Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4146/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4146
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
*********
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr.6502 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, a pus concluzii de admiterea a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 6502 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulata de petenta, în contradictoriu cu intimata SC SA
S- dispus obligarea intimatei la plata către petiționar a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an, respectiv 2005, indexate cu indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul SC pe anul 2004: "Cu ocazia sărbătorilor de Paste si C precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații SC SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum minim de un salariu minim pe ramură. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor".
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a menționat ca: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul al.1 al art. 168 aducând o modificare de conținut aliniatului 2 in sensul consemnării ca: "in anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat". Același text se regăsește in ultima forma menționata in CCM pe anul 2006. In fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala pe de o parte si salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații decurg din raporturile de munca".
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui in condițiile legii, ori de cate părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica în scris organului la care se păstrează si devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea pârtilor.
Normele enunțate subscriu așadar contractelor colective de munca (in egala măsura ca si contractele individuale de munca) voinței părtilor semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral. Legea statuează in sensul ca dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta voința partenerilor sociali, care însă trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința al părtilor dar numai până la momentul incetarii efectelor acestuia.
In același sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parti doar pe parcursul executării lui, interpretarea si reformarea conținutului unei clauze urmând sa isi produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
Art. 168 al. 2 prevăzut in fiecare din aceste contracte ca suplimentările de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajaților si pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut in același timp si textul alin 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 și 2006 faptul ca aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in 2007. Se va retine astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost incheiat contractul si cu incalcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neinregistrate la direcția teritoriala de munca) nu poate produce efecte care sa inlature conținutul explicit al prevederii invocate.
In aceste condiții, instanța a constatat că petiționarii au fost prejudiciați prin neplata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005-2007, iar conform art.269 Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-1 despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că venitul solicitat de reclamanți are natura juridică a unei măsuri de protecție socială, art. 176 din contractul colectiv de muncă fiind plasat în capitolul "Protecție socială". În consecință, cererea se încadrează sub aspectul prescripției în ipoteza art. 283 lit. e din Codul muncii, termenul de 6 luni curgând de la data la care salariatul, potrivit susținerilor sale, nu a încasat dreptul pretins, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
Cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit dispozițiile din contractele colectiv de muncă.
În esență, susținerea recurentei-pârâte este aceea că adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, începând cu data de 01.03.1998, conform dispozițiilor din art. 176 alin 6 și art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1997, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. În anul 1998, prevederea art. 168 alin. 3 cuprins mențiunea expresă în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998.
Din anul 1999, sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a suplimentării salariale din luna octombrie.
Drepturile din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii nu au fost îngrădite, iar drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu conțin clauze de nivel inferior celor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile recurentei referitoare la prescripția dreptului la acțiune:
Din modalitatea de redactare a art. 176 alin. 1 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005,2006 și 2007, rezultă că dreptul suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Asupra fondului cauzei:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
De aceea, instanța de fond trebuia să analizeze modalitatea concretă în care s-a negociat acordarea acestui drept la nivelul angajatorului-pârât.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Neobservând dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității în anii 2007 și 2008 și mențiunile din carnetele de muncă, din care rezultă ca, la data de 01.03.1998 salariile au fost majorate conform mențiunilor din telexul nr. 2412/1998, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Este adevărat că, potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă instanța de fond a apreciat greșit că la nivelul societății pârâte nu au fost respectate dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze.
Potrivit art. 982 din Codul civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Apreciind că în cauză sunt aplicabile direct, ca izvor al drepturilor pretinse, dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile contractuale, fără a interpreta dispozițiile din art. 176 același contract potrivit cu regula de interpretare instituită de art. 982 din Codul civil.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA- MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr.6502 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta,având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.L: -/02.07.2009
Tehn./Ex.3 26 Iunie 2009
//
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
