Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 420
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, sector 1,--30, împotriva sentinței nr. 1530 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat vicepreședinte, pentru Liga Sindicatelor din Învățământ B, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul local B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Casa Corpului Didactic B, precum și reclamanții intimați, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul Ligii Sindicatelor din Învățământ Bad epus la dosar note de concluzii.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
, pentru Liga Sindicatelor din Învățământ B, a solicitat respingerea recursului - ca nefondat - și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca fiind temeinică și legală, conform notelor scrise depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1530 din 7 decembrie 2007, respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Consiliul local B și Casa Corpului Didactic
A obligat pârâții Consiliul local B și Casa Corpului Didactic B să calculeze și să plătească diferența de drepturi salariale, după cum urmează:
- dintre salariul de bază brut de 880 lei și salariu de bază brut efectiv acordat, reclamantului pentru perioada 1.01.2007 - 30.09.2007, iar pentru reclamantul de la 15.05.2007 până la 30.09.2007, sume ce vor fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective și la care se va aplica dobânda legală de la 13 septembrie 2007 până la data plății efective.
În fine, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG2191/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 11 alin. 1 lit. d din Legea 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară".
Prin urmare, acestea sunt aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar.
Această concluzie este confirmată, de altfel, și de disp. art. 12 alin. 1 teza 1 din aceeași lege, care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși, într-adevăr, în continuare, la teza a II-a, se menționează că "prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale", această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului, întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, a concretizat art. 95 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă".
De altfel, nu în ultimul rând, cu privire la pretenția dedusă judecății, reprezentantul reclamanților -Liga Sindicatelor din Învățământ B - a sesizat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Aceasta - prin Hotărârea 168/16.04.2007 - a stabilit că "faptele prezentate în petiție, cu privire la instituirea unui salariu minim brut pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cuantum inferior față de salariul minim brut pe țară stabilit de pentru anii 2007 - 2010 pentru alte categorii de salariați, reprezintă un tratament diferențiat.
Totodată, s-a recomandat să elimine tratamentul diferențiat aplicat personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic cu privire la cuantumul salariului minim brut, având în vedere prevederile legale în vigoare".
În concluzie, instanța a constatat că reclamanților le sunt aplicabile prevederile.
Or, conform art. 40 alin. 4 din nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, valabil pentru anii 2007 - 2010 "salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007".
În continuare, alin. 1 al acestui articol prevede coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută, astfel:
"(a) muncitori:
1. necalificați = 1;
2. calificați = 1,2;
(b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2;
2. postliceală = 1,25;
(c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. școala de maiștri = 1,3;
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
(d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2".
Prin urmare, pentru reclamanții care sunt profesori sau institutori cu studii superioare, instanța a considerat că salariul de bază minim brut cuvenit acestora începând cu 1 ianuarie 2007 era de 880 lei (440x2).
De asemenea, pentru personalul nedidactic, întrucât acesta se încadrează în categoria de la lit. a din alin. 1 - muncitori - instanța a constatat că nivelul minim al salariului de bază brut este de 440 lei.
Este de observat că, salariul de bază minim brut în cazul reclamanților este cel prev. de art. 2 alin. 2 din Ordinul 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG 11/2007 fiind format din:
- salariul de bază al funcției didactice, conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani, precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime;
- indemnizația de conducere;
- indemnizația pentru învățământ special;
- gradație de merit;
- salariul de merit;
- indemnizația pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator.
De altfel, aceste dispoziții sunt în conformitate cu art. 41, în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri, astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoritară în ceea ce privește drepturile salariale.
Prin urmare, acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din și pe care l-a avut în vedere instanța la soluționarea prezentei cauze.
Pentru o justă soluționare a cauzei, instanța a solicitat, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, relații de la pârâta Casa Corpului Didactic B cu privire la salariul de bază avut la 1.01.2007 de către reclamanți, funcția didactică deținută și nivelul studiilor.
Prin adresele de la filele 23 și 46 dosar fond, unitatea școlară a comunicat aceste relații.
Întrucât, din aceste adeverințe rezultă că reclamanților le-a fost acordat un salariu de bază brut mai mic decât cel prevăzut de, instanța a constatat că pretențiile acestora sunt întemeiate.
Însă, prin creșterea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, realizată începând cu 1.10.2007, prin OG11/2007 (art. 1 alin. 1 lit. b), s-a ajuns ca salariul de bază brut al reclamanților să îl depășească pe cel minim prev. de. Astfel, de exemplu, pentru profesorul debutant cu studii superioare (căruia îi corespunde coeficientul de 3,439), ordonanța a prevăzut că valoarea coeficientului se majorează la 259,593 lei, încât salariul de bază brut devine 892,74 lei (deci peste nivelul de 880 prevăzut de ).
Drept urmare, acțiunea a fost admisă în parte, doar până la 30 septembrie 2007.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamantei, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis și cererea reclamanților de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Deoarece, prin întârzierea acestor sume, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1988 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de OG9/2000, aplicată la sumele datorate începând cu data punerii în întârziere, respectiv 13 septembrie 2007, până la data plății efective.
Întrucât din adeverințele depuse la dosar ( 23 și 46 dosar fond), rezultă că reclamanta - îngrijitoare - a beneficiat de un salariu de bază brut peste nivelul celui minim prev. de de 440 lei, în privința acesteia, instanța i-a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
Criticile sale se referă la greșita reținere a calității procesuale pasive. Susține că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat și face referire la art. 13 din nr.OUG 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond, relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care, între altele, prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
În dispozitivul hotărârii atacate, recurentul nu figurează direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, iar motivele de recurs vizează și fondul cauzei deduse judecății.
El are calitate procesuală pasivă întrucât, alături de inspectoratele școlare județene, are atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2192/2004.
, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului), republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării și T, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum, și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator,stricto sensu,apare lipsită de vreo relevanță juridică, de vreme ce,in terminis,nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ).
Or, potrivit art. 239 din acest cod, << Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală >>.
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 (nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, publicat în Of. V nr. 5 din 29 ianuarie 2006) s-a statuat că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții, pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, din aceleași considerente, nu sunt justificate.
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței nr. 1530 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
Jud.fond:;
23.04.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
