Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.37
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER- - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.692/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9.01.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 13.01.2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.692/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3441/91/22.09.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, au chemat în judecată pa pârâta SC SA pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligației de acordare a plăților compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de muncă, sume actualizate conform indicelui de inflație.
In motivare au arătat că au fost salariați ai pârâtei SC SA B, punctul de lucru V, având o vechime între 5-15 ani, iar unii dintre reclamanți de peste 15 ani și că în urma procesului de reorganizare și restructurare a pârâtei aprobat în anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.
Disponibilizarea s-a făcut în conformitate cu Planul social- anexă la contractul colectiv de muncă aprobat de Consiliul de administrație al pârâtei în anul 2005.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani și câte 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Sumele calculate prin Decizia de încetare a contractului individual de muncă nu sunt corecte, întrucât în anul 2005 salariul mediu brut la nivelul pârâtei era de 1400 lei pe persoană, iar în anul 2006 de 1850 lei, pentru anul 2007 fiind de 2000 lei pe persoană.
Au mai arătat că potrivit art. 50 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani- 1 salariu mediu net, de la trei la 1 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
In contractul colectiv de muncă pe anul 2007 art. 50 prevede că în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.
Din interpretarea contractului colectiv de muncă și a Planului social rezultă, au arătat reclamanții, că pârâta ar avea de achitat o diferență de sumă la plățile compensatorii efectuate.
Au precizat că plățile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut, așa cum prevede Planul social anexă la CCM.
Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, în condițiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.
Prin întâmpinarea din data de 7.10.2008 pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că sumele acordate în baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute în contratul colectiv de muncă.
Această împrejurare rezultă din ul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul social- voința comună a părților - a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere-.
A mai arătat că toate aceste acte reprezintă voința părților și această voință nu poate fi modificată pe cale judiciară.
O dovadă în plus pentru cele susținute este faptul că în CCM pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, au fost salariați ai pârâtei, iar prin deciziile aflate la filele 11-28 din dosar aceștia au fost disponibilizați, cu acordarea unei indemnizații de concediere stabilite în baza art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului social, ținând cont de vechimea în cadrul a salariatului.
Reclamanții au susținut că aceste sume, acordate cu titlu de indemnizație de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute în art. 50 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Conform pct. 4 din Planul social angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani și câte 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.
Acest Plan social constituie anexă la contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 50 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani- 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
In contractul colectiv de muncă pe anul 2007 art. 50 prevede că în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul plătește salariatului o indemnizație de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.
Din ul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede că părțile confirmă faptul că, în redactarea pct. 4 din Planul social- voința comună a părților - a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de muncă, și nu de a cumula indemnizațiile de concediere- rezultă că voința comună a părților contractante a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților prevederile contractului colectiv de muncă și nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunică organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Reclamanții au recunoscut că modificările aduse la contractul colectiv de muncă au fost înregistrate în condițiile legii.
Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident că părțile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de muncă cuprinse în art 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel că acțiunea formulată apare ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
O dovadă în plus este faptul că în CCM pe anul 2008 în art. 50 alin 5 se prevede că acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.
Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizație de concediere, din avizele depuse de către pârâtă, precum și din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezultă că acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârâtă.
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, prin reprezentant av., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1.Stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
În susținerea motivelor de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă și nu reprezintă o variantă opțională a acestuia.
Formula de calcul folosită de reclamanții- recurenți conduce la un rezultat diferit, rezultând diferențe care nu se justifică( a dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).
Drepturile minimale prevăzute în art.50 din Contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul și inopozabil.
2.Caracterul formal al ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B cu nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice în eroare instanța asupra situației de fapt.
3.Încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.30, 31 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscută legalitatea sa de către salariați.
În speță operează dispozițiile Legii nr.130/1996 și, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate și nu poate fi opozabil.
Instanța nu s-ar fi pronunțat asupra formulei de calcul a indemnizației de concediere folosită de pârâta SC SA, calcul efectuat în afara dispozițiilor punctului 4 din Planul social.
Au solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acțiunii introductive, ca fiind întemeiată.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8, 9, art.3041și art.3121pr.civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă SC SA Baa preciat acțiunea ca fiind nefondată față de prevederile convenite de părți prin Planul social și prin ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a Planului social.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor astfel invocate de reclamanți potrivit celor de mai sus, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate în cauză vizează întinderea plăților compensatorii avându-și izvorul în pct.4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 și art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiate pentru perioada 2005-2007.
Planul-social Anexă la contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, încheiat la data de 21.04.2005 între patronat și salariați reprezentați de, a fost determinat de reorganizarea activității societății, conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.
Cât privește compensațiile acordate salariaților, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul aferente anului anterior celei în care are loc disponibilizarea, funcție de vechimea în cadrul unității.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de, pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, acordarea de către societate a unei indemnizații minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu.
La data de 9.01.2006 părțile au convenit asupra încheierii unui privind punctul 4 din Planul social sub aspectul întinderii și modalității de calcul a indemnizațiilor de concediere, funcție de salariul mediu brut pe ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Deasemeni, prin ul la Planul social din 13.09.2006 aceleași părți au convenit asupra completării punctului 4 din Planul social, în sensul explicitării voinței comune a acestora de a nu cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
Dealtfel, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la al.1 al aceluiași articol.
Drept urmare în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că părțile au modificat prin Planul social prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă cu privire la indemnizațiile în caz de concediere, potrivit voinței comune a acestora.
Nu pot fi primite astfel criticile recurenților- reclamanți privind stabilirea de către instanță a unei situații de fapt eronată, neconformă cu realitatea.
Nu se poate reține că amendamentele încheiate ar avea un caracter formal atâta timp cât reprezintă rezultatul negocierii între reprezentanții societății și ai salariaților, fiind încheiate și însușite în forma depusă la dosar.
Sub aspectul cuantumului acestor indemnizații acordate recurenților-reclamanți, din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizațiilor de concediere corespunzătoare vechimii fiecăruia în cadrul.
Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior( 1400 lei în 2005) cu aplicarea pentru anii 2005-2008 a coeficienților de creștere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, așa cum a fost acesta calculat în anul anterior( 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 și 2074 lei în 2008).
Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit, conform amendamentului încheiat de părți, obținându-se indemnizația de concediere în sumă netă menționată în decizia de concediere și primită de către salariat.
În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizațiile de concediere astfel acordate recurenților-reclamanți au fost în mod corespunzător calculate și achitate.
Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.30/1996 vizează situația modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În speță, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriu-zisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse în Planul social în referire la acordarea indemnizațiilor intervenite pentru același motiv, al concedierii.
Potrivit acestuia, voința comună a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.692/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, și, cu domiciliul ales la cabinetul av., cu sediul în F, str.-. -. nr.15, bloc 15,.9, jud.V împotriva sentinței civile nr.692/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex/ 24.02.2009
FOND: -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Benone Fuică, Virginia Filipescu
