Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 47/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat cu reclamanții, și,împotriva sentinței civile nr. 1561 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți, și a intimților pârâți Primarul Comunei și Consiliul Local al Comunei.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1561/2008 a Tribunalului Covasna, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comuei, Consiliul Local al Comunei, având ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază pe perioada 2005 - 2008, acordarea indemnizației de dispozitiv în continuare până la încetarea contractelor individuale de muncă, includerea în bugetul local pe 2008 sumelor cuvenite, precum și a dobânzilor solicitate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Din copiile înscrisurilor aflate la filele 10-29 reiese că reclamanții, sunt personal contractual și prin urmare li se aplică dispozițiile codului muncii.
Referitor la fondul cauzei instanța reține că potrivit art.13 din Legea nr. 138/1999 "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Același act normativ prevede expres la art. 1 că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", astfel încât instanța constată că reclamanții nu fac parte dintre categoriile de salariați menționați mai sus din cadrul acestor instituții, ci sunt angajați la Primărie.
Articolul 49 din Legea nr.138/1999 lămurește și înlătură unele lacune ale textului de lege (art.13) în sensul că personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități încondiții similarecu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile șiindemnizațiileacordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Nu în ultim rând, instanța are în vedere că prin Ordinul 496/2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa 1 la Ordinul MAI cu nr.275/2002 care se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturisalariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmarepersonalul civil din cadrul MAIcare beneficiază de indemnizația de dispozitiv, și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publiceeste distinctde personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, și, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță în mod greșit a apreciat că se Ordinul 496/2003 se aplică doar personalului din structura Ministerului d e Interne, întrucât la pct.9.2 din acest ordin indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Împrejurarea că ordinul MAI nr. 496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial nu are vreo relevanță, câtă vreme aceasta a intrat în circuitul civil, așa cum au statuat alte instanțe de judecată.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că acordarea acestor drepturi se impune și în lumina principiului egalității dintre cetățeni și excluderii oricăror forme de discriminare în exercitarea drepturilor economice, consacrat de altfel și în dispozițiile art. 1 alin 2 din legea 137/2000. Printr-o astfel de sentință se creează un regim discriminatoriu între funcționarii publici din cadrul Primăriei, și personalul contractual, din cadrul aceleiași instituții, întrucât prezenta acțiune a fost respinsă.
În declarația de recurs se mai arată că soluția pronunțată de prima instanță contravine atât practicii administrative ce consacră acest drept dar și practicii judiciare.
Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Astfel, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Serviciul Public de Evidență a Persoanelor B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, conform Hotărârii 643/20.12.2004 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională admițând excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/2.07.2008 aceste decizii fiind publicate în MO din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanța de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanții pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr. 1561/2008 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./28.01.09
Tehnoredact./28.01.2009
Jud. fond,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
