Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4654/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3254/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4654/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - membru Grup, împotriva încheierii din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă - - Membru Grup, prin apărătorul ales, d-nul avocat Al., cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 21 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă -, prin avocat, având cuvântul, arată că înțelege în această fază procesuală să invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit."p" și art.79 alin.(1) din Constituția României, revizuită, și a cărei motivare o depune la dosar în dublu exemplar.
Curtea, din oficiu, pune în discuția recurentei-pârâte prin avocat o chestiune prealabilă și anume, nulitatea încheierii de ședință atacate, având în vedere faptul că minuta a fost asumată de toți membrii completului de judecată, prin semnare, iar în dispozitiv se menționează opinia separată a asistenților judiciari, care au făcut parte din completul de judecată.
Recurenta-pârâtă -, prin avocat, având cuvântul, arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității încheierii atacate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în opinie majoritară, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii.
În considerente, examinând excepția de neconstituționalitate, instanța de fond a reținut următoarele:
Natura juridică a cauzei este de dreptul muncii, iar dispozițiile art.284 alin.2 din Codul muncii - Legea nr.53/2003, prevede că, în conflictele de muncă, cererile sunt adresate instanței competente în a cărei circumscripție își au domiciliul, reședința sau, după caz, sediul, reclamantul.
Dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, care stabilea competența instanței de la sediul unității, au fost abrogate, în temeiul dispozițiilor art.298 alin.2 - ultima liniuță, coroborate cu dispozițiile art.284 alin.2 din Legea nr.53/01.03.2003 - Codul muncii.
Verificând, conform dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1, alin.2 și alin.3 ale aceluiași articol, instanța a constatat neîndeplinirea condiției care impune că, de dispoziția legală criticată, trebuie să depindă soluționarea cauzei.
Astfel, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 - ultima liniuță din Codul muncii privește exclusiv împrejurarea că, deși acestea nu pot modifica prevederile legale referitoare la competența teritorială cuprinse în Legea nr.168/1999 - lege specială, totuși excepția de necompetență teritorială invocată în prezenta cauză a primit o soluționare, în temeiul prevederilor sale.
S-a apreciat, dat fiind faptul că dreptul dedus judecății nu este guvernat de normele de competență, că modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială nu aduce atingere soluționării litigiului, legat de fondul cauzei, această excepție fiind o excepție de procedură, față de denumirea secțiunii în care Codul tratează această problemă.
S-a mai arătat și faptul că, prin dispozițiile art.249 din Codul muncii se prevede că: "Procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială", aspect care nu susține concluzia că dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 ar fi în vigoare și, prin urmare, în cazul dedus judecății ar exista două dispoziții legale, cu același obiect, respectiv art.72 din Legea nr.168/1999 și art.284 alin.2 din Codul muncii, întrucât, din corelarea acestora cu dispozițiile art.71 și art.82 din Legea nr.168/1999, art.2 pct.1 lit.1din Codul d e procedură civilă, art.248 din Codul muncii și art.298 din același Cod, referitoare la abrogarea unor legi și a oricăror altor dispoziții contrare, este evident că vizează competența materială a instanțelor judecătorești în ceea ce provește soluționarea conflictelor de muncă.
În fine, în raport de cele expuse și examinând excepția de neconstituționalitate invocată și din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora: "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției", instanța de fond a considerat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de necosntituționalitate invocată de -
Împotriva sus-menționatei încheieri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - - membru Grup, arătând că prin aceasta instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea societății privind sesizarea Curții Constituționale, apreciind, în mod greșit, că dispozițiile legale criticate nu privesc obiectul dedus judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că din dispozițiile art.62 și art.63 din Legea nr.24/2000 rezultă că legiuitorul a impus, cu caracter imperativ, abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora.
Mai susține că dispozițiile Codului muncii - art.298 alin.2 ultima liniuță - nu pot modifica, implicit, prevederile legale cuprinse în Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
În consecință, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea, în tot, a încheierii atacate, în sensul de a se dispune suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanța de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
La termenul de judecată din data de 23.06.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuție o chestiune de ordine publică și anume, a invocat nulitatea încheierii de ședință atacate, având în vedere faptul că deși minuta a fost asumată de toți membrii completului de judecată, prin semnare, fără a se formula opinie separată, totuși, în dispozitiv s-a menționat opinia separată a asistenților judiciari, membri ai completului de judecată.
Analizând, cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, nulitatea încheierii atacate, chestiune de ordine publică ce a fost invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
La fila 134 din dosarul de fond se află minuta hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond în acest dosar, respectiv încheierea din data de 27.04.2009, atacată cu prezentul recurs.
Minuta încheierii este semnată de toți membrii completului de judecată, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, care, potrivit dispozițiilor art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, este compus din doi judecători și doi asistenți judiciari.
Deși, din semnarea minutei încheierii, rezultă că cei doi asistenți judiciari și-au însușit soluția pronunțată, fără a formula, deci, opinie separată, totuși, în cuprinsul hotărârii judecătorești, după redactarea acesteia, s-a menționat opinia lor separată, care a fost și motivată.
Față de acest aspect, Curtea constată că, în speță, dispozitivul hotărârii judecătorești, după redactare (motivare), nu corespunde minutei acesteia, aspect ce atrage nulitatea încheierii atacate.
În acest caz, nulitatea ce intervine este absolută, neputându-se acoperi în nici un mod.
Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 255 din Codul d e procedură civilă:
"Hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în prima instanță se numesc sentințe, iar hotărârile prin care se solutionează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc decizii.
Toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc încheieri.".
Conform dispozițiilor art. 258 alin.1 și alin.3 din Codul d e procedură civilă:
"(1) După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndatădispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecătoriși în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate. -
(3)După pronunțarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.".
Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art.55 alin.2 din legea nr.304/2004, potrivit cărora:
(2)Asistenții judiciariparticipă la deliberări cu vot consultativ șisemnează hotărârile pronunțate.Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
Față de dispozițiile legale suscitate și în raport de împrejurarea că în minută nu s-a consemnat o opinie separată a asistenților judiciari, ci numai în dispozitivul încheierii, după redactarea acesteia, Curtea constată că este întemeiată excepția nulității încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de necontituționalitate invocată de -, încheiere pronunțată la data de 30.04.2009, în dosarul nr-, de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, astfel că o va admite ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de nulitate a încheierii din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - - membru Grup, împotriva încheierii din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
- -
GREFIER,
red. / dact.
2 ex. / 24.08.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
