Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3847/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1590/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3847/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant Sindicatul Liber din învățământ C și intimații pârâți Instituția Primarului - Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C, împotriva sentinței civile nr.1546 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(-), în contradictoriu cu intimații pârâți Grup Școlar " ", " I" C, Căminul Nr. 1 C, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant Sindicatul Liber din învățământ Cad epus la dosar întâmpinare la recursurile formulate de intimații pârâți Instituția Primarului - Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C; că intimații pârâți Instituția Primarului - Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C au depus la dosar cereri privind amânarea cauzei, întrucât au alte cauze pe rolul Tribunalului Călărași și au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea respinge cererile recurenților pârâți pentru amânarea cauzei, nefiind temeinic motivate.
Din oficiu,Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul reclamant Sindicatul Liber din învățământ C, în baza art.80 din Legea nr. 168/1999, față de împrejurarea că recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speța dedusă judecății sentința civilă a fost comunicată la data de 24.12.2008 (fila 100 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 03.04.2009 ( conform ștampilei oficiului poștal - fila 20 dosar recurs).
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul reclamant Sindicatul Liber din învățământ C și pe recursurile formulate de intimații pârâți Instituția Primarului - Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1546/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ C împotriva pârâților Grup Școlar " ", " I", Căminul nr.1, Consiliul Local al Municipiului C și Instituția Primarului reprezentată prin Primar; a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că Contractul Colectiv Unic la Nivel Național este obligatoriu pentru contractele de inferior așa cum statuează art.101 din acest contract cât si art.108 din Lg. 130/1996.
Însă, în baza art.24 din Lg.nr.130/1996 ( legea contractelor colective de muncă) neconcordanța dintre clauzele prevăzute în contractul colectiv superior și cel inferior în ceea ce privește drepturile salariaților trebuie conform alin.2,constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este pseudoprematură,în sensul că acesta ar fi trebuit să atace în prealabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și inspectorat, să ceară să se constate nulitate clauzelor sau neinserarea acestora în forma contractului unic național și numai după aceea să ceară drepturile solicitate, astfel că acțiunea reclamantului a fost găsită neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului C invocată prin întâmpinări de către pârâții Instituția Primarului- Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C, având în vedere și dispozițiile art.16 din HG nr. 2192/2004 potrivit cărora finanțarea unităților din învățământ preuniversitar de stat se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, astfel că, în lipsa alocării fondurilor respective, unitățile școlare pârâte s-ar afla în imposibilitatea de a pune în executare hotărârea sub aspectul achitării drepturilor bănești.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurentul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C și recurenții-pârâți Instituția Primarului-Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului
Prin recursul formulat, recurentul-pârât Instituția Primarului-Primarul Municipiului C, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- în cauza dedusă judecății calitate procesuală pasivă are Municipiul C și nu Consiliul Local Municipal C;
- n calitate de autoritate deliberativa a administrației publice locale, Consiliul Local Municipal aprobă bugetul local, modul de utilizare a rezervei bugetare, contul încheiere al exercițiului bugetar, potrivit prevederilor art.38, lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, republicata, neavand competenta legala de a administra, a gestiona sumele destinate plații drepturilor salariale pentru personalul nedidactic, precum si pentru personalul didactic, membrii de sindicat, din cadrul unităților de invatamant pârâte.
- obligația de plata a drepturilor salariale pentru personalul din invatamant nu revine in sarcina Consiliului Local Municipal C, ci revine unităților de invatamant in cadrul căreia isi desfășoară activitatea personalul nedidactic si cel didactic, membrii de sindicat, in situația in care aceștia nu figurează cu state de plata in baza de date a Consiliului Local Municipal C, ci figurează in evidentele unităților de invatamant pârâte.
- unitățile de invatamant menționate in cuprinsul cererii de chemare in judecata au personalitate juridica, sunt ordonatori de credite, administreaza, gestionează si cheltuiesc din bugetul propriu sume cu destinație speciala pentru angajații din subordine, respectiv personalul din învățământ atat Consiliul Local Municipal C, cat si reprezentantul unității administrativ -teritoriale nu au gestionat si nici nu au administrat sume reprezentând drepturi salariale pentru personalul din invatamant.
Astfel, dispozițiile art. 48, 49 si art. 50, alin.1, 2, 11, 13 din Legea 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, nu prevăd obligativitatea plații drepturilor salariale pentru personalul didactic in sarcina reprezentantului unității administrativ - teritoriale, plata acestor drepturi dispunandu-se de către unitățile angajatoare, din bugetul propriu.
Prin recursul său, recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului C, critică sentința recurată pentru aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie ca și recurentul-pârât Primarului-Primarul Municipiului C, conținutul cererii de recurs fiind identic cu cel anterior expus.
În privința recursului formulat de recurentul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C, în ședința publică din 28.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului formulat de acest recurent, motivat de faptul că declararea recursului s-a făcut cu depășirea termenului de 10 zile de la data comunicării sentinței, așa cum s-a reținut în practicaua deciziei.
Conform art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Astfel, sentința civilă a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 24.12.2008, conform dovezii de comunicare aflată la fila 100 din dosarul de fond, iar recursul a fost declarat la data de3.04.2009, conform dovezii plic poștal - fila 20 dosar recurs.
În raport de aceste date, Curtea constată că recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art.101 Cod procedură civilă și va fi respins ca atare.
Având în vedere faptul că nerespectarea termenului pentru declararea căii de atac atrage sancțiunea decăderii părții, Curtea va admite excepția de tardivitate și va respinge recursul recurentului-reclamant, ca tardiv declarat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor identice invocate de recurenții-pârâți Instituția Primarului-Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C, precum și prin prisma art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, cu următoarea motivare:
Cu privire la criticile comune privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului C, în mod corect tribunalul a respins-o deoarece, potrivit art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar aprobat prin HG nr.538/2001 " Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază aceasta își desfășoară activitatea cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat", astfel încât, în raport de acest temei normativ se justifică participarea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului C, cel puțin din considerente de opozabilitate procesuală având în vedere faptul că pârâtul se interpune în circuitul sumelor destinate procesului de învățământ.
În privința celorlalte critici vizând fondul cauzei:
Un contract colectiv de muncă la nivel național acționează întocmai ca o lege pentru cei cărora li se adresează și că sfera de aplicare îi privește pe toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară (art. 241 alin. 1 Codul muncii și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996), însă numai în limitele pentru care el dispune cu privire la drepturile și obligațiile reciproce ale părților, la măsurile de protecție recunoscute grupurilor de salariați.
Mai mult, valoarea normativă a contractului colectiv de muncă la nivel național, caracterul său imperativ se exprimă prin calitatea de izvor de drept față de contractele colective de muncă subsecvente și în ultimă instanță, față de contractele individuale de muncă, însă clauzele sale rămân subordonate legii, în sensul că nu se pot negocia clauze interzise (art. 283 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996), nu se pot insera clauze sub minimum prevăzut de lege (art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996), iar cât îi privește pe salariații din instituțiile bugetare, situația în speță, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
Prin urmare, sensul celei de-a doua teze dintre cele trei menționate anterior, este acela că prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu dispozițiile legale, însă nu se poate susține, cu deplin temei, că prevederile acestuia sunt întotdeauna aplicabile cu prioritate față de lege, când sunt mai favorabile acesteia, dacă legea exclude expres incidența lor.
Din acest punct de vedere, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, sus citat, înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Textul este preluat întocmai și înscris și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 (art. 3 alin. 2) astfel că acesta nu este aplicabil personalului didactic al cărui salariu de bază este stabilit prin Statutul categoriei de personal în discuție adoptat prin Legea nr. 128/1997.
Astfel, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 exceptează de la posibilitatea negocierii, salariul de bază cuvenit personalului didactic, această componentă determinându-se conform art. 48 alin. 3 și 4 din lege.
În consecință, față de dispozițiile legale și contractuale anterior enunțate, precum și prevederile - cadru ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 care statuează posibilitatea stabilirii clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele și condițiile prevăzute de lege, în opinia separată se apreciază că personalului didactic, în calitate de personal bugetar al cărui salariu de bază este strict reglementat prin lege, nu-i sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv unic la nivel național pentru perioada 2007-2010, cât privește salariul minim brut negociat de 880 lei.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici participarea sindicatelor din învățământ la negocieri finalizate prin contractul colectiv de muncă în discuție, întrucât alte drepturi salariale și materiale ale personalului didactic, exceptând salariul de bază și sporurile stabilite prin lege, se pot negocia, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 48 alin. 2, art. 89 alin. 2 și art. 104 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.
Rezultă așadar, că salariul de bază minim brut garantat în urma negocierilor este întocmai un drept salarial de natura celor excluse de la negociere cât privește personalul didactic din instituțiile bugetare, fiind incorect și contradictoriu să se susțină, pe de o parte, că în sistemul de învățământ preuniversitar, drepturile salariale nu pot fi negociate, iar pe de altă parte să se constate aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național cu privire la salariul minim brut garantat, ceea ce presupune a fixa o limită pentru legiuitor, contrar mecanismului constituțional, regulilor de tehnică legislativă, inclusiv textelor legale anterior menționate.
Art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național impune părților contractante să poarte negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, rezultând că în absența unor astfel de acte normative și până la intrarea lor în vigoare, personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat nu-i pot fi acordate drepturile prevăzute de acest contract colectiv a căror stabilire se face prin lege.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile recurenților-pârâți Instituția Primarului-Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT C împotriva sentinței civile nr.1546/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți GRUP ȘCOLAR " ", " I", CĂMINUL NR.1
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI-PRIMARUL MUNICIPIULUI C ȘI CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
29.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
