Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3817/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3817
Ședința publică din data de 10 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâta SC SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.163/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenții reclamanți depunând împuternicirea avocațială, avocat, iar pentru recurenta pârâtă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că prin serviciul registratură recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup a depus întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, după care, avocat în susținerea motivelor de recurs formulate, depune un set de înscrisuri, pentru a fi luate în considerare la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului și reținând cauza spre rejudecare, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii privitor la acordarea drepturilor salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2008.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței Tribunalului Dolj, în sensul respingerii acțiunii, referitor la acordarea drepturilor bănești pentru sărbătorilor de Paște și C, anterior anului 2008.
Cu privire la recursul reclamanților, solicită respingerea recursului și menținerea parțială a sentinței, referitor la prima de Paște 2008.
Avocat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC SA - Membru Grup.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 163/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocată de pârâtă.
A fost admisă in parte actiunea formulata de reclamantii, si, in contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta către reclamanti la plata drepturilor bănesti corespunzătoare sărbătorilor de Paște pe anii 2006, 2007 si de C pe anii 2005, 2006 si 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, corespunzător cu activitatea desfăsurată in societate, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei nationale de la data nașterii dreptului până la data plătii efective.
A fost respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănesti corespunzătoare sărbătorii de Paște pe anul 2008.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii și nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e, întrucât prin cererea de față reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi de natură salarială, pentru care termenul de prescripție este de 3 ani.
Potrivit art. art. 166 și 283 al. 1 lit. c, Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Analizând cererea de acordare a suplimentelor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște si C pentru anii 2005, 2006,2007 instanța a reținut următoarele:
Reclamantii sunt angajati ai societății pârâte, prestând activitate în cadrul acesteia în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 cu ocazia sărbătorilor de "Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006. În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005 a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata că "părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui angajat .
De asemenea, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința părților a fost ca aceste prime de Paște și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
În cauză dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. I alin. I din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum a rezultat din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de muncă) nu pot produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care pârâta nu a respectat-
Ca urmare, cererea reclamantilor, care vizează perioada 2005-2007, fost întemeiată, acestia fiind îndreptățiti să beneficieze de suplimentările salariale aferente perioadei pentru care au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte și anume suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de C pentru anii 2005,2006, 2007 și de Paște pentru anii 2006, 2007.
Deoarece reclamantii nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceasta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentărilor salariale solicitate.
Instanța a respins, ca nefiind întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de Paste pentru anul 2008, intrucat aceasta obligatie nu mai este prevazuta in pe anul 2008.
La data de 22.02.2008 s-a înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA nr. 8080/23.05.2000, act adițional prin care s-a prelungit aplicarea în continuare a pe o perioadă de minimum 1 an de la data înregistrării, cu modificări și completări conform anexei 1 care face parte integrantă din respectivul act adițional.
Potrivit acestuia art. 168 alin. 1 și 2 s-a modificat, având următorul cuprins:
"In conformitate cu prevederile anterioare ale alin 1 al art 168 din CCM, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de paște și C angajatii SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ( prima de Paște și C ) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul, calculat pe lunile anterioare celor in care se acorda prima.Valoarea completă, metoda de acordare, conditiile, criteriile și beneficiarii primelor de Paște și C erau stabilite in cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel putin 15 zile inainte de fiecare pentru care prima de Paște și C era acordată.
Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse in salariul lunar de bază al tuturor angajatilor ( care au beneficiat in acest fel de o crestere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca intreg, fără a mai fi in mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003 să poată fi modificate in mod distinct față de salariu.
Pentru inlăturarea oricăror neclarităti părtile inteleg și confirmă prin prezenta faptul că după anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse in salariul lunar de bază al angajatilor SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate in mod distinct salariatilor SA.Această regulă se va aplica până la data la dare și vor conveni in mod expres altfel."
Instanța a constatat deci că pentru anul 2008 în contractul colectiv de muncănu mai este prevăzută acordarea primelor de Paște șiArt. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul avut în contractele colective de muncă anterioare, ci s-a recurs doar la o interpretare a situației primelor de Paște și C începând cu anul 2003. Instanța apreciază că nu mai există temei legal sau contractual pentru acordarea drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta.
Reclamanții critică sentința în sensul că, în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști 2008.
În CCM/2008, nu este menționat faptul că prima de Paști este inclusă în salariul de bază, ci se repetă aceleași prevederi ca și în anii anteriori, pârâta susținând că în anul 2003 ar fi inclus aceste prime în salariu.
În condițiile în care instanțele au apreciat că aceste drepturi nu au fost acordate în anii 2004-2007, nu se justifică ca pentru anul 2008 aceste drepturi să nu se mai acorde.
Pârâta critică sentința sub aspectul modului de soluționare al excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că dreptul de prescripție este de 6 luni, fiind prevăzut de prev. art.283 al.1 lit.e din și nu cel menționat la art.283 lit.c din
Pe fondul cauzei, critică sentința cu privire la modul de soluționare al cererii de acordare a primelor de Paști și C pe anii 2005-2007, precizând că, sumele solicitate de reclamanți au fost plătite, fiind incluse în CCM-urile pe anii respectivi.
Comisia Paritară, prin.5140/2007 a constatat că sumele pe care pârâta le datora cu titlu de prime de Paști și C au fost incluse în salariile de bază ale angajaților.
Prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute la art.168 din CCM s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a fost, ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază și aceste prime nu au mai fost individualizate distinct, fiind încorporate în salariul de bază.
Din elemente variabile acordate numai în anumite condiții și la anumite perioade, aceste suplimentări au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă a anilor 2003-2007.
Curtea constată a fi nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
. În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea constată că, prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, a fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Criticile recurentei pârâte privind modul de soluționare de către prima instanță a excepției prescripției și a cererii privind acordarea primelor de Paști /2006-2007și C/2005,2006,2007 sunt nefondate pentru următoarele argumente.
Din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din și ca urmare termenul de prescripție este cel reglementat de disp. art. 283 lit. c din
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din.
Pe fondul cauzei criticile recurentei pârâte sunt nefondate pentru următoarele argumente:
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, angajații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 2007 se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. Art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Lg. 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Acestea sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanți și recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și pârâta SC SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.163/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.P:
Tehn./Ex.2/7.07.2009
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
