Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4836/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4836
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 1224/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul, ., B, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1224/25.02.2009 a admis excepția nulității absolute a clauzei cuprinse în art.176 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005,2006, 2007 și constată nulă clauza prevăzută de aceste dispoziții.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, B, în contradictoriu cu pârâta SC SA( fostă )
A obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pe anii 2005-2007, începând cu anul 2005 până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui reclamant, sume indexate cu indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
A obligat pârâta la plata către reclamanți a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4000. de gaze naturale/anual pe perioada 15.12.2005-2007, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
A respins capătul de cerere privind acordarea diferențelor salariale rezultate prin neaplicarea corectă a disp. art 128 alin.5 și 129 alin.1,2 și 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007 ca nefondat.
A constatat prescris dreptul la acțiune în ce privește acordarea drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2005.
A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 6500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariații intimatei. La data de 01.02.2008 o parte dintre salariații SC SA au fost transferați la SC SA cu respectarea prevederilor art.169 din Codul Muncii. Alte persoane au rămas în continuare salariate ale SC SA societate care, după data de 01.02.2008, și-a schimbat denumirea în SC SA.
Drepturile solicitate de reclamanți nu au fost introduse în salariul de bază din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprindesalariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precumși alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație reclamantul nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu a beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța a considerat că pârâta nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate urmând a obliga pârâta la plata acestor drepturi bănești, pe perioada 2005-2007, ținând cont de data încetării contractelor individuale de muncă ale petenților în acest interval de timp și de prescripția dreptului material la acțiune.
Întrucât dispozițiile art.176 alin 1 din CCM la nivel de unitate cuprinde clauze inferioare celor stabilite prin art 187 alin1 din CCM la nivel de ramură, instanța a constatat nulitatea absolută a acestor clauze.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea diferențelor salariale, instanța l-a respins cu motivarea că, la data promovării prezentei acțiuni, unii reclamanți nu mai erau salariații pârâtei deoarece contractele lor individuale de muncă încetaseră anterior în baza art 65, 66 din Codul Muncii.
Dacă reclamanții s-au considerat nemulțumiți de stabilirea salariului de bază pe perioada 2005-2007, în sensul că pârâta nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.128 și 129 din contractul colectiv de muncă, aceștia aveau posibilitatea să solicite în instanță a constatat nulității clauzelor contractului individual de muncă referitoare la salarizare.
Acțiunea în justiție putea fi formulată, conform disp. art. 283 lit.d din Codul Muncii, pe toată durata existenței contractului individual de muncă.
Pentru reclamanții care, la data de 01.02.2008, au fost transferați la SC SA, aceștia nemaifiind angajații intimatei, nu mai pot solicita de la aceasta plata diferențelor salariale.
A fost respins capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2005 ca fiind prescris dreptul material la acțiune în baza art. 283 lit.c din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC SA B criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta la plata către intimat a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de 4400 mc gaze naturale anual, precum și a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă.
În motivarea recursului se arată că prin protocolul încheiat la 01 martie 2002 între SNP SA SC SA și s-a convenit ca salariații transferați de la SNP la SC SA să-și păstreze toate drepturile avute la data transferului.
Suma ce reprezenta / unei cantități de gaze naturale a fost introdusă în salariile de bază ale tuturor angajaților SNP inclusiv a celor transferați în anul 1997, iar potrivit art.187 din CCM, la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 s-a prevăzut că "salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1 pct.B vor primi un ajutor material, egal cu unei cote deg aze naturale.
De același drept beneficiază salariații avuți în vedere la al.1 și cei ai angajaților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr.1 în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază".
Recurenta precizează că, apărarea sa privind includerea / valorii cotei de gaze în salariile angajaților începând cu anul 1997 este susținută de înscrisuri ce atestă acest fapt, depuse la dosar.
În ceea ce privește sumele reprezentând aprovizionarea toamna-iarnă, recurenta precizează că acest drept a fost introdus în salariul de bază înainte de preluarea prin transfer a personalului de la SNP
Cu privire la suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, se arată că venitul solicitat de reclamanți are natura juridică a unei măsuri de protecție socială, art. 176 din contractul colectiv de muncă fiind plasat în capitolul "Protecție socială". În consecință, cererea se încadrează sub aspectul prescripției în ipoteza art. 283 lit. e din Codul Muncii, termenul de 6 luni curgând de la data la care salariatul, potrivit susținerilor sale, nu a încasat dreptul pretins, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
Cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit dispozițiile din contractele colectiv de muncă.
În esență, susținerea recurentei-pârâte este aceea că adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, începând cu data de 01.03.1998, conform dispozițiilor din art. 176 alin 6 și art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1997, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. În anul 1998, prevederea art. 168 alin. 3 cuprins mențiunea expresă în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998.
Din anul 1999, sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a suplimentării salariale din luna octombrie.
Drepturile din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii nu au fost îngrădite, iar drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu conțin clauze de nivel inferior celor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
În motivarea recursului în drept se invocă dispoz. art. 312 pct.1 și 3 Cod pr.civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Or recurenta s-a constituit ca unitate cu personalitate juridica distincta in urma desprinderii sale din preluând condițiile prevăzute in contract colectiv de munca la nivel.
În ceea ce privește cererea de plată a suplimentării salariale pentru toamnă-iarnă:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
De aceea, instanța de fond trebuia să analizeze modalitatea concretă în care s-a negociat acordarea acestui drept la nivelul angajatorului-pârât.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Neobservând dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității în anii 2007 și 2008 și mențiunile din carnetele de muncă, din care rezultă ca, la data de 01.03.1998 salariile au fost majorate conform mențiunilor din telexul nr. 2412/1998, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Este adevărat că, potrivit art. 243 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă instanța de fond a apreciat greșit că la nivelul societății pârâte nu au fost respectate dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze.
Potrivit art. 982 din Codul civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Apreciind că în cauză sunt aplicabile direct, ca izvor al drepturilor pretinse, dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile contractuale, fără a interpreta dispozițiile din art. 176 același contract potrivit cu regula de interpretare instituită de art. 982 din Codul civil.
Este greșit raționamentul instanței de fond care a apreciat ca fiind afectate de nulitate dispozițiile art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, deoarece cuprind clauze inferioare celor din art. 187 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii. Pe de o parte, în situația în care anumite drepturi reglementate prin negocieri colective la nivelul ramurii nu se regăsesc printre cele enumerate în contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, clauzele contractelor colective de muncă la nivelul ramurii se aplică direct, ca izvor al drepturilor salariaților care își desfășoară activitatea în unitățile din ramura respectivă. Omisiunea de a enumera în contractul colectiv de muncă la nivelul unității un drept care se regăsește în contractul colectiv superior nu afectează validitatea contractului colectiv încheiat la nivel inferior.
Pe de altă parte, s-a făcut dovada în cauză că, respectând dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, unitatea pârâtă a introdus drepturile solicitate în salariul de bază.
Pentru considerentele expuse anterior,având în vedere că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost introduse în salariile de bază înainte de transferul salariaților de la SNP SA la SC, Curtea apreciază că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă capetele de cerere privind contravaloarea cotei de gaze și suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, precum și excepția nulității clauzei cuprinse în art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 1224/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul, ., B, -, .
Modifică în parte sentința.
Respinge acțiunea și cu privire la plata contravalorii cotei de gaze naturale pe perioada 15.12.2005-2007, la plata suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamna iarna 2005-2007, precum și excepția privind constatarea nulității clauzei cuprinse în art.176 alin.1 CCM.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25.08.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Daniela Vijloi, Nicoleta Țăndăreanu
