Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA nr. 389 / DOSAR nr-
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel judecător
JUDECĂTORI: Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif Dorina
- -
Grefier -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr.66/M din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 24 martie 2009, când părțile au lipsit, iar instanța - în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă - a amânat pronunțarea pentru 31 martie și respectiv 7 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.66/M/2009, a Tribunalului Brașov, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în loc.Sacele-, județul B, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului B, cu sediul în mun. B,-, și în consecință:
A fost obligată pârâta să majoreze drepturile salariale cuvenite reclamantului prin aplicarea coeficientului de multiplicare 13, corespunzător funcției de consilier diplomatic, conform anexei nr.1, nr.crt.4 din Legea nr.334/2007, începând cu data de 7.12.2007.
A fost obligată pârâta să acorde reclamantului indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de încadrare, pe perioada 1.01.2008-25.06.2008; să acorde reclamantului sporul pentru condiții vătămătoare de muncă de 10 % din salariul de încadrare, pe perioada 1.01.2008-25.06.2008; să plătească reclamantului sumele reprezentând actualizarea diferențelor de drepturi de natură salarială sus-menționate, în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată totodată pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului drepturile de natură salarială sus-menționate.
Celelalte pretenții ale reclamantului au fost respinse.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este angajatul Direcției Integrare Europeană, Dezvoltare Economică și Conducerea Serviciilor Publice, în funcția de consilier pentru afaceri europene, desfășurându-și activitatea în cadrul Instituției Prefectului Județului B, așa cum rezultă din contractul său individual de muncă.
Potrivit art.3 alin.1 din nr.OUG106/2006 "consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din această calitate". 2 din același act normativ prevede că "salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier diplomatic".
In conformitate cu nr.crt.4 din Anexa nr.1 la Legea nr.334/2007, anexă referitoare la salariile de bază pentru funcțiile diplomatice și consulare, pentru funcția de consilier diplomatic coeficientul de multiplicare este 13.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că cererea reclamantului de majorare a drepturilor salariale începând cu data de 7.12.2007, prin stabilirea salariului de bază cu coeficientul de multiplicare 13 corespunzător funcției de consilier diplomatic, este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă.
Reclamantul beneficiază de asemenea de indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de încadrare, în conformitate cu prevederile contractului sau individual de muncă (lit.J pct.2 lit.b), dar și cu dispozițiile legale în materie.
Astfel, indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr.138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut, la punctul 9.2, că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
La pct.31.1 se face distincție între două categorii de personal civil: personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor și personalul civil din domeniul administrației publice.
Astfel, la alin.1 se prevede că personalul civil, în sensul prezentului ordin, îl reprezintă funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, iar la alin.2 se prevede că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția personalului din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege (adică indemnizația de dispozitiv), precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Art.13 din Legea nr.138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
În consecință, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Față de dispozițiile invocate anterior, dar și de prevederile contractului individual de muncă ce reprezintă legea părților, instanța a acordat reclamantului și sporul de dispozitiv în procent de 25% din salariul de încadrare, începând cu data de 1.01.2008, dată de la care acest spor, de care a beneficiat anterior, nu i s-a mai acordat.
În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de încadrare, acesta este prevăzut atât în contractul său individual de muncă (lit.J pct.2 lit.a), dar și în dispozițiile nr.OG3/2006 și nr.OG6/2007.
Este adevărat că acest spor se acordă, potrivit legii, personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul instituțiilor publice unde funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență. În speță însă, nu se impune a se dovedi acest aspect deoarece sporul de condiții vătămătoare este recunoscut reclamantului prin însuși contractul său individual de muncă, în mod necondiționat.
Față de aspectele invocate, instanța a constatat întemeiat și acest petit al acțiunii, motiv pentru care l-a admis și a acordat reclamantului sporul pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de încadrare, începând cu data de 1.01.2008, dată de la care acest spor, de care a beneficiat anterior, nu i s-a mai acordat.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație a fost acordată de către instanță, având în vedere faptul că prin neplata acestor drepturi de natură salarială s-a creat reclamantului un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că nu s-au respectat prevederile legale în materie de salarizare a reclamantului, iar din adresele nr.40691/-/2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor și nr.5057/2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative rezultă că nu poate depăși un anumit plafon.
Recursul nu este fondat.
Conform art.969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Constituind legea părților, contractul de muncă generează drepturi și obligații pentru angajator și salariat care trebuie respectate, respectiv executate.
Drepturile solicitate de reclamant sunt prevăzute în lege, respectiv pct.4 din Anexa nr.1 la Legea nr.334/2007 - pentru majorarea salarială și în contractul individual de muncă - celelalte drepturi solicitate și în consecință se impune acordarea lor, cum legal a hotărât prima instanță.
Deși prima instanță motivează acordarea drepturilor pe motivul respectării clauzelor contractului individual de muncă, în recurs nu se aduce o critică în acest sens, încât aceste considerente ce explică dispozitivul hotărârii au intrat în puterea lucrului judecat.
Susținerea că prin anumite adrese se impune un anumit plafon nu are nicio relevanță, după cum însăși actele de care recurenta se prevalează nu au vreo valoare juridică cât timp drepturile sunt stabilite prin lege și prevăzute în contractul individual de muncă.
Intrarea în vigoare a nr.OUG81/2008 nu poate schimba cadrul procesual stabilit în primă instanță și care poartă asupra unor drepturi recunoscute, astfel că și acest considerent este înlăturat.
Față de cele expuse, Curtea reține că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă să mențină sentința recurată ca fiind legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Instituția Prefectului Județului B - prin prefect împotriva sentinței civile nr.66/M din 30.01.2009, a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.ML/17.04.2009
Dact.LD/20.05.2009/2 ex.
Jud.fond -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif Dorina
