Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2440/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4486/
Ședința publică de la 17.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentii-pârâti INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T si CASA CORPULUI DIDACTIC T, împotriva sentinței civile nr.3038/10.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrului de sindicat și intimații-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI A și CONSILIUL
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 16.06.2009 și intimata-pârâtă Casa Corpului Didactic Tad epus la dosar adeverința nr.2101/12.06.2009, înregistrată la dosar la data de 15.06.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3038/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrul de sindicat în contradictoriu cu pârâții Casa Corpului Didactic, Primăria - Instituția Primarului A și Consiliul Local A și Inspectoratul Școlar al Județului
A obligat pârâți la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă de 15% din salariul de bază al acesteia pe o perioadă de trei ani anteriori datei de 11.06.2008, respectiv, data înregistrării cererii de chemare judecată la această instanță, drepturi ce vor fi reactualizate pe baza indicelui de inflație la data plății si respingerea cererii privind acordarea acestor drepturi în viitor; a obligat pârâți să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că prin acțiunea civilă formulată la data de 11.06.2008 reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrul său de sindicat a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Casa Corpului Didactic, Primăria - Instituția Primarului A și Consiliul Local A și Inspectoratul Școlar al Județului T, obligarea acestora la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru bibliotecar în cadrul Casei Corpului Didactic, drepturile salariale contând în sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază care face parte din acesta, prevăzute de art. 51 alin.3 din Legea nr.34/2002 pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, sumă ce urmează a fi reactualizată pe baza indicilor de inflație.
Pe fondul cauzei, instanța a fost sesizată cu pretențiile reclamantei, în calitate de bibliotecar în cadrul unor biblioteci școlare, pentru sporul de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare, din salariul de bază, care face parte din acesta, spor prevăzut de art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002.
Sporul respectiv reprezintă un drept salarial invocat în baza raporturilor juridice de muncă, născute prin încheierea contractului individual de muncă.
Așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar, reclamantul este încadrată în funcția de bibliotecar în cadrul unităților de învățământ, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
În temeiul art. 48 alin.1 din același act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 146 în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii.
Legea nr. 128/1997 reprezintă în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială în raport cu Legea nr.334/2002 și Legea bibliotecarilor, prevăzând expres că, în măsura în care nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii. Cu alte cuvinte, în lipsa de stipulație contrară expresă, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Dar din analiza dispozițiilor Legii bibliotecarilor, care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța a constatat că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială.
Astfel, potrivit art.51 alin. 3 din Legea nr.334/2002 personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Din conținutul textului de lege, rezultă că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește condițiile prevăzute alternativ, deoarece în fișa postului aprobată prin Ordinul nr. 3522/30.03.2000 al Ministerului Educației Naționale, sunt prevăzute ca atribuții răspunderea privind gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor și a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitate, împrumut, organizarea colecțiilor.
Astfel, personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute de art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, condiții în care acesta ar trebui să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, întrucât textul art. 51 alin.3 din Legea nr.334/2002 nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea acestui spor decât de îndeplinirea criteriilor prevăzute în mod alternativ de textul normativ în discuție, orice altă cerințe suplimentară neputând fi primită întrucât ar adăuga în mod nepermis la lege.
În acest context, instanța nu a reținut apărările pârâților în sensul că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece atât dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr.128/1997 cât și de art. 157 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar T, prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege.
Cum negocierea nu a avut ca obiect un drept salarial prevăzut de lege în favoarea salariatului, angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării de obligația corela dreptului recunoscut de lege.
Instanța nu a reținut nici apărările pârâtelor în sensul că bibliotecarii din școli nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 51 alin.3, deoarece aceste condiții sunt alternative, așa cum a arătat, fiind necesară și suficientă îndeplinirea de către aceștia a oricăreia dintre condițiile ce echivalează cu condițiile periculoase și vătămătoare enumerate de lege, indiferent de autorizarea școlii din punct de vedere igenico-sanitar.
În privința cuantumului în care personalul din bibliotecile școlare poate benefici acest spor, în condițiile în care legea prevede dreptul la un spor de până la 15% din salariul de bază, instanța a avut în vedere faptul că actul normativ care constituie temeiul dreptului invocat nu prevede criterii de stabilire concretă până la limita de 15%.
Având în vedere că legiuitorul stabilește limita maximă (15%) și că acest spor calculează la salariul de bază, prin acesta asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă (bibliotecă școlară, colecții care cuprind patrimoniul cultural, etc.) instanța a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale cu acest titlu în cuantumul maxim prevăzut de lege, în limita termenului de prescripție, până la pronunțarea hotărârii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Soluția se justifică prin prisma dispozițiilor art. 1082 și 1084 Cod civil, pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sporurilor cuvenite, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor drepturi. Astfel, reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsită.
Ca părți căzute în pretenție, conform dispoziției art. 274 alin.1 Cod pr. civilă pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs recurenții Casa Corpului Didactic și Inspectoratul Județean T, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului recurenți au arătat că prima instanța a respins in mod nejustificat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului, de faptul ca acesta nu are calitatea de angajator. Aspectele reținute nu sunt de natură a considera că între Inspectoratul Școlar și reclamant exista un raport juridic de muncă, un contract individual de muncă și nici un raport juridic fiscal.
Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitatea de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu reclamantul, nu este plătitorul și nici finanțatorul, ordonatorul de credite privind plata salariilor personalului didactic auxiliar, în speță ordonatorul de credite principal fiind potrivit Legii bugetului anual Primarul localității, raportat și la prevederile Legii 215/2001, Regulamentul de organizare și funcționare a unităților școlare, Legea 128/1997.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv Legea nr334/2002, republicată și modificată art. 51 alin. 3 asupra altei legi speciale, Legea nr128/1997 privind Statutul personalului didactic care reglementează exhaustiv la art. 49 și următoarele drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte și reclamanta.
În consecință admiterea acțiunii este complet ilegală, raționamentul coroborării a doua legi speciale conduce la concluzia excluderii termenelor de aplicabilitate, logică juridică inacceptabilă.
Faptul că, prevederile art. 146 din statutul personalului didactic (coroborat cu art. 1 alin. 2 din Codul muncii ) ca lege specială face trimitere spre completare la legislația muncii cu caracter general, nu poate întemeia, cum a reținut instanța de fond admiterea acțiunii, întrucât recurenta consideră că, pe de o parte, că legea bibliotecilor este tot o lege specială, iar pe de altă parte Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic dispune altfel, în sensul beneficierii de către bibliotecarii din învățământ, ca personal didactic auxiliar de anumite sporuri la salariul de bază, pe care le nominalizează, exemplu: spor suprasolicitare nervoasă în procent de 3% pentru fiecare grad sau treaptă profesională, după caz, spor pentru stabilitate în învățământ 15%, vechime neîntreruptă - 10 ani.
Prin urmare se deduce concluzia că legiuitorul nu a înțeles să acorde bibliotecarilor din învățământ, acest spor pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă la adoptarea legii și nici la modificările ulterioare, după intrarea în vigoare a legilor bibliotecilor, cum este Legea nr. 349/2004, care modifică și completează substanțial Legea nr. 128/1997.
Printre rațiunile neacordării acestui spor, prin legea specială, Statutul personalului didactic recurenta consideră că s-a avut în vedere volumul de carte din bibliotecile școlare mult redus ca număr, biblioteci unde a fost eliminată cartea veche producătoare de mucegaiuri, alți agenți patogeni, norma de timp, de regula 1/4 - 4 ore zilnic, 1/4 - 2 ore, 1/12,5 ora, cât și specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci și depozite de carte, care includ ediții autentice, unde recurenta a apreciat că se justifică acordarea sporului de 15%, neputându-se pune semnul egalității între, o bibliotecă sau depozit național cum este Biblioteca Academiei și o biblioteca școlara unde bibliotecarul desfășoară o activitate redusa ca timp și ca efort psihic, intelectual, biologic.
În speță reclamanta este angajată cu 0.5 % normă de muncă, 4 ore pe zi, deși în dispozitiv preluând identic acțiunea nu se face mențiune despre câtimea de normă efectuată.
Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte în contractul de muncă depășindu-și puterile judecătorești în privința determinării câtimii sporului acordat între limita minimă și maximă, respectiv între 1 și 15 la sută.
Recurenți au fost obligată la plata sporului pentru condiții de muncă vătămătoare pe o perioadă retroactivă de trei ani, în lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, cert, născut, actual și la plata sporului premenționat în condițiile neefectuării expertizării gradului de nocivitate a locului de muncă, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani în urmă.
Recurenți au fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, în condițiile în care acțiunea este tipică, pentru aproximativ 70 de cauze, deși nu este un drept colectiv, fără documentare suficientă prealabilă, fără cerere prealabila către ordonatorii de credite, nespecificând, după caz, timpul real de muncă, contract individual de muncă parțial sau ore suplimentare, neprecizând, uneori, nici data angajării în interiorul termenului de prescripție extinctivă de trei ani.
Astfel, recurenți au arătat că a fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantei, în lipsă de acte, chitanțe din care să rezulte plata cheltuielilor de avocat, efectuata personal și direct de către reclamantă, parte procesuală activă în cauză, cunoscând că terțul reprezentant al reclamantei Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat, achitat, neavând calitate de parte procesuală în cauză, iar eventualele cheltuielile ale acestuia pot fi făcute cu caracter de donație, acte cu titlu gratuit, nerambursabile, necompensate, suportate din cotizațiile membrilor de sindicat. Aceasta deoarece un sindicat cu personalitate juridică în calitatea sa de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat, nu se identifica cu un cabinet de avocatură sau asociație de avocați, care reprezintă partea reclamantă, (persoana fizica), în proces.
Intimatul-reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
de motivul de recurs referitor la lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, Curtea constata ca sustinerile acestuia sunt neîntemeiate, deoarece în raport de disp.art.142 din Legea nr.84/1995, acesta coordonează atât încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar conformitate cu Statutul personalului didactic, cât și activitatea bibliotecarilor din unitățile de învățământ subordonate. Coordonarea activitatii bibliotecarilor din unitățile de învățământ subordonate implica toate aspectele legate de aceasta categorie de personal, inclusiv cele referitoare la salarizarea bibliotecarilor.
Drepturile salariale ale personalului didactic auxiliar sunt stabilite și asigurate în condițiile Lg.84/1995 și Lg.128/1997, prin implicarea mai multor factori decizionali. Chiar dacă unitatea de învățământ are calitatea de angajator cu efectele prevazute de Codul muncii, inclusiv obligația de plată a drepturilor salariale, potrivit art.142 din legea 84/1995, Inspectoratele școlare sunt organe descentralizate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, având printre atribuții modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, propun rețeaua de școlarizare,coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didacticnecesar în conformitate cu Statutul personalului didactic,coordonează activitatea bibliotecirilor din unitățile de învățământ subordonate.
Față de aceste considerente, având în vedere implicarea Inspectoratului ca factor care coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic, deci și personal didactic auxiliar necesar și ca entitate care coordonează activitatea bibliotecilor școlare, Curtea constată existența identității dintre acest pârât și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care constata ca in mod corect instanta de fond a respins excepția lipsei calității procesuale invocate de acest pârât.
In ceea ce priveste fondul litigiului, Curtea constata ca instanța a fost sesizată cu pretențiile reclamantului, în calitate de bibliotecar în cadrul unei biblioteci școlare, pentru sporul de 15%, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, din salariul de bază, care face parte din acesta, spor prevăzut de art.51 al.3 din Legea 334/2002.
Sporul respectiv reprezintă un drept salarial invocat în baza raporturilor juridice de muncă, născute prin încheierea contractului individual de muncă.
Așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar, intimatul-reclamant a fost încadrat în funcția de bibliotecar în cadrul unității de învățământ, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 al.1 din Legea 128/1997, pana la data de 01.07.2006, data la care a fost pensinat pentru limita de varsta.
In temeiul art.48 al.1 din același act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri,sporuriși alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art.146, în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii.
Legea nr.128/1997 reprezintă în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială în raport cu Legea 334/2002 - Legea bibliotecarilor, prevăzând expres că, în măsura în care nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii. Cu alte cuvinte, in lipsa de stipulatie contrara expresa, personalul didactic auxiliar beneficiaza si de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale in favoarea acestora.
Dar din analiza dispozițiilor Legii bibliotecarilor, care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadraza în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, Curtea constată că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială. (Legea 128/1997).
Astfel, potrivit art.51 al.3 din Legea nr.334/2002, personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Din conținutul textului de lege, rezultă că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește condițiile prevăzute alternativ, deoarece în fișa postului aprobată prin Ordinul nr.3522/30.03.2000 al Ministrului Educației Naționale, sunt prevăzute ca atribuții răspunderea privind gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor și a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitare, împrumut, organizarea colecțiilor.
Astfel, personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute de art.51 al.3 din Legea 334/2002: lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, condiții in care acesta ar trebui să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, intrucat textul art.51 alin.3 din Legea 334/2002 nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile scolare si nu conditioneaza acordarea acestui spor decat de indeplinirea criteriilor prevazute in mod alternativ de textul normativ in discutie, orice alta cerinta suplimentara neputand fi primita intrucat ar adauga in mod nepermis la lege.
In acest context, Curtea nu va reține apărările recurentilor în sensul că reclamantul-intimat nu poate beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece dispozițiile art.48 al.2 din Legea 128/1997 prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege.
Cum negocierea nu a avut ca obiect un drept salarial prevăzut de lege în favoarea salariatului, angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării de obligația corelativă dreptului recunoscut de lege.
Curtea nu va reține nici sustinerile în sensul că bibliotecarii din școli nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 51 al.3, deoarece aceste condiții sunt alternative, așa cum am arătat, fiind necesara si suficienta indeplinirea de catre acestia a oricareia dintre conditiile ce echivaleaza cu conditiile periculoase si vatamatoare enumerate de lege, indiferent de autorizarea scolii din punct de vedere igenico-sanitar.
Dreptul la sporul prevăzut de art.51 al.3 din Legea 334/2002, nu este înlăturat nici de faptul că școala în cadrul căreia funcționează biblioteca, funcționează în baza unei autorizații eliberată de organele abilitate care constată îndeplinirea unor cerințe igienico-sanitare, deoarece acest drept se cuvine bibliotecarului prin natura muncii prestate, care ope legis este prezumată ca generatoare de pericol și vătămătoare.
Pentru aceleași considerente nu pot fi reținute nici sustinerile în sensul că sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare nu se poate acorda decât în cadrul reglementat prin Ordinul 354/4.04.2006 al Ministrului Educației și Culturii, deoarece anexa 3-a și 33 la OG 64/2006, prevăd doar coeficienții de multiplicare, pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, iar potrivit art.3 al.2, în coeficienții de multiplicare este cuprins sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, diferit de dreptul solicitat în speță.
Sporul solicitat în temeiul art.51 al.3 este un drept recunoscut de lege prin prisma naturii specifice a profesiei - bibliotecar - fără a fi aplicabile nici dispozițiile art.8 lit.a din HG 281/1993, așa cum a fost modificată și nici Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă prin prisma unor realități si criterii obiective, fără a fi necesară efectuarea unor determinări și încadrări de către organele de specialitate din Ministerul Sănătății.
In aceste condiții, Curtea constată că intimatul-reclamant îndeplinește condițiile stabilite de lege pentru a beneficia de sporul prev de art.51 al.3 din Legea 334/2001, pana la data pensionarii, in limitele termenului de prescriptie.
In privința cuantumului în care personalul din bibliotecile școlare poate beneficia de acest spor, în condițiile în care legea prevede dreptul la un spor depână 15%din salariul de bază, Curtea are în vedere faptul că actul normativ care constituie temeiul dreptului invocat nu prevede criterii de stabilire concretă până la limita de 15%.
Având în vedere că legiuitorul stabilește limita maximă (15%) și că acest spor se calculează la salariul de bază, prin acesta asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă (bibliotecă școlară, colecții care cuprind patrimoniul cultural etc.), in mod corect instanța de fond a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale cu acest titlu în cuantumul maxim prevăzut de lege, în limita termenului de prescripție, până la pronunțarea hotărârii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Soluția se justifică prin prisma dispozițiilor art.1082 și 1084. recurentii-pârâți fiind în culpa pentru neacordarea sporurilor cuvenite, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor drepturi. Astfel, reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsită.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in mod corect, retinand culpa procesuala a paratilor, ca parti ce au cazut in pretentii, in baza art.274 Cod procedura civila, instanta de fond a admis cererea avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata. Chiar daca onorariul de avocat a fost platit de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, aceasta plata s-a facut in numele si pentru partea reprezentata, respectiv in numele reclamantului, care este titularul drepturilor si obligatiilor in litigiul dedus judecatii. Raporturile dintre Sindicat si membrul de sindicat cu privire la plata onorariului de avocat se vor solutiona intre aceste parti, potrivit regulilor mandatului.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, avand in vedere adeverinta depusa in recurs din care rezulta ca la data de 1.07.2006, intimatul a fost pensionat, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va admite recursurile si va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca drepturile banesti la care au fost obligati paratii sunt datorate doar pentru perioada 11.06.2005-30.06.2006, nefiind justificata acordarea acestui spor dupa data pensionarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T și CASA CORPULUI DIDACTIC T, împotriva sentinței civile nr.3038/10.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrului de sindicat și intimații-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI A și CONSILIUL
Modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca:
Obliga paratii la plata drepturilor potrivit sentintei recurate pentru perioada 11.06.2005-30.06.2006.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/ Tehnored:
2 EX./23.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
