Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4635/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2946/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4635R
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.345/F din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, -, -, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL IALOMIȚA, G IA, având ca obiect "drepturi bănești creșteri salariale de 5%,2% și 11%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița -Secția Civilă sub nr-, reclamanții, ta, ta, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița, solicitând acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 1.04. 2007 în raport cu luna martie 2007 și 11 % începând cu 1.10.2007 față de septembrie 2007 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la nașterea dreptului la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr.345F/11.03.2008 Tribunalul Ialomița -Secția Civilă a admis cererea mentionata si a obligat în solidar pârâții Tribunalul Ialomița, Curtea de B, Ministerul Justiției, la plata către fiecare reclamant, a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la nașterii lor și până la data plății efective și integrale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin OG 10/31.1.2007 art.1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Inaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi) cu 5 %, începând cu 01.01.2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007.
Pentru majorarea indemnizațiilor demnitarilor, a judecătorilor de la Inalta C de Casație și Justiție, de la Curtea Constituțională și Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și adjuncților săi, art.1 din OG nr. 10/2007, face trimitere la anexele II și III la Legea nr. 154/1998, anexe în care sunt menționați aceștia.
Prin OG 16 din 31.01. 2007 Guvernul a dispus si majorarea drepturilor bănești ale personalului cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Tot la 31 ianuarie 2007, Guvernul a emis și Ordonanța nr.27, prin care majorează și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente, în aceleași tranșe și tot cu începere de 1 ianuarie 2007.
Apreciaza prima instanta ca prin OG 10/2007 și celelalte acte normative, prin care se acordă majorări salariale procentuale unor categorii de salariați, s-a creat în mod cert o discriminare între reclamanți, pe de o parte și magistrații Inaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și adjuncții săi, judecătorii Curții Constituționale, ceilalți demnitari aleși sau numiți, funcționari publici și salariați contractuali ai statului, pe de altă parte.
Mai precizeaza că atât OG8/2007 cât și OG6/2007, stabilesc salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și drepturile salariale ale funcționarilor publici, pe baza valorilor de referință sectorială, nemodificate până în prezent.
Tribunalul considera ca aceasta omisiune este o discriminare ce nu se poate repara decât prin acordarea acestor indexări, iar prin obligarea la plata acestor drepturi nu se adaugă la actele normative care stabilesc salarizarea grefierilor si a celorlalte categorii de personal din instanțe, ci se repară un prejudiciu creat acestora prin neaplicarea unitară a OG 10/2007.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-pârât Ministerul Justiției, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1 a, b și c, începând cu 1 ianuarie 2007-31 martie 2007,1 aprilie 2007-30 septembrie 2007 și, respectiv, cu 1 octombrie 2007, în consecință personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
Pe de altă parte, prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Consideră recurentul că prin sentința atacată au fost acordate alte drepturi decât cele stabilite prin lege, prin încălcarea flagrantă a principiului separației puterilor în stat. În acest sens sunt și prevederile art. 124 alin. 3 din Constituția României, conform cărora "Judecătorii sunt dependenți și se supun numai legii. În aceste condiții apreciaza că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, indexările prevăzute de OG 10/2007, au fost depășite limitele puterii judecătorești, iar instanța și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis in sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Recurentul arata că atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, potrivit dispozițiilor din Constituția României, însă nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv si nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia"
II. Al doilea motiv de recurs invocat de este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere modificarea unei hotărâri în situația în care instanța a realizat o interpretare greșită a legii.
Potrivit G nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare indicată, între altele, de către reclamanți ca și temei pentru pretențiile afirmate, prin discriminare se înțelege ".orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Textul art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 potrivit căruia "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile" este de asemenea, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art. 1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.(1), "comportament discriminatoriu", persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
In mod evident, considera recurentul, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. In afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit "față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competenta instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstitutionalitate a acelor prevederi legale.
Jurisprudența Curții Constituționale s-a exprimat constant în sensul că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
În cazul de față, este cert că nu poate fi vorba despre existența vreunei "comparabilități" sau, cu atât mai puțin, a unei "analogii" între situația personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar care, în temeiul nr.OG 10/2007, beneficiază de majorări salarale.
Reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale; drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Chiar acceptând teza potrivit căreia creșterile salariale acordate prin nr.OG 10/2007 anumitor categorii de salariați din sistemul bugetar au avut scopul de a acoperi parțial nivelul inflației, subliniaza recurentul că personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe, respectiv începând cu 1 ianuarie 2007,1 aprilie 2007 și 1 octombrie 2007.
Aflându-se între categoriile profesionale care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale, decizia luată la nivelul Guvernului de a nu mai acorda și alte majorări în cursul anului, prin creșterea valorii de referință sectoriala, decât celorlalte categorii din sectorul bugetar care nu au beneficiat de alte creșteri, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea personalului auxiliar de specialitate într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Nu orice diferență de tratament face a se reține starea de discriminare, ci numai acea diferență care se constată între persoane aflate în situații analoage, fără o justificare rezonabilă și fără să fie necesară într-o societate democratică.
III. Observând procentele în care instanța obligă la indexări, în plus față de faptul că Tribunalul ignoră rolul sau de a exercita atribuții specifice doar autorității judecătorești, iar nu pe ale altei puteri constituită în stat, nu rezultă din "motivarea" instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații reclamanții sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale. Din acest punct de vedere, recurentul solicita instanței de recurs să constate că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 proc. civ.
Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, in sensul modificarii in tot a hotararii si respingerii actiunii ca neintemeiata.
Reclamanții au solicitat să se constate că OG nr. 10/2007, care are domeniu de aplicare stabilit de legiuitor în privința salarizării unor categorii profesionale bine definite (personal bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 și personal salarizat în baza Legii nr.154/1998, precum și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică) li se aplică și lor, pe motiv că s-a creat o nejustificată și disproporționată discriminare între categorii profesionale aflate în situații identice.
Art. 1 din OG nr. 10/2007 prevede ca "in anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape"
Or, argumentația propusă de reclamanți este greșită, câtă vreme fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale, în baza unui statut propriu.
Fiecare dintre aceste categorii profesionale este salarizată din aceeași sursă, dar diferit, pornindu-se de la importanța muncii prestate, de la răspunderea și complexitatea activității, de la interdicțiile stabilite prin lege, legiuitorul avand prerogativa constitutionala de a stabili modul de salarizare pentru fiecăre categorie socio-profesionala in parte. În atare situație, indexările acordate la nivelul anului 2007 diferitelor categorii de bugetari, mai puțin personalului auxiliar de specialitate, sunt justificate în fiecare caz în parte și nu pot fi extinse prin analogie situației acestei categorii profesionale.
Deși reclamanții au invocat discriminarea, în speță existența vreunei discriminări între intimații reclamanți și alte categorii de salariați bugetari nu poate fi reținută, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.2 din OG nr.137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Simpla apartenență a personalului auxiliar de specialitate la categoria socială a salariaților bugetari nu constituie o situație premisă pentru a se constata că se găsesc în situație comparabilă cu cei care au recunoscute prin legile de salarizare speciale drepturi bănești suplimentare, iar nu fundamentale, constând în indexări față de indicele de inflație.
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care le acordă.
Mai retinem ca recurentii nu pot invoca discriminarea decat prin raportare la o categorie de salariati care se afla in situatii comparabile. Or, acestia se raporteaza la persoane care beneficiaza de un alt statut, presupunand alte drepturi si obligatii. Nu se poate pretinde aplicarea unui drept prevazut de legiuitor in favoarea unei categorii salariale, atat timp cat in privinta altor aspecte situatia este diferita.
Curtea constata ca nu este incident niciunul dintre criteriile de discriminare stabilite de lege, iar un alt criteriu nu poate fi identificat.
Mai mult decat atat, pretinsa discriminare intre reclamanti, pe de o parte, si alte categorii socio-profesionale, pe de alta parte, nu poate constitui un temei pentru acordarea acestor indexari, Curtea fiind tinuta sa respecte Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale a Romaniei, prin care s-a statuat ca instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 312 proc.civi, raportat la art. 304 pct. 9 proc.civ. Curtea va admite recursul, va modifica in tot sentinta atacata si va respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.345/F/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, G IA,și recurenții-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL IALOMIȚA.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, ta, ta, G,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A ta
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
14.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
