Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurenții Consiliul Local Al Comunei și Instituția Primarului Comunei împotriva sentinței civile nr.1685/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I - în numele și pentru membrul de sindicat -, Școala de Arte și Meserii, Inspectoratul Școlar al Județului
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă jr. pentru intimatul Inspectoratul Școlar Județean I și cons. jr. pentru intimat - I, lipsă fiind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Cons.jr. și cons. jr. depun la dosar delegații de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Cons jr. solicită respingerea recursuluișsi menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Cons. jr. lasă la aprecierea instanței în ce privește recursul declarat de Consiliul Local al com. și Instituția Primarului Comunei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 4481/99/07.07.2009, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I, în numele și pentru reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului I, Școala de Arte și Meserii, Consiliul Local al com. și Primarul com., solicitând obligarea acestora la plata ajutorului pentru nașterea copilului prevăzut de art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în temeiul prevederilor art. 48, art. 50 alin. 12 și art. 146 din Legea nr. 128/1997, ale art. 2, art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 14 alin. 1 și art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui salariu de bază plătit de angajator mamei pentru fiecare copil. Același drept este reglementat și de contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010. mai susținut reclamanta că este adevărat că Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea acestui drept, însă la art. 50 alin. 12 se prevede că personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractele colective de muncă. Or, ajutorul pentru nașterea copilului este reglementat tocmai de contractele colective de muncă. Reclamanta a mai învederat faptul că art. 36 alin. 5 din contractul colectiv de muncă precizează expres că de acest drept beneficiază personalul din învățământ, fără a opera vreo distincție între diferitele categorii de personal, precum și faptul că unitatea de învățământ a refuzat să le acorde acest drept.
Pârâții Inspectoratul Școlar Județean I și Școala de Arte și Meserii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției lor procesuale, pârâții au susținut că, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 416/2001, mamele au dreptul la o alocație pentru fiecare dintre primii 4 copii născuți vii, în cuantum de 204 lei, iar plata acestei alocații se realizează pe bază de cerere și acte doveditoare, prin dispoziție a primarului localității în a cărei rază domiciliază mama sau, după caz, unde a fost înregistrată nașterea copilului, din fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Conform prevederilor art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 și ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective de muncă încheiate de instituțiile bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. De asemenea, dispozițiile legale privind constituirea bugetului de venituri și cheltuieli nu prevăd o asemenea categorie bugetară de cheltuieli, motiv pentru care asemenea sume nu pot fi cuprinse în bugetul unităților de învățământ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Iai nvocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că directorul unității de învățământ are calitatea de angajator și ordonator terțiar de credite, personalul din învățământ având contract individual de muncă încheiat cu unitatea de învățământ.
Pârâții Consiliul Local al com. și Primarul com. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției lor procesuale, pârâții au susținut că plata ajutorului pentru nașterea copilului este reglementată expres de Legea nr. 416/2001, iar contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nu poate fi adoptat în afara prevederilor din legile speciale. Mai susțin pârâții că toate cadrele didactice în numele cărora a fost formulată acțiunea au beneficiat de plata ajutorului pentru nașterea copilului, reclamanta urmând să beneficieze de la locul său de domiciliu. Tot prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I întrucât alocația pentru copilul nou născut acordată la naștere nu este un drept salarial, acordându-se prin efectul legii tuturor mamelor care au născut, indiferent dacă lucrează sau nu în învățământ.
La termenul de judecată din 28.10.2009, pârâții au invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1685/28.10.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului
A respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de obiect, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul Consiliul Local al com..
A admis acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I, în numele și pentru reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala de Arte și Meserii, com., jud. I, Consiliul Local al com. și Primarul com., jud.
A obligat pârâții să achite reclamantei un salariu de bază, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cuvenit ca urmare a nașterii minorei.
A respins acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I, în numele și pentru reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului I pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata ajutorului pentru nașterea copilului prevăzut de art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ și nu la plata alocației prevăzută de Legea nr. 416/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I, instanța a constatat că și această excepție este neîntemeiată. Astfel, potrivit disp. art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești și a organelor de jurisdicție a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. 2 al aceluiași articol prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Or, în speță, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iaf ormulat acțiunea în numele reclamantei, membră de sindicat care are calitatea de personal didactic în cadrul unității școlare pârâte.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale sau a unor despăgubiri către salariat. Or, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 24 octombrie 2006 (data nașterii minorului), iar prezenta acțiune a fost formulată la data de 07.07.2009, deci în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului I, instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, între reclamantă și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean I nu există raporturi de muncă, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 coroborate cu disp. art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 calitatea de angajator având-o unitatea de învățământ cu personalitate juridică. De asemenea, Inspectoratul Școlar Județean I nu are calitatea de ordonator de credite, având în vedere disp. art. 13 din nr.OUG 32/2001 potrivit cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. În același sens, și în art. 16 din nr.HG 2192/2004 se prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut că reclamanta este salariata pârâtei Școala de Arte și Meserii, pe postul de profesor. La data de 24.10.2006 s-a născut minora, fiica reclamantei.
Potrivit disp. art. 51 lit. c din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, "salariații, în afară de ajutoarele prevăzute de lege, vor beneficia și de un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru nașterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soțul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază". În același sens, și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ, în art. 36 alin. 5 lit. f, se prevede că personalul din învățământ beneficiază de "un salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soțul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii".
Având în vedere aceste prevederi legale, s-a reținut de către instanță că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata unui salariu de bază cuvenit ca urmare a nașterii minorei.
Cât privește susținerile pârâtului referitoare la faptul că mamele au dreptul la o alocație în cuantum de 204 lei, instanța a reținut că acestea nu prezintă relevanță în cauză având în vedere faptul că Legea nr. 416/2001, la art. 25 alin. 3, prevede plata de către primar a alocației pentru fiecare copil născut, la nivelul stabilit de lege, iar contractul colectiv de muncă prevede plata unei alocații de către unitatea angajatoare la nivelul convenit de părți prin contract. Astfel, atât persoana care plătește cât și temeiul sunt diferite. De asemenea, instanța a reținut că nu sunt incidente nici disp. art. 24 din Legea nr. 130/1996 referitoare la nulitatea clauzelor negociate cu încălcarea prevederilor art. 8, întrucât aceste prevederi ale art. 8 se referă la faptul că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contracte colective de muncă la nivel superior.
Raportat tuturor considerentelor expuse, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala de Arte și Meserii, Consiliul Local al com. și Primarul com..
În consecință, instanța a obligat pârâții să achite reclamantei un salariu de bază, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cuvenit ca urmare a nașterii minorei.
De asemenea, instanța a respins acțiunea formulată Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului I, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local al comunei și Instituția Primarului comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin recurenții că acțiunea reclamantei este prescrisă, nu are obiect și se solicită acordarea unui drept de care reclamanta a beneficiat deja.
Astfel, conform art. 25 alin.2 și 3 din Legea 416/2001, alocația pentru copiii nou-născuți se acordă mamelor o singură dată pentru fiecare din primii 4 copii, în termen de 12 luni de la nașterea copilului. Ori, din statul de plată depus la dosar, rezultă că reclamanta a primit alocația prevăzută de lege în luna ianuarie 2007.
Consideră recurenții că alocația pentru copilul nou-născut nu este un drept salarial, astfel că în mod greșit a aplicat prima instanță termenul de prescripție de 3 ani, în loc de cel de 12 luni, prevăzut de legea specială nr. 416/2001. În raport de aceste termen, acțiunea este prescrisă, fiind introdusă la 07.07.2009, în timp ce copilul s-a născut la 24.10.2006.
Mai susțin recurenții că între ei și reclamantă nu există raporturi de muncă, iar drepturile salariale ale reclamantei sunt plătite de către școala angajatoare, care are personalitate juridică și buget propriu. Arată că bugetul comunei nu cuprinde sume pentru plata cadrelor didactice, acestea fiind prevăzute în mod distinct în buget, alocate în mod special prin Legea bugetului de stat, astfel încât consideră nelegală obligarea lor la plata indemnizației de naștere către reclamantă.
În plus, susțin recurenții, potrivit art.12 din Legea 130/2006, instituțiile bugetare nu pot negocia clauze referitoare la drepturi salariale acordate prin dispoziții legale. Ori, atât timp cât dreptul la alocația pentru copilul nou-născut a fost prevăzut prin Legea 416/2001, nu putea fi aplicat contractul colectiv de muncă la nivel național.
Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu acești pârâți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7-9 Cod proc.civ.
Intimații nu a formulat întâmpinare.
În recurs a fost depus, în copie, statul de plată a alocațiilor pentru nou-născuți a Primăriei orașului Târgu pe luna ianuarie 2007, despre care s-a făcut vorbire în cererea de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin art. 36 alin. 5 lit. "f" din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004 (prelungit prin dispozițiile art. 9 alin. 2) și art. 51 lit. "c" din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 s-a prevăzut că salariații,în afara ajutoarelor prevăzute de lege,beneficiază de un salariu de bază plătit deunitatemamei, pentru nașterea fiecărui copil.
Ca urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 8 și 24 din Legea nr. 130/1996, ci dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, așa cum a reținut și instanța de fond.
Clauzele Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, conform art. 241 lit. "c" Codul muncii, iar cele ale Contractului colectiv de muncă la nivel național, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, conform art. 241 lit. "d" Codul muncii.
Este adevărat că în contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă, în speță, este vorba de drepturi suplimentare, negociate de părți prin acord și care se acordă din alte surse (inclusiv din venituri proprii) decât cele stabilite prin Legea 416/2001.
Ca atare, este lipsit de relevanță faptul că reclamanta a primit și alocația pentru copilul nou-născut prevăzută prin Legea 416/2001, aceasta fiind un drept de care beneficiază toate mamele o singură dată pentru fiecare din primii 4 copii și se acordă din bugetul de stat, în timp ce ajutorul prevăzut prin contractele colective de muncă este un drept suplimentar (de natură salarială) acordat de angajator mamei/tatălui ce are calitatea de salariat.
Pe cale de consecință, ajutorul solicitat fiind un drept salarial, în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, respectiv de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, și nu cel de 12 luni, prevăzut de Legea 416/2001, așa cum greșit susțin recurenții.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al comunei și Primarului comunei, Curtea de Apel reține că, potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. În același sens, și în art. 16 din nr.HG 2192/2004 se prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Ca atare, chiar dacă unitățile administrativ - teritoriale nu au raporturi de muncă cu reclamanta și nu plătesc din fonduri proprii ajutorul de naștere prevăzut în CCM, nu se poate susține că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, hotărârea pronunțată urmând a le fi opozabilă.
Raportat tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al comunei și Instituția Primarului comunei împotriva sentinței civile nr. 1685/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
07.01.2010 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu, Carmen
