Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 3913/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1127/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3913R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul UL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT JUDEȚUL C, în numele membrilor săi de sindicat, -, împotriva sentinței civile nr.1511 din data de 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații ȘCOALA CU CLASELE I - VIII " ", CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare având în vedere cererea recurentului de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1511/22.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Sindicatul Liber din Învățământ C, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local și Primarul Comunei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, așa cum statuează art.101 din acest contract cât și Lg.130/1996, Contractul Colectiv Unic la Nivel Național este într-adevăr obligatoriu pentru contractele de inferior însă, în baza art.24 din Legea nr. 130/1996 neconcordanța dintre clauzele prevăzute în contractul colectiv superior și cel inferior în ceea ce privește drepturile salariaților trebuie conform alin.2 constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin reclamantul ar fi trebuit să atace în prealabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și inspectorat, să ceară să se constate nulitate clauzelor lor și numai după acea să solicite drepturile corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat reclamantul UL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT JUDEȚ C, care,întemeindu-se pe disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod de Procedură Civilă a criticat sentința ca netemeinică și nelegală.
Recurentul,în dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de învățământ înregistrat la. cu nr. 5521/01/09.01.2004 și nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului C, înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială C, sub nr.2192/21 din 31.05.2004, nu conțin clauze referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ. Ori, în condițiile lipsei unei asemenea clauze contractuale, recurentul nu avea cum, în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996 să introducă o acțiune privind constarea nulității absolute a unei/unor clauze din contractul colectiv de muncă la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului C,
Mai mult, instanța nu a avut în vedere nici faptul că, potrivit art. 6 alin.(2) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului C, "în situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile salariaților, acestea vor face parte, de drept, din contract", iar contractul colectiv de muncă la nivel național, conform art. 7 alin.(2) din Legea nr. 130/1996 și art. 242 din Codul muncii, reprezintă legea părților, acesta având caracter obligatoriu pentru toți salariații din toate unitățile din România indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), potrivit art. 3 alin.(l) lit. a) din acesta și art. 241 alin.(l) lit. d) din Codul muncii.
Recurentul a mai arătat și că potrivit art. 101 din "Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă " și că instanța de recurs trebuie să aibă în vedere caracterul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, caracter garantat și de art. 41 alin.(5) din Constituția României, dar și faptul că acest contract a fost încheiat, așa cum rezultă din anexa 7 la acesta, de reprezentanții organizațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național și de reprezentanții Guvernului României, printre care și reprezentantul Ministerului Educației,Cercetării și
În condițiile în care salariul este unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, rezultă, fără nici un dubiu faptul că, prin neacordarea, începând cu 1.01.2007, salariului de bază minim brut reglementat de art. 40 din, unitățile de învățământ încalcă dispozițiile art. 101 din acest contract colectiv de muncă.
Totodată salariul de bază minim negociat este cel prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, începând cu data de 01.01.2007 și aceasta trebuie avut în vedere din acest moment și nu cuantumul anterior ( de 390 lei) care, în mod netemeinic și nelegal se aplică în continuare,raportarea trebuie făcută la acest nou salariu, în conformitate cu dispozițiile art.40 alin.4. din
Recurenții au mai arătat și că în alte cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești ( inclusiv Ia nivelul Tribunalului Călărași ) instanțele au admis acțiunile salariaților din învățământ privind plata salariului lunar minim brut, în conformitate cu prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, sentințe rămase definitive și irevocabile.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 lit.a al contractului colectiv de muncă unic la nivel național înregistrat sub nr. 2895/29.11.2006 la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, acesta produce efecte privind pe toți salariații din țară,constituind legea părților, indiferent de forma de capital al angajatorului, iar potrivit art. 101 al acestui contract drepturile decurgând din contractele individuale de muncă nu pot fi inferioare celor prevăzute de contractele colective, însă aceste dispoziții trebuie corelate cu art. 3 alin.2 al aceluiași contract susmenționat, ce prevăd căse pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, prin acestea neputând fi negociate însă clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege.
Mai mult, aceste dispoziții trebuie interpretate sistematic,cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 9 alin.1 și 3 al contractului colectiv de muncă unic la nivel național înregistrat sub nr. 2895/29.11.2006 ce prevăd că pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat,partenerii sociali au posibilitatea a-și negocia drepturile salariale anterior adoptării bugetului de stat, aceste negocieri purtându-se în scopul includerii drepturilor salariale a respectivei categorii de personal în actele normative prin care se reglementează asemenea drepturi.
În aceste condiții, câtă vreme potrivit art. 157 alin.2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, chiar dacă din cuprinsul contractelor colective de muncă ale ramurii învățământului și Inspectoratului Școlar al Județului C lipsesc mențiunile referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ, acesta este cel determinat prin actele normative ce reglementează salarizarea personalului din învățământ; sub acest aspect,Curtea urmează să suplinească motivarea primei instanțe în virtutea efectului devolutiv al recursului exercitat în condițiile art.3041Cod de Procedură Civilă,în privința criticilor referitoare la faptul că în condițiile lipsei unei clauze contractuale privitoare la salariul de bază brut din contractul colectiv de muncă, recurentul nu avea cum, în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996 să introducă o acțiune privind constarea nulității absolute a unei/unor clauze inexistente,această critică fiind fondată.
Curtea apreciază ca nefondate și susținerile recurentului referitoare la relevanța în cauză a unor hotărîri judecătorești pin care instanțele au admis acțiunile salariaților din învățământ privind plata salariului lunar minim brut, în conformitate cu prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, sentințe rămase definitive și irevocabile cîtă vreme în sistemul de drept român jurisprudența nu constituie izvor de drept.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat, va menține sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul UL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT JUDEȚUL C, în numele membrilor săi de sindicat, -, împotriva sentinței civile nr.1511 din data de 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații ȘCOALA CU CLASELE I - VIII " ", CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex/26.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
