Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3633/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3633
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -- -
****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamant - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL, împotriva sentinței civile nr. 102 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți, reprezentați de avocat lipsind: recurent Reclamant - - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru intimații pârâți și, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică sentința pronunțată de Tribunalul Olt și depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 102 de la 31ianuarie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanta - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL PRIN ADMINISTRATOR, în contradictoriu cu pârâții reclamanți și, ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea formulată de pârâții reclamanți și, în contradictoriu cu reclamanta - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL și a obligat reclamanta la plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2003 - iulie 2005 în cuantum de 6161,58 lei pentru și 3761,7 lei pentru.
A respins cererea de reîncadrare formulată de pârâții reclamanți, ca neîntemeiată.
A obligat reclamanta pârâtă - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL la plata sumei de 1360 lei cheltuieli de judecată către pârâții reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanța a constatat că pârâții au avut calitatea de salariați conform contractelor de muncă depuse la dosar la - SA B- Sucursala.
Potrivit deciziilor nr. 55 și 56 din 31.07.2005 acestora li s-au desfăcut contractele de muncă, începând cu data de 01.08.2005, conform art. 56 lit. c din Codul muncii, avându-se în vedere că societatea angajatoare s-a dizolvat ca urmare a fuziunii prin absorbție cu - - &COMERȚ SRL
Cu privire la lipsurile reținute de comisia de inventariere în sarcina pârâților în calitate de gestionari,din raportul de expertiză s-a reținut că, din evidența contabilă scriptică nu rezultă prejudiciul stabilit, deoarece prin procesele verbale nu pot fi stabilite diferențe care să fie imputabile și, de asemenea, inventarierea efectuată cu ocazia primirii în gestiune și cu ocazia predării, nu s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii contabilității nr.82/1991 și nr.1753/2004.
Față de această situație s-a apreciat că în sarcina pârâților reclamanți nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale, conform art. 270 Codului muncii și ca urmare instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea privind acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanții pârâții, s-a reținut că lui în perioada octombrie 2003 - iulie 2005 i se cuvine suma de 6609,67lei, din care scăzându-se debitele în sumă de 2140,58 lei, rezultă o diferență de primit în suma de 4469,09 lei care, actualizată cu indicele de inflație este în suma de 6161,58 lei.
Reclamantei pârâte, pentru perioada octombrie 2003-noiembrie 2004 i se cuvine suma de 3562,54 lei din care scăzându-se debitele de 1044,35lei, rezultă o diferență de primit în suma de 2518,19 lei care, actualizată cu indicele de inflație este de 3761,17 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 39 al.1 lit. a, art.40 al 2 lit. Codul muncii coroborate cu art. 154 Codul muncii, instanța a admis cererea de acordare a drepturilor salariale și a obligat pârâta la plata acestora conform raportului de expertiză.
Analizând temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă ale reclamanților pârâții, respectiv art. 56 lit. c Codul muncii, constatat că în cauză a operat o încetare de drept a contractelor de muncă ale reclamanților ca urmare a dizolvării angajatorului și astfel s-a apreciat că solicitarea de anulare a deciziilor de desfacere a contractelor de muncă și de reintegrare pe posturile deținute anterior, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că soluția s-a bazat, în principal, pe informațiile cuprinse în cele două rapoarte de expertiză și care nu concordă cu realitatea.
A arătat recurenta că expertul avea posibilitatea să vizualizeze listele de inventariere și putea să solicite reprezentanților societății documentele pe care le considera necesare.
De asemenea, recurenta a mai arătat că există o contradicție între cele două rapoarte de expertiză și nesesizată de instanța de fond în sensul că, deși primul expert face precizarea că s-au prezentat toate listele de inventariere, cel de-al doilea precizează că nu s-a întocmit o listă de inventariere cu bunurile constatate faptic la inventariere.
Cu privire la modalitatea și regularitatea operațiunilor de inventariere a bunurilor pe care pârâții le-au avut în gestiune până la momentul încetării contractelor individuale de muncă, aceștia au omis să menționeze faptul că de fiecare dată când le-au fost trimise notificări privind aceste operațiuni aceștia nu s-au prezentat și au refuzat să primească corespondența.
S-a arătat de asemenea, că la momentul fuziunii celor două societăți antecesoare recurentei s-au întocmit o serie de procese-verbale de predare-primire privind bunurile aduse.
În legătură cu bunurile perisabile operațiunea de inventariere a acestora intra în atribuțiile de serviciu ale pârâților, atribuții pe care aceștia nu și le-au îndeplinit.
De asemenea, aceștia nu și-au îndeplinit nici atribuțiile cu privire la casarea bunurilor supuse acestei proceduri.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 270 Codul muncii - salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Deși, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului în cazul răspunderii gestionarilor pentru lipsa în gestiune operează o prezumție de culpă ceea ce înseamnă că odată constatată lipsa în condițiile legii salariatul este cel care trebuie să facă dovada că această lipsă nu există sau nu-i este imputabilă.
Lipsa în gestiune, însă, trebuie constatată, așa cum s-a a arătat potrivit normelor legale și anume Legea contabilității nr.82/1991 și nr.1753/2004.
În cauză au fost efectuate două expertize contabile de specialitate care să stabilească dacă lipsa constatată în gestiunea pârâților este una reală și imputabilă acestora, ambele expertize concluzionând că operațiunile de inventariere și constatare a lipsurilor pretinse de către reclamantă nu w-au făcut în conformitate cu normele legale.
În aceste condiții în mod temeinic și legal prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Criticile acesteia din cererea de recurs referitoare la cele două expertize nu pot fi primite atâta timp cât aceștia nu au făcut alte probe care să infirme concluziile raportului de expertiză. Astfel, faptul că experții nu ar fi cerut toate documentele necesare sau că ar fi avut posibilitatea să vizualizeze listele de inventar nu sunt motive care să conducă la nelegalitatea expertizei respective, recurenta-reclamantă având obligația de a pune la dispoziția expertului, dar și interesul, toate documentele necesare care să demonstreze legalitatea și realitatea lipsei în gestiunea pârâților.
De asemenea, nici faptul că pârâții nu ș-ar fi îndeplinit obligațiile cu privire la casarea anumitor bunuri sau inventarierea unor bunuri perisabile nu poate conduce la concluzia că aceste bunuri constatate ca fiind lipsă ar fi trebuit imputate pârâților nefiind în acest caz vorba de bunuri lipsă și care trebuiau imputate.
Constatând deci că sentința atacată este una temeinică și legală în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - - & MANAGEMENT & COMERȚ SRL B, împotriva sentinței civile nr. 102 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
09.06.2008
Red.jud. -
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
