Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3825/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3825
Ședința publică din data de 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier:
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței civile nr.688/27.02.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, -, -, -, a, a, -, G, și, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal și că în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe recurs.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Justiției solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.688/27.02.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea precizată la data de 15 februarie 2008 formulată de reclamanții, -, - -, reclamant G, - și în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN- REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, în favoarea reclamanților, la stabilirea și calcularea indemnizațiilor de încadrare, prin aplicarea la valoarea sectorială a indexărilor prevăzute de art. 1 din OG 10/2007, la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate ca urmare a indexărilor prevăzute de art. 1 din OG 10/2007, la plata diferență drepturi bănești reprezentând premiu anual prevăzut de art. 18 din OUG nr. 27/2006 și prima de concediu reglementată de art. 24 ind. 1 din OUG 26/2006, acordate pentru anul 2007, rezultate ca urmare a indexărilor prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007.
A obligat pârâții să actualizeze diferențele de drepturi bănești ca urmare a indexărilor prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007, cu indicele de devalorizare a monedei naționale de la data când trebuia achitată fiecare sumă în parte și până la plata efectivă a acestora.
A obligat pe pârâți în favoarea reclamanților la plata dobânzii legale de la data nașterii drepturilor bănești rezultate din indexare și până la plata efectivă a acestora și totodată a obligat pârâtul Curtea de APEL CRAIOVA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin încheierea din 01 aprilie 2008 aceeași instanță a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr.688/2008 în sensul: lămurește dispozitivul sentinței în sensul că punctul 2 are următorul cuprins "obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL CRAIOVA în favoarea reclamantului, la stabilirea și calcularea indemnizațiilor de încadrare prin aplicarea la valoarea sectorială a indexărilor prevăzute de art.1 din OG 10/2007 cu 5 % începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, la plata diferenței drepturi bănești reprezentând premiul anual prevăzut de art.18 din OUG 27/2006 și prima de concediu reglementată de art.24 ind.1 din OUG 26/2006, acordată pentru anul 2007 rezultate ca urmare a indexărilor prevăzute de art.1 din OG 10/2007.
Totodată a fost respins capătul de cerere referitor la aplicarea prevederilor OG 13/2008 privind ultima valoare sectorială, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate, respectiv 01.02.2007, pentru tranșa de vizează aplicarea OG nr.3/2006 și cu 01.10.2007, pentru tranșa ce vizează aplicarea OG nr.10/2007 și până la plata efectivă a acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători in cadrul Curții de APEL CRAIOVA și se consideră discriminați, deoarece judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le au fost aplicate indexările prevăzute de art 1-4 din OG nr 10/31 01 2007.Fiind exceptați judecătorii de la Curțile de Apel,Tribunale și Judecătorii.
Față de această situație instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art 1 din OG nr 10/2007; Legea nr 154/1978 anexa 2/2 de la punctul 7 la 15; art 126 alin 1 din Constituția României, art 2 alin 1 - 3 și art 27 din OG nr 137/2000, care au următorul conținut:
Art 1 din OG nr 10/2007 - In anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar,aprobată prin Legea nr 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr II și III nr 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare,astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr 323/2006, avute la data de 31 12 2006,se majorează în 3 etape, astfel:
- a) cu 5 % începând cu data de 01 01 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
- b) cu 2% începând cu data de 01 04 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- c) cu 11 % începând cu data de 01 10 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Anexa 2/2 de la punctul nr 7 la 15 din Legea nr 154/1976 - Curtea Supremă de Justiție:
7.Președinte - 20,300
8.Vicepreședinte - 17,900
9.Președinte de Secție-15,200
10.Judecător - 13,900
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție:
11.Procuror general - 16,500
12.Prim adjunct al procurorului general - 14,600
13.Adjunct al procurorului general - 14,300
Curtea Constituțională
14 Președinte - 20,300
15 Judecător - 17,900
Art 126 alin 1 din Constituția României - Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Art 2 alin 1-3 și art 27 din OG nr 137/2000
- 1.Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,limbă,religie,categorie socială,convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare,apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
-2.Dispozitia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzut la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
-3.Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Conform prevederilor art 126 alin 1 din Constituția României " Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Prin art 1 din OG nr 10/2007 s-a prevăzut majorarea în 3 etape, a salariilor din sectorul bugetar după cum urmează:
a) cu 5% începând cu data de 01 01 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 01 04 2007, față de nivelul din luna martie 2007,
c) cu 11 % începând cu data de 01 10 2007,față de nivelul din luna septembrie 2007.
Dar au fost majorate și salariile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De la majorările respective au fost exceptați judecătorii de la Curțile de Apel, tribunale și judecătorii fără a se preciza natura excluderii.
Astfel că în cauză sunt incidente prev art 2 alin 1 din OUG nr 137/2000.
Reclamanții fiind discriminați prin nemajorarea salariilor în 3 etape în anul 2007 conform art 1 din OG nr 10/2007.
Susținerea pârâților Ministerul d e Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006 cât și în anul 2007 nu poate fi primită de instanța pentru următoarele considerente:
Reclamanții - judecători - având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă, valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară judecătorii, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții - judecători cu salariul nominal.
In mod normal,raportul dintre salariul nominal și salariul real, trebuie să fie același, adică în perioade diferite cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai in acest sens statul intervine anual și indexează salariile, salariaților bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
In acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art 1 din OG nr -, majorare de la care au fost excluși judecătorii de la judecătorii,tribunale și Curțile de Apel, astfel că în cauză sunt incidente prev. art. 2 alin 1 din OG 137/2000.
Deoarece pârâtei Ministerul d e Justiție și Curtea d APEL CRAIOVA nu au eliminat discriminarea prin mediere,reclamanților - judecătorii la Curtea de APEL CRAIOVA li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea de drepturi bănești de c are au fost lipsiți prin excluderea de la majorarea salariilor prin indexare începând cu data de 01. 01. 2007.
Cum reclamanții prin precizarea la acțiune au solicitat soluționarea cauzei numai în contradictoriu cu pârâții Ministerul d e Justiție și Curtea de APEL CRAIOVA, instanța va da relevantă juridică prev art 129 alin 6 din cod pr civilă urmând să soluționeze cauza în limitele investirii.
Instanța de judecată a procedat la soluționarea cauzei, cu respectarea prev art 27 alin 3 din OG nr 137/2000, citând Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pe cale de consecință instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs intimații Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursul Ministerului Finanțelor vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond în sensul în care nu s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât față de dispozițiile legii ce reglementează atribuțiile și calitatea de ordonator principal de credite, respectiv OG 22/2002 și Legea 500/2002.
Se arată de către recurent că acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite, Ministerul Justiției este în acest caz și mai mult atribuțiile Ministerului Finanțelor sunt de a propune proiectele de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar anual următor și nu de a dispune acestor fonduri.
Față de motivele de recurs invocate de către acest recurent și față de soluția instanței de fond, se constată că recursul este fondat, astfel încât urmează a-l admite și va modifica sentința instanței de fond în sensul că va respinge acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor legale Legea 500/2002 și OG 22/2002 precum și Legea 304/2004, între reclamanți și acest pârât recurent nu există raporturi juridice al căror obiect îl reprezintă plata drepturilor salariale.
Recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției vizează următoarele aspecte:
Un prim motiv vizează critica adusă soluției dată în cauză de către prima instanță prin care s-au acordat reclamanților creșterile salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu-l mai acorde pentru anul 2007.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art.1 alin.4 din Constituția României.
Prin legea 45/2007 de aprobare a OUG nr.27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenită.
În aceste condiții, cererea nu putea fi soluționată de către instanța de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis, în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut la pct.9 al. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a reținut în esență că atâta vreme cât judecătorii Înaltei Curții de Casație și Justiție, Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, precum și adjuncții acestuia au beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007 care făcea referire la anexele II și III din Lg. 154/1998, diferența de tratament constituie discriminare.
În mod greșit a reținut prima instanță că judecătorii ÎCCJ precum și procurorul general al Parchetului de pe lângă instanța supremă împreună cu adjuncții săi ar fi beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, bazându-se pe faptul că OG 10/2007 face referire la anexele II Nr.11-13 din Lg. nr.154/1998, întrucât aceste categorii de funcții nu se mai regăsesc în anexa II la Legea nr. 154/1998.
În privința Procurorului general al Parchetului d e pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia se observă că încă de la adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II pozițiile care se refereau la aceste funcții.
Cu privire la situația judecătorilor de la ÎCCJ, prin efectul art. 41 lit.c din OUG 27/2006 au fost abrogate expres dispozițiile privind salarizarea magistraților de la instanța supremă cuprinse în Lg. 154/1998.
Un alt motiv de recurs este acela că u ar putea fi reținută discriminarea nici în raport cu alte categorii profesionale, întrucât reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora.
Chiar dacă toate aceste categorii aparțin de sectorul bugetar, fiecare se bucură de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legi proprii de salarizare, astfel cum au fost adoptate de către legiuitor, astfel că este exclusă ideea unei situații similare sau comparabile, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare în materie salarială.
Pe de altă parte, creșterile salariale acordate magistraților în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare potrivit OUG 27/2006 cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale, depășesc nu doar rata inflației ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar.
Recursul vizează și aspecte ce privesc motivarea hotărârii în alegerea procentelor de indexare, procent aplicat de către instanță, fără ca aceasta din urmă să justifice alegerea făcută, în raport de întreg cadrul legal, specific materiei.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, î raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui dei nflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că într-adevăr prin OUG 27/2006-art.41 lit.c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007,10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar. s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2004.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2,4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
nr.OG 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg.nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Prin excluderea ulterioară a intimaților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că este nefondată și ultima critică invocată de recurent întrucât exceptarea judecătorilor și procurorilor, a asistenților judiciari de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG 10/2007, contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea recurentului Ministerului Justiției, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții - judecători și asistenți judiciari- având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prev. art. 2 din OG 137/2000.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute del ege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Sunt avute în vedere de către instanță și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Lg. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Lg. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Ultimul motiv de recurs este neîntemeiat, în condițiile în care din analiza hotărârii instanței de fond rezultă că alegerea cadrului legal, aplicabil în cauză, categoria beneficiarilor indexărilor acordate, în raport de dispozițiile legale incidente și criteriile legale în baza cărora magistrații beneficiază de aceste indexări, și nu de altele cum, nefondat se susține de recurent.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul promovat de Ministerul Justiției nu este fondat, astfel încât se va respinge în baza art. 312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.688/27.02.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, -, -, -, a, a, -, G, și, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.jud.
Ex.4//03.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Ioana Bodri, Marin
