Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 460/ Dosar nr-
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 12 din 8.01.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3.04.2009, apoi pentru 10.04.2009, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 13.04.2009, apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 12/08.01.2009, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, având ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 mai 2005 și în continuare, până la data încetării raporturilor de muncă cu pârâtul sau noi dispoziții legale, actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectivă a plății, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din personalul contractual din cadrul Primăriei comunei.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 " cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Același act normativ prevede expres la art. 1 că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", astfel încât instanța constată că reclamanții nu fac parte dintre categoriile de salariați menționați mai sus din cadrul acestor instituții, ci sunt angajați la Primărie.
Articolul 49 din Legea nr. 138/1999 lămurește și înlătură unele lacune ale textului de lege (art. 13) în sensul că personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități încondiții similarecu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile șiindemnizațiileacordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Nu în ultim rând, instanța a avut în vedere că prin Ordinul 496/2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa 1 la Ordinul MAI cu nr. 275/2002 care se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturisalariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmarepersonalul civil din cadrul MAIcare beneficiază de indemnizația de dispozitiv, și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publiceeste distinctde personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În ceea ce privește discriminarea, întemeiată pe UG 137/2000, tribunalul nu a reținut această apărare deoarece nu se poate pune semnul de egalitate între această categorie de salariați din sfera administrației publice locale și salariații din structura organizatorică a MAI.
Nici principiul egalității cetățenilor prevăzut de Constituția României nu este incident în speță, deoarece cetățenii sunt egali în fața legii în situații similare, ceea ce în cauză nu se poate reține.
Prin urmare relevant este că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul unei primării, deci în administrația locală care excede structurii organizatorice a Aa stfel că instanța a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999, art. 13 din acest act normativ prevăzând că personalul civil din MIRA beneficiază de o indemnizație de 25% din salariul de bază.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este nefondat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 12/08.01.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./29.04.2009
Tehnoredact./30.04.2009/ 2 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Maria Carmen Tică, Daniel
