Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4787/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3197/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4787/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1760 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(6482/2007), în contradictoriu cu intimații reclamanți, --, C, -, și intimații pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL TELEORMAN, GUVERNUL ROMÂNIEI, expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești, creșteri salariale de 5%,2% și 11%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1760/26.03.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și alții, dispunându-se obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească reclamanților sumele reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate prevăzute de OG nr. 10/2007 astfel: 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007, 11% începând cu 01.10.2007, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând sentința precitată, printre altele, sub următoarele aspecte:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
- reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi salariale decât cele acordate în temeiul legii lor de salarizare;
- prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege, situație inexistentă în cazul reclamanților căci drepturile pe care le solicită nu sunt prevăzute în legislația aplicabilă în ce îi privește;
- magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu se află în situații similare ori comparabile cu categoriile socio-profesionale la care face referire OG nr. 10/2007, astfel că nu pot beneficia de majorările salariale prevăzute de acest act normativ.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proced. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 304/1 proced. civ. (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit Tribunalul a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească intimaților-reclamanți majorările salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație, acest mod de soluționare a pricinii fiind nelegal și netemeinic.
Intimații-persoane fizice fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, funcționând în cadrul Judecătoriei Zimnicea.
Prin acțiune, au solicitat să li se plătească majorările salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, susținând că personalul auxiliar de specialitate nu a beneficiat de aceste drepturi bănești, fiind discriminați în acest fel față de categoriile socio-profesionale cărora li s-au acordat.
Pretențiile deduse judecății nu pot fi însă primite, întrucât prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt întrutotul aplicabile și în speță, întrucât autorii acțiunii afirmă că situația discriminatorie în care susțin că se află, a fost creată prin acte normative cu putere de lege (OG nr. 10/2007). Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării.
Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici nu fel de măsuri dintre cele prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. Așa fiind, apare ca neîntemeiată pretenția de obligare a pârâților la plata majorărilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007.
În același sens, trebuie avută în vedere și Decizia nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
În raport de conținutul explicit al considerentelor și dispozitivului Deciziei nr. 1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, înseamnă că într-o situație precum cea din speță, nici o instanță de judecată din România nu este îndreptățită să procedeze la crearea de norme pe cale judiciară sau la aplicarea unor dispoziții cuprinse în alte acte normative, pentru a acorda drepturi salariale categoriilor profesionale în privința cărora nu există un text legal expres care să le confere atare drepturi. Rezultă că intimații-reclamanți nu sunt îndreptățiți să li se achite sumele de bani solicitate prin acțiune.
În raport de toate cele ce preced, este necesară admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Vor fi menținute acele dispoziții ale sentinței care nu au fost criticate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, C, Coajă și intimații pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Teleorman, Guvernul României, Expert Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 1760/26.03.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./23.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
