Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 391/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în- A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 126/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 și intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului C, consilier juridic, în baza delegației nr. 15421/24.03.2009, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar înscrisul solicitat, respectiv Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 5/629 din 30.09.2008 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi al polițiștilor.
Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acesteia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Arată că în mod greșit instanța de fond a
reținut că intimata reclamantă este beneficiara prevederilor art. 6 din nr.OG 138/2003, întrucât de aceste prevederi beneficiază numai polițiștii, iar reclamanta nu a avut niciodată calitatea de polițist, ci este secretar dactilograf.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 3 și 5 din Legea nr. 168/1999 și a Legii nr. 53/2003, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anii 2005 - 2006 reglementat prin nr.OG 38/2003, drepturi actualizate cu coeficientul de inflație; obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite sa cuprindă în bugetul propriu și sa vireze către JCs umele necesare plății drepturilor bănești solicitate; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate;
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a Inspectoratului de Poliție al Județului C iar prin dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și personalului contractual cu modificările și completările ulterioare aprobată prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut ca pentru "activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, polițiștilor și personalului contractual li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariu de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Ulterior prin G nr. 118/2004 s-a dispus suspendarea acordării acestui spor pentru anii 2005 și 2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 și art. 3 din Legea nr.168/1999.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pe calea întâmpinării, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând instanței că reclamanta nu are calitatea de funcționar public cu statut special - polițist, ci face parte din categoria personalului civil contractual, iar drepturile bănești cuvenite acestei categorii sunt prevăzute de nr.OUG 24/2000.
Prin sentința civilă nr. 1261 din 11 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată.
Au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului C să plătească reclamantei sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază pentru anii 2005 și 2006.
Au fost respinse ca nefondate cererile de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata acestor drepturi salariale și de obligare a celor trei pârâți la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta este încadrată ca personal contractual în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul de Poliție al Județului C, calitate în care beneficiază de prevederile Legii nr. 353/2003 referitoare la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Deși prin nr.OUG 118/2004 s-a dispus suspendarea acordării acestui spor pentru anii 2005-2006, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 Secțiilor unite a stabilit că suspendarea unui drept nu înseamnă stingerea sau pierderea acestuia, suspendarea dreptului la acordarea acestui spor nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea dreptului.
S-a apreciat că un drept prevăzut nu poate să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar însemna o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, acest drept neputând fi considerat că nu a existat pe perioada anilor 2005-2006.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005, respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 prin care acordarea sporului de fidelitate a fost suspendată, fiind suspendat doar exercițiul acestuia de punere în aplicare.
Cum acest spor reprezintă un drept salarial, patrimonial al salariatului, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată, dreptul reclamat se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani astfel încât instanța, ca efect al admiterii acțiunii, a obligat pârâții angajatori - Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului C la plata sporului de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază, pentru anii 2005-2006, reclamantei.
Întrucât calitatea de angajator în cauză are doar Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului C, cererea reclamantei de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata acestui spor nu poate fi primită și nici cererea de obligare la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi având în vedere modalitatea în care Ministerul Economiei si Finanțelor își manifestă rolul numai privind întocmirea proiectului de buget la propunerea ordonatorilor principali de credite și administrarea bugetului de stat în structura si conform destinației stabilite prin lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului.
În motivarea recursului Ministerul Administrației și Internelora formulat următoarele critici:
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare,
sau ale Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate pentru categoria de personal din care face parte reclamanta.
Personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Nu se poate reține că un tâmplar, un electrician, o dactilografă, un șofer, etc. (personal contractul civil din ) desfășoară activități similare cu un polițist, astfel încât persoanele din prima categorie să fie îndrituite să primească aceleași sporuri cu cele ale polițiștilor.
Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat cu instituția recurentă.
În motivarea acțiunii instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 fac referire la categoria personalului contractual.
Acest act normativ reglementează salarizarea unei singure categorii de personal din cadrul instituției recurente, și anume polițiștii, așa cum, de altfel, indică și denumirea actului normativ.
Mai mult, din analiza gramaticală a textului art. 6 din nr.OG 38/2003 rezultă că singurii titulari ai dreptului la spor de fidelitate sunt polițiștii.
În motivarea recursului Inspectoratul de Poliție al Județuluia invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 în referire la art. 3041Cod procedură civilă, formulând următoarele critici:
Față de probatoriile administrate în cauză, în mod eronat instanța de fond a apreciat că activitatea desfășurată de reclamantă conform contractului individual de muncă este echivalentă cu statutul de polițist.
Reclamanta nu are și nici nu a avut vreodată calitatea de polițist, fiind încadrată la instituția recurentă în calitate de secretar-dactilograf.
Conform fișei postului, aceasta înregistrează și redactează lucrări ce sunt repartizate Serviciului Cercetări Penale din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului În acest context, reclamanta nu desfășoară activități specifice unui polițist, așa cum sunt prevăzute în Legea nr. 218/2002.
Reclamanta nu are calitatea de funcționar public cu statut special ci face parte din categoria personalului contractual, beneficiind de alte criterii de salarizare, respectiv cele prevăzute de nr.OUG 24/2000.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 353/2003, respectiv de sporul de fidelitate. Din simpla lecturare a actului normativ sus invocat se poate observa că nu sunt prevăzute acordarea unor astfel de drepturi personalului contractual (personal auxiliar) respectiv: secretar, secretar dactilograf, mecanici, tâmplari, instalatori, etc.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile ca fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta este încadrată ca personal contractual în cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul de Poliție al județului
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG 38/20003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Prin dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu este prevăzut sporul de fidelitate pentru categoria de personal din care face parte reclamanta (secretar-dactilograf la serviciul cercetări penale din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C).
Personalul contractual civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul individual de muncă.
Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 reglementează salarizarea unei singure categorii de personal și anume funcționarii publici cu statut special, denumiți polițiști.
Potrivit art. 6 din acest act normativ, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Din analiza gramaticală a textului art. 6 din nr.OG 28/2003 rezultă că singurii titulari ai dreptului la spor de fidelitate sunt polițiștii.
La calcularea vechimii în raport de care se acordă acest spor, se iau în calcul nu numai perioadele în care titularii acestui drept au avut calitatea de polițiști ci și eventualele perioade anterioare în care și-au desfășurat activitatea în cadrul instituției în alte calități, printre care și cea de personal contractual.
Din dispoziția legală menționată mai sus, nu rezultă că este beneficiar al sporului de fidelitate și personalul contractual, cum în mod greșit interpretează reclamanta.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursurile formulate și a modificat în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, menținându-se celelalte dispoziții referitoare la respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de pârâțiiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în- A, sector 1 șiINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 126/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 și intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. /13.07.2009
gref.
4 ex./15.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
