Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4644/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 1750/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4644
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.7173/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de, retine urmatoarele:
Reclamanta prin cererea înregistrată la data de 15.07.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE (actual (Ministerul Administratiei si Internelor) pentru a fi obligat la plata sporului de confidențialitate, pentru cunoașterea a două limbi străine, pentru condiții deosebite de muncă începând cu data de 01.01.2007 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; la acordarea concediului de odihnă de 30 de zile și la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu aferente anilor 2007-2008 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, la plata majorărilor salariale în condițiile prevăzute de dispozițiile HG nr.4/2004 pentru îndeplinirea criteriilor privind experiența în specialitate, studii post-universitare de specialitate și reprezentativitate începând cu 01.01.2007 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, la acordarea concediului suplimentar de odihnă începând cu 01.01.2007, la plata sporului de 25% începând cu 07.12.2007 și până în prezent actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7173/19.11.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR Șl REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr.494/2007, reclamanta începând cu data de 01.01.2007 este salariata pârâtului. In capitolul J din contractul individual de muncă este nominalizat salariul de bază lunar brut, sporul de vechime și sporul de dispozitiv de care beneficiază reclamanta. Aceasta are funcția de consilier pentru afaceri europene, își desfășoară activitatea la Direcția Generală pentru Europene și Relații Internaționale beneficiind de un concediu de odihnă de 21 zile lucrătoare în raport cu durata muncii.
Din copia cărții de muncă, rezultă că reclamanta începând cu data de 01.01.2007 își desfășoară activitatea în cadrul pârâtului conform Ordinului MAI nr.II/8544/01.02.2007. Din data de 01.06.2007 reclamantei i s-a majorat salariul de bază potrivit prevederilor OG nr. 16/2007 și anexei nr.2 pct.l din HG nr.4/2004 în baza Ordinului nr.II/8732/01.06.2007. Acesteia i s-a majorat salariul de bază potrivit prevederilor OG nr. 16/2007 prin Ordinul nr.II/8863/01.10.2007. In luna noiembrie 2007 reclamanta a primit suma de 810 lei reprezentând diferență drepturi salariale ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr.495/2004 modificată prin Legea nr.334/2007, deoarece aceasta avea un salariu.
Începând cu data de 01.01.2008 salariul de bază al reclamantei a fost stabilit la suma de 3645 lei, prin Ordinul nr.II/8039/ 04.02.2008 și nu mai este prevăzut sporul de dispozitiv de 25%. Prin Ordinul 11/8330/01.04.2008 salariul de bază al reclamantei a fost majorat la 3809 lei conform OG nr. 10/2008.
Din adresa nr.4071/01.07.2008, rezultă că activitatea desfășurată de reclamanta nu necesită accesul la informațiile clasificate naționale și ca urmare, nu a solicitat și nu i s-a eliberat certificatul de acces la această categorie de date.
La data de 01.10.2007 salariul de bază al secretarului general din ministere era de 4010 lei.
Ca urmare a modificării Legii nr.495/2004 prin Legea nr.334/2007, coeficientul consilierului diplomatic s-a majorat la 13, rezultând un salariu de bază de 4201 lei, fară a se avea în vedere sporurile care se acordă potrivit legii. Prin aplicarea sporurilor rezultă un total între 4803 și 6512 lei, sume ce depășesc salariul de bază al secretarului general.
Reclamanta poate beneficia de majorarea cu până la 50% a salariului de bază în măsura în care îndeplinește criteriile nominalizate în referatul nr.1058 2007.
Analizând criteriile enumerate la punctele 1-7 în raport de precizările reclamantei din cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse de aceasta la dosar, se constată că nu sunt îndeplinite în totalitate. Acesta a beneficiat din 01.06.2007 de majorările salariale prevăzute de nr.HG 4/2007, cu 20% conform datelor din Tabelul privind procentele de majorare a salariilor de bază.
Din datele ce rezultă din cartea de muncă, se constată că drepturile salariale ale reclamantei au fost modificate prin ordinele emise de către pârât pe care aceasta nu le-a contestat. Reclamanta nu a făcut dovada că i s-a eliberat certificat de acces la informațiile clasificate, astfel că nu este îndreptățită să beneficieze de spor de confidențialitate. Sporul solicitat pentru cunoaștere limbilor străine nu i se cuvine reclamantei, deoarece nu face parte din Corpul Diplomatic și Consular al României. Concediul de odihnă a fost stabilit prin contractul individual de muncă ce constituie convenția părților cu putere de lege în baza art. 969 Cod civil, astfel nu i se cuvin 30 de zile de concediu de odihnă și nici concediu suplimentar. In ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare, se constată că reclamanta nu a precizat locația unde își desfășoară activitatea, pentru a se verifica dacă sunt sau nu îndeplinite prevederile art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, modificată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-reclamantă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prima instanță a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate de 15% și sporului de pentru cunoașterea a două limbi străine, pe considerent că nu s-a făcut dovada cunoașterii a două limbi străine și folosirea acestora în exercitarea funcției.
Or, din Fișa de post rezultă că cerințele postului implică un anumit grad de confidențialitate ( Titlul III. 2. Atribuțiile cu caracter general, paragraful 7: " gradul de confidențialitate solicitat. loialitate față de instituția angajatoare").
În ceea ce privește sporul pentru cunoașterea a două limbi străine, așa cum rezultă din Fișa postului, atât cerința postului deținut de recurenta impune cunoașterea a două limbi străine, cât și sarcinile de serviciu impuneau folosirea acestor două limbi străine, în exercitarea acestora. Mai mult, la angajare, cunoașterea a două limbi străine(engleza și germana) a fost condiție obligatorie. De asemenea, cele 2 limbi străine menționate sunt folosite zilnic in infogramele si documentele primite de la Reprezentanța Permanentă a României la, precum și de la alte state membre ale UE.
Prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că recurenta ar fi beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare de 10%, dar aceasta a solicitat acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite, așa cum este acesta prevăzut în art. 25 din Legea 495/2004. Sporul de 10% pe care prima instanță l-a considerat a fi fost acordat, reprezintă un alt spor, respectiv sporul de antenă, spor ce se acordă tuturor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în sediul intimatei pârâte. Ca atare, instanța a făcut o confuzie între aceste sporuri, care sunt diferite și se acordă pentru rațiuni și motive diferite.
De asemenea, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și nefondată și în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind durata concediului de odihnă și acordarea primei de concediu, întrucât ambele drepturi sunt expres recunoscute de lege. Instanța a omis că salarizarea recurentei se face potrivit Legii nr. 495/2004, iar aceste sporuri și drepturi prevăzute în acest act normativ constituie un drept legal. Consilierii de integrare nu sunt membri ai corpului diplomatic, numai că din punct de vedere strict al salarizării și al altor drepturi, aceștia se raportează la salariile și alte drepturi prevăzute de Legea 494/2004, pentru membrii corpului diplomatic.
În plus, plata primei de concediu a fost reglementată și prin G nr.146/2007, astfel încât respingerea acestui capăt de cerere de către instanța de fond este, de asemenea, nelegală, în fapt recurenta nu a beneficiat de această primă, cum în mod greșit a reținut instanța, iar dreptul acesteia s-a născut la data de 1.01.2007, dată la care a fost trecută în cadrul autorității pârâte.
În ceea ce privește plata sporurilor prevăzute de HG nr. 4/2004, prima instanță, prin respingerea acordării acestora, a pronunțat o hotărâre nefondată. Astfel, s-a reținut, că recurenta a beneficiat de aceste sporuri, întrucât sporurile solicitate au făcut parte din salariul de bază, ceea ce este fundamental greșit. S-a facut dovada cu înscrisuri că recurenta îndeplineste condițiile cerute de lege pentru ca majorarea salariului sau să se facă cu 25%, iar plata acestor majorări nu s-a efectuat.
De asemenea, pe lângă toate drepturile prevăzute în Legea nr.495/2004 și nr.HG 4/2004, recurenta are dreptul și la un concediu suplimentar de odihnă de min. 3 zile, în condițiile prevăzute de art. 142 din Codul Muncii, concediu ce nu i-a fost acordat, de asemenea, motivarea instanței de fond, cu privire la acest petit, fiind greșită.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate, Curtea retine urmatoarele:
Recurenta a fost angajata cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata in cadrul Ministerului Integrarii Europene, incepand cu data de 22.11.2004, in postul de consilier de integrare.
La data de 01.01.2007 a trecut, prin protocol, la Ministerul Administratiei si Internelor.
Statutul corpului consilierilor de integrare este stabilit prin OUG nr. 19/2003, care reglementeaza de asemenea si regimul salarizarii acestora. Art. 3 alin 2 si 3 din OUG nr. 19/2003 prevede ca "salariile de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului lor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. 1 la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III. de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare.
Cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin. (1) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale".
Prin urmare, la acordarea salariului de baza si a altor drepturi salariale este necesara raportarea la dispozitiile legii nr. 495/2004, care devine aplicabila si consilierilor de integrare.
Totodata, la aprecierea temeiniciei cererilor reclamantei vom avea in vedere si dispozitiile art. 155 Codul muncii, potrivit carora salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Asadar, notiunea de drepturi salariale prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003 trebuie considerata din perspectiva acestui text, ca incluzand nu numai salariul de baza, ci si alte drepturi banesti, indiferent de denumire, acordate salariatilor.
In legatura cu cererea avand ca obiect plata sporului de confidentialitate, retinem ca art. 13 din Legea nr. 495/2004 astfel cum a fost completat de OUG nr. 204/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei din 29 decembrie 2005, in vigoare cu aceeasi data, prevede ca "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, membrii Corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare.
Membrii Corpului diplomatic și consular beneficiază de sporul prevăzut la alin. (1) de la data acordării autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii".
Asadar, acordarea sporului de confidentialitate este conditionata, incepand cu data de 29.12.2005, de existenta autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii, pe care recurenta nu o detine.
Desi solutia tribunalului este corecta sub aspectul respingerii pretentiilor constand in plata sporului de confidentialitate incepand cu data de 01.01.2007, este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct 7 Cpc, ce atrage modificarea hotararii cf. art. 312 alin 3 teza I Cpc.
In ceea ce priveste acordarea sporului pentru cunoasterea a doua limbi straine, Curtea retine ca tribunalul a facut o corecta aplicare a legii. Astfel, art. 14 din legea nr. 495/2004 statueaza ca membrii corpului diplomatic si consular care lucreaza in centrala Ministerului lor Externe si cunosc doua sau mai multe limbi straine pe care le folosesc in exercitarea functiei diplomatice sau consulare beneficiaza de un spor de 10% calculat asupra salariului de baza corespunzator functiei de incadrare.
Reclamanta nu a facut dovada ca cele doua limbi straine sunt folosite efectiv in exercitarea functiei, textul legii trebuind interpretat in sensul ca utilizarea lor are caracter constant si se impune cu necesitate pentru ca salariatul sa isi indeplineasca functia. In raport de acestea, pretentiile recurentei cu acest titlu sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste indemnizatia de dispozitiv, Curtea constata ca prin contractul individual de munca nr.494/2007 incheiat la momentul trecerii la Ministerul Administratiei si Internelor, la 01.01.2007, s-a convenit plata unei indemnizatii de dispozitiv de 25%. Paratul intimat recunoaste atat prin intampinarea depusa in primei instante(fila 37) cat si prin cea depusa in dosarul de recurs faptul ca in perioada 01.01.2007 - 28.06.2008 aceasta indemnizatie se cuvenea recurentei, insa a fost acordata cu respectarea limitei prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003, respectiv salariul unui secretar general din minister. Temeincia pretentiilor recurentei cu acest titlu rezulta din aplicarea dispozitiilor Legii nr. 138/1999, OUG nr. 30/2007, precum si din Ordinul nr. 275/2002 completat cu Ordinul nr. 496/2003, care prevad si in favoarea personalului civil care isi desfasoara activitatea in unitatile si institutiile de ordine publica, aparare nationala si siguranta, inclusiv pentru pesonalul preluat, a indemnizatiei de dispozitiv, aplicarea acestora fiind recunoscuta si de parat. Din extrasele privind plata salariului catre recurenta, retinem ca in perioada ianuarie 2008 - iunie 2008 aceasta indemnizatie nu apare ca fiind luata in calculul salariului platit recurentei. De altfel, ea nu mai figureaza nici in carnetul de munca(fila 14 dosar fond). Pentru perioada anterioara lunii ianuarie 2008, aceasta indemnizatie a fost achitata, fiind mentionata si in carnetul de munca al recurentei care recunoaste primirea ei prin chiar cererea de chemare in judecata. In sensul temeiniciei pretentiile recurentei cu acest titlu si dupa luna decembrie 2007 este si imprejurarea ca prin anexa la Ordinul nr. II/8951/27.12.2007 (fila 34 dosar recurs), care stabileste drepturile ce se cuvin consilierilor de integrare incepand cu data de 7.12.2007, este enumerata si indemnizatia de dispozitiv. In schimb, ea nu mai este prevazuta pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2008, tot printr-un ordin al ministrului.
Referitor la sporul pentru conditii vatamatoare de munca, retinem ca este afirmata si de catre paratul intimat existenta unor astfel de conditii, precizandu-se ca sporul aferent a fost acordat in limitele prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003. Din inscrisurile existente la dosarul cauzei, precum si din sustinerile din cererea de recurs, Curtea retine ca recurenta a beneficiat de spor pentru conditii vatamatoare, "de antena",in cuantum de 10%, iar potrivit art. 25 din Legea nr. 495/2004 cuantumul sporului de care trebuia sa beneficieze recurenta pentru conditii deosebite de munca este de 15%, Curtea urmand a obliga paratul la diferentei de spor, de 5%, pe perioada 01.01.2007-28.06.2008. Sustinerea recurentei, in sensul ca sporul de pentru conditii vatamatoare-"de antena" si sporul pentru conditii deosebite, in cuantum de 15%, prevazut de art. 25 din Legea nr. 495/2004 sunt doua sporuri distincte, nu pot fi retinute de Conditiile grele de munca, pentru care se cuvine o remuneratie suplimentara, pot fi deosebite, speciale, periculoase, vatamatoare, nocive, etc. legislatia in vigoare cunoscand diferite denumiri ale aceluiasi tip de spor. In fapt, conditiiledeosebitede munca (terminologie folosita de Legea nr. 495/2004) se particularizeaza in cazul recurentei prin expunerea la radiatiile generate de campurile electromagnetice de radiofrecventa, sporul acordat pentru efectul nociv al acestora fiind denumit de OG nr. 10/2007 si OG nr. 10/2008 ca fiind "spor pentru conditii vatamatoare".
Apararea paratului in sensul ca aceste sporuri trebuie acordate in limita prev. de art. 3 din legea nr. 495/2003 nu este intemeiata, avand in vedere ca este vorba de drepturi stabilite prin lege, ce nu pot fi limitate sau conditionate. stabilita de art. 3 alin 3 trebuie corelata cu posibilitatea majorarii cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare. Insa drepturile referitoare la indemnizatia de dispozitiv si sporul pentru conditii deosebite de munca nu se incadreaza in acest text, fiind obligatorii.
Aceste drepturi vor fi acordate numai pana la data intrarii in vigoare a OUG nr. 81/2008, 28.06.2008, si vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii reale a sumelor la care recurenta este indreptatita.
Recurenta pretinde si recunoasterea si acordarea majorarilor salariale prev. de HG nr. 4/2004 pentru indeplinirea conditiilor privind experienta profesionala, studii postuniversitare si reprezentativitate.
HG nr. 4/2004 stabileste ca majorarea salariului de baza cu pana la 50% se poate face in raport de criteriile si cotele procentuale prev. de acest act.
Aceasta este o aplicare a dispoz. art. 3 teza a II-a din OUG nr. 19/2003, cf carora majorarea este faculativa, iar nu obligatorie, fapt ce se deduce din formularea utilizata "pot fi majorate ", acest text urmand a fi interpretat in legatura cu alin 2 al art. 3, care stabileste competenta ministrului de a dispune majorarea salariului de baza in functie de aceste criterii, precum si o limita maxima.
de acestea, Curtea nu poate aprecia oportunitatea acordarii acestor sporuri, care este lasata la latitudinea angajatorului, astfel incat cererea a fost in mod corect respinsa ca neintemeiata.
apare si cererea privind acordarea concediului de odihna de 30 de zile de care beneficiaza membrii corpului diplomatic si consular, avand in vedere ca in notiunea de "celelalte drepturi salariale" nu se incadreaza si concediul de odihna.
In privinta acordarii concediului de odihna suplimentar, potrivit art. 142 Codul muncii, principiul in materia efectuarii concediului de odihna este efectuarea acestuia in natura, in fiecare an, ceea ce in cazul recurentei nu mai este posibil.
Cat priveste primele de vacanta pentru anii 2007 si 2008, art. 21 din Legea nr. 495/2004 stabileste ca la plecarea in concediul de odihna, membrii Corpului diplomatic si consular au dreptul, in conditiile legii, pe langa indemnizatia de concediu, si la o prima egala cu salariul de baza in lei din luna anterioara plecarii in concediu. Intrucat este un drept mentionat de art. 3 din OUG nr. 19/2003, reccurentei i se cuvine si prima de concediu, mai ales ca si art. 30 din OG nr. 81/2008 prevede acest drept. Intrucat paratul nu a probat efectuarea platii primelor de concediu, acest capat de cerere apare ca fiind intemeiat, paratul urmand a fi obligat la plata acestor sume, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Pentru aceste considerente, Curtea va dmite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că: va dmite în parte acțiunea, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2007 și 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Va obliga pârâtul la plata drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv de 25% pentru perioada ianuarie 2008-iunie 2008, precum și la plata diferenței de 5% reprezentând spor pentru condiții vătămătoare pentru perioada 1.01.2007-28.06.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la plata efectivă.
Va respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
In baza art. 274 proc.civ. va obliga paratul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta, reprezentand parte din onorariul de avocat avansat la fond, in cuantum total de 800 lei, cf. chitantei din 07.07.2008, reducerea acestor cheltuieli fiind justificata de admiterea in parte a pretentiilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr.7173/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta - împotriva pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2007 și 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv de 25% pentru perioada ianuarie 2008-iunie 2008, precum și la plata diferenței de 5%, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare pentru perioada 1.01.2007-28.06.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la plata efectivă.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă, prin reducerea onorariului de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
REd.:
Dact.:
2 ex.
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
