Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4504/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4504
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.306 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, având ca obiect
drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant, reprezentat de avocat și intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal după care,
Consilier juridic pentru intimatul pârât J depune la dosarul cauzei întâmpinare la motivele de recurs cu exemplar pentru comunicare ce se înmânează în ședința publică recurentului care nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii inițiale prin omologarea raportului de expertiză cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât J pune concluzii de respingerea recursului ca neîntemeiat pentru considerentele formulate prin întâmpinare și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 306 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ȘCOALAR AL JUDEȚULUI
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențe salariale pentru perioada aprilie 2006- mai 2008, în sumă de 4512 lei netă și actualizată în raport de inflație și 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut cu reclamantul îndeplinește funcția de inspector școlar general adjunct în cadrul pârâtului Inspectoratului Școlar Județean M, din data de 13.04.2006, așa cum reiese din carnetul de muncă și Ed. Nr. 3669/2006.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert contabil, rezultă că reclamantului nu i s-au calculat corect drepturile salariale aferente perioadei aprilie 2006 - mai 2008.
De asemenea reiese că pe perioada octombrie 2001- octombrie 2004, perioada de operare a OUG nr. 17/2006, nu au fost acordate reclamantului diferențele de drepturi salariale solicitate, deoarece acesta nu a lucrat în cadrul pârâtului, în perioada menționată.
Potrivit art.50 alin.1 și 2 invocat de reclamantă, care prevede că " personalul didactic beneficiază pe lângă tranșele de vechime, la o salarizare stabilită de lege și de 3 tranșe suplimentare ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani vechime în învățământ, pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", are aplicabilitate în cazul acestuia întrucât până la momentul introducerii acțiunii, vechimea acestuia în învățământ era de peste 30 de ani, tranșa suplimentară de spor pentru grupa de vechime 30-35, nu i-a fost acordată începând cu data nașterii dreptului (aspect desprins și din raportul de expertiză contabilă).
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită compensări în bani a concediului de odihnă neefectuat, instanța îl constată neîntemeiat deoarece potrivit art. 141 CM concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar compensarea în bani a acestuia (concediul de odihnă neefectuat) este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, ori în speța dedusă judecății reclamanta se află în raporturi de muncă cu pârâtul. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că nu a primit indemnizația de Co, integral.
Față de cele arătate mai sus, în raport de expertiza contabilă la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, instanța constată că reclamantului i se cuvine, pentru perioada aprilie 2006-mai 2008, suma 4512 lei -compusă din sporul suplimentar 1/25 prevăzut de art.50 din /1997,indemnizația de conducere 43%, gradația de merit 25%, sporul de vechime 25% la care se adaugă premierea anuală de 2%
Astfel că, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant și în acest sens pârâtul Maf ost obligat să-i achite reclamantului suma de 4512 lei, reprezentând diferență drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflație.
S-au avut în vedere și prevederile art.274 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul arătând în esență că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că nu a efectuat în totalitate concediul de odihnă și că nu a primit nici o sumă de bani în acest sens.
Art.139 și următ. Codul Muncii stabilesc că dreptul la concediul de odihnă este un drept garantat și nu poate forma obiectul unor cesiuni, renunțări, limitări, iar angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă.
Legal citat intimatul Mad epus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Pentru a-și realiza finalitatea, concediul de odihnă trebuie să fie efectuat.
De aceea Codul Muncii prevede imperativ: compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă - art. 141 al.4 Codul Muncii. Acest text de lege preia, aproape identic prevederile Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, conform cărora înlocuirea concediului neefectuat cu o compensație financiară nu este permisă decât în cazul desfacerii contractului de muncă, chiar și în ipoteza în care concediul este reportat într-un an ulterior.
Deși din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză reiese că recurentul nu a efectuat în totalitate concediul de odihnă și că nu a primit nici o sumă de bani în acest sens, se constată că reclamantului nu i-a încetat raportul de muncă, angajator fiind pârâtul, putându-i solicita acestuia din urmă acordarea concediului de odihnă, până la sfârșitul anului următor.
Așa fiind, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a respins petitul prin care reclamantul a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, astfel că în baza art.312 pr. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.306 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, având ca obiect
drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
2ex/13.07.2009
.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marian Lungu
