiilor art.283 lit. d Codul Muncii întrucât nu mai este salariata intimatei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA- GRUP, criticând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Se invocă greșita soluționare a excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția prematurității acțiunii privind cota de profit precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând motivele de recurs invocate precum și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este fondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 rap. la art. 312 alin. 5 teza 1C.pr.civ. urmează a-l admite, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare pentru considerentele ce urmează:
Din analiza cererii introductive, reiese că obiectul cauzei în reprezintă obligarea unității angajatoare la plata cotei de participare la profit pe anul 2007, precum și obligarea angajatorului la plata fondului de premiere pentru perioada 2005-2007.
Din analiza CCM-ului pe anul 2005, la nivel de unitate prevede dreptul salariaților de a obține o cotă parte din profit, cotă parte ce va fi negociată între sindicate și patronat, art. 168 pct.4 din CCM, la nivelul anilor 2005,2006, 2007.
Tot în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate vom regăsi dreptul salariaților la plata fondului de premiere, art. 137 din CCM 2007.
În contractul individual de muncă, în care părți sunt reclamantul și angajatorul, nu vom regăsi individualizate nici unul din drepturile salariale enumerate, respectiv cota de participare la profit, fondul de premiere și nici contravaloarea drepturilor cuvenite în calitate de acționar.
O primă observație, ce va fi făcută, în raport de mențiunile contractului individual de muncă, de mențiunile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și de ramură, va pleca de la normele reglementate de art. 236 Codul Muncii și cele ale art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, potrivit cărora, orice contract colectiv de muncă constituie izvor de drept, acestea producând efecte față de angajator și salariații la care se referă.
Dispozițiile CCM la nivel de ramură și de unitate constituie legea părților, ceea ce presupune respectarea de către părți a clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Iată de ce, vom privi drepturile menționate în contractul individual de muncă, precum și cele menționate în CCM la nivel de unitate și de ramură sau național, ca drepturi ce aparțin angajaților, drepturi născute în patrimoniul acestora, fără a face distincție între nivelul la care s-a încheiat contractul de muncă.
Reținând că, angajații, reprezentați de sindicate la semnarea CCM-ului la nivel de unitate, sunt la rându-le subiecții al drepturilor enumerate în CCM, aceștia au calitate procesuală activă în cauza de față, cum corect a reținut prima instanță.
Sindicatul este numai reprezentantul angajaților în baza unui contract de mandat, art. 14 lit.b din Legea 130/1996, și se constată că în raport de clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă angajații au drepturile menționate, ca atare, în respectivele convenții.
O a doua observație, mergând la analiza dispozițiilor contractului de muncă, este în sensul că pentru fiecare an, pentru care avem încheiat CCM la nivel de unitate, regăsim dreptul salariaților de a beneficia de cotă parte profit acțiuni gratuit, sub condiția negocierii acestuia între patronat și sindicat.
Condiția negocierii prevăzută în contractul colectiv de muncă, la nivelul anilor analizați, se constată, în fapt că nu a fost îndeplinită, astfel dreptul de acordare a acțiunilor cu titlul gratuit cota parte de profit și participarea la fondul de premiere, nu au fost recunoscute de către patronat sub aspectul individualității lor, al existenței ca drept de sine stătător, căci nu aveam negociere.
Ori, din analiza CCM-ului la nivel de unitate, se poate constata că salariații sunt titulari a unei obligați de a face, din partea sindicatului și a patronatului, obligația de a negocia drepturi de natură salarială, respectiv, cotă parte profit și fond premiere.
Dreptul de a negocia anumite drepturi în favoarea salariaților, nu se confundă cu însuși dreptul acordat, căci, primul izvorăște din obligația de a face pe care și-o asumă părțile semnatare la nivel de unitate, prin încheierea convenției de muncă, obligația de a negocia un anume drept, pe când dreptul însuși presupune individualizarea, cuantificarea, determinarea sa în concret, ceea ce nu se întâmplă în cauza de față.
pe de o parte un CCM la nivel de unitate, în care părți sunt angajatul și patronatul pe de altă parte, și o obligație de a negocia anumite drepturi pentru salariați, asumate de reprezentanții angajaților și patronat, iar pe de altă parte, cererea angajaților pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin CCM de către patronat, aceea de a negocia anumite drepturi salariale, respectiv dreptul la acțiuni, cotă parte profit și fond de salariu.
Ori, fără a lămuri natura raportului juridic dedus judecății, cu drepturile și obligațiile specifice ale părților, nu putem vorbi de soluționarea cererilor formulate de părți.
Iată de ce, numai lămurind temeiul juridic al răspunderii părților, dacă avem răspundere contractuală întemeiată pe obligația asumată prin CCM de a negocia, obligație de a face ceva sau avem răspundere contractuală în care drepturile sunt determinate sub aspectul întinderii, exigibilității acestora, instanța de fond poate aprecia că cererea este prematură sau neîntemeiată și aceasta în raport de finalitatea negocierii și termenul de valabilitate al CCM la nivel de unitate, având în vedere că pentru fiecare an calendaristic vom avea o nouă convenție de muncă.
presupune existența dreptului, drept ce însă nu a devenit actual, pe când netemeinicia cererii presupune cercetarea condițiilor privind însăși existența acelui drept, condițiile de validitate impusă de lege pentru exercitarea lor.
Se va analiza și succesiunea în timp a contractelor colective de muncă, dispozițiile ce nu au fost respectate de către părți, în raport de aceasta întinderea pretențiilor părților, după cum se va avea în vedere și aspectele, de natură comercială a drepturilor solicitate.
Se observă că acordarea cotei parte din profit, în conformitate cu art. 67, art. 111 alin. 2 lit. a din Legea 31/90, este condiționată de existența hotărârii AGA, acesta fiind singurul organ al societății comerciale care poate lua hotărârii distribuirii profitului sub forma dividendelor către asociați, inclusiv a cotei parte din profit.
Această analiză este necesară pentru determinarea caracterelor juridice ale drepturilor de creanță deduse judecății.
Față de toate aceste elemente, rezultă existența unui prejudiciu diferit, rezultat din răspunderea întemeiată pe CCM la nivel de unitate, rezultat din nerespectarea obligației de face, de a negocia anumite drepturi și un altul, dacă am aprecia că drepturile s-au născut deja în patrimoniul reclamanților, diferență ce urmează a fi făcută de către instanța de fond.
De altfel, prin însăși acțiunea introductivă reiese că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe principiile răspunderii contractuale ale patronatului, răspundere determinată de inacțiunea negocierii, atunci când s-a solicitat contravaloarea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, ca urmare a neacordării drepturilor ce urma a fi negociate, aspecte cărora fondul nu a făcut diferențieri.
În raport de toate aceste elemente, va fi discutată și întinderea răspunderii părților inclusiv a întinderii drepturilor solicitate de reclamanți, și punerea în discuție asupra administrării probatoriilor specifice, pertinente acțiunii promovate.
Această clarificare este condiția pentru a înlătura aprecierile făcute atât de către părți cât și de către instanță, asupra acțiunii promovate de către reclamanți, ca fiind atât prematură cât și prescriptibilă, mai mult asupra dreptului ce nu s-a născut în patrimoniul reclamanților, care nu au calitate procesuală activă.
Față de cele arătate mai sus, urmează ca hotărârea instanței de fond să fie casată, sub aspectul criticilor și considerentelor arătate.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a lămuri în fapt cât și în drept raportul juridic dedus judecății, sub toate aspectele, se vor analiza toate criticile aduse de părți modului de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr.6163/11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - - - - -
Red. jud. CT. Grefier,
3 ex. /11.06.2009.
Jud. fond.
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
