Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 487/

Ședința publică de la 23 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier a

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V, cu sediul în Focșani,-, jud. V și MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE B, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 171/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, -, -, -, -, A, -, A, -., -, G, -, G, G, OG, cu domiciliul ales la sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, din Foșani,-, jud. V, având ca obiect "DREPTURI ".

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ avocat -, lipsă fiind recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE B și intimații reclamanți, -, -, -, -, A, -, A, -., -, G, -, G, G, OG, .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; recurentul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar note de ședință și relațiile solicitate cu privire la funcțiile și perioadele lucrate de reclamanți, după care;

Curtea reiterează excepția de nulitate a hotărârii recurate, invocată din oficiu la termenul anterior, în sensul că unul dintre judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei pe fond nu a semnat minuta.

Față de această excepție, apărătorul recurentei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, admiterea recursurilor, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

CURTEA

Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 171/28.02.2008 a Tribunalului Vrancea, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, Cimpureanu, escu -, Linica, a, A, ., G, G, G, OG, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 04.02.2005-31.12.2006 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

S-a respins ca neîntemeiată plata contravalorii tichetelor pentru viitor.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, Cimpureanu, escu -, Linica, a, A, ., G, G, G, OG, au chemat în judecată pe pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a fi obligați să le achite, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 142/1998 tichetele de masă cu începere de la 04.02.2005 și în viitor, sume ce solicită a fi reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.

În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 sunt îndreptățiți să primească o alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, drepturi pe care însă nu le-au primit, motiv pentru care au solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata acestora cu începere de la 04.02.2005 și în viitor, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.

Au depus la dosar acte.

Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare invocând pe cale de excepție necompetența materială și funcțională a tribunalului în raport de art.10 al.1 din Legea nr.554/2004 și ale art. 1 din HG nr. 385/2007 considerând că soluționarea cauzei revine Curții de Apel, solicitând declinarea competenței în favoarea acesteia. A mai susținut pârâtul că pe rolul tribunalului se află și dosarul nr- în care aceeași reclamanți au chemat în judecată aceeași pârâți solicitând acordarea acelorași drepturi, astfel că în temeiul art. 163 al. 1 cod procedură civilă invocă și excepția litispendenței. Au mai invocat de asemenea inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de dispozițiile art. 554/2005 și excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că raporturile de serviciu sunt între reclamant și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât legile bugetului asigurărilor de stat aferente anilor 2004-2007 nu au prevăzut în bugetele instituțiilor publice sume pentru acordarea tichetelor de masă.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

În ce privește excepțiile invocate acestea sunt neîntemeiate. Competența de soluționare a prezentei cauze revine secției civile a tribunalului, speța dedusă judecății fiind un conflict de muncă, incidente fiind dispozițiile Codului muncii și nu ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Referitor la excepția de litispendență, nici aceasta nu este întemeiată. Dosarul nr- al Tribunalului Vranceaa fost conexat la dosarul nr- și la data de 24 ianuarie 2008 s-a renunțat la judecată. Pentru același considerent reținut la excepția necompetenței materiale nici inadmisibilitatea cererii vis-a-vis de neîndeplinirea procedurii prealabile nu a fost primită.

În fine, în ce privește calitatea procesuală pasivă, nici această excepție nu este întemeiată, motivat de faptul că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V este o structură aflată pe subordinea sa, coordonează activitatea acesteia și îndeplinește atribuțiile prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, în calitate de ordonator principal de credite.

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte.

Reclamanții sunt încadrați cu contract de muncă la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, împrejurare recunoscută de pârâtă.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/09.07.1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează persoane prin încheierea unui contract de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri, de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Potrivit art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă și alte situații specifice.

Faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă că reclamanții nu au acest drept, cu atât mai mult cu cât acestea constituie o măsură de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.

Relevant este și faptul că reclamanții au calitatea de salariați în sectorul bugetar și că există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, astfel că neacordarea acestor drepturi reprezintă în realitate o discriminare la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 41 al. 2, art. 53 din Constituția României, art. 5 al. 3 din Codul muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.

De asemenea, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului prin includerea sau neincluderea sumelor necesare în buget constituie și o restrângere a dreptului la protecția socială a reclamanților, care nu se justifică în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică. Acordarea tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului este neîntemeiată și nejustificată, fiind lăsată la aprecierea acestuia aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, iar acesta fie nu va aloca aceste sume în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel cu bună știință o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii ale aceluiași sector.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, fiind admisă în parte și a obligat pârâții la plata tichetelor de masă pentru perioada 04 februarie 2005 - 31 decembrie 2006, sume ce au fost reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.

Cât privește acordarea acestor drepturi pentru anul 2007, acest capăt de cerere nu poate fi admis având în vedere dispozițiile OUG nr. 88/2006 care în art. III interzice în mod expres acordarea acestor drepturi.

Nici plata în viitor nu poate fi admisă având în vedere că prezenta acțiune are caracterul unei acțiuni în despăgubire ori, despăgubirile nu pot fi acordate pentru viitor, iar pe de altă parte nu se poate cunoaște în prezent evoluția actelor normative ce reglementează aceste drepturi.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâtele Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.

Recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Vap recizat că nu toți reclamanții sunt încadrați cu contract de muncă la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

De asemenea, nu există cuprins în buget fondurile necesare acoperirii acestor sume de bani cu titlu de drepturi bănești.

În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8.pr. civilă.

Recurenta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut că sentința a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3.pr. civilă.

De asemenea, a apreciat că acțiunea este inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, respinsă în mod greșit de prima instanță.

Pe fond, a arătat că, potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.

Prin Legea bugetului de stat pe anul 2004, s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume în scopul acordării tichetelor de masă, deoarece nu au fost prevăzute în buget.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă.

În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.

Intimații reclamanți nu a formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.

La termenul de judecată din data de 26 mai 2008, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de ordine publică a nulității minutei care nu a fost semnată de către un judecător care a făcut parte din completul care a soluționat cauza pe fond și a pronunțat sentința recurată.

Analizând sentința civilă recurată, prin prisma excepției invocate din oficiu, în temeiul disp. art. 306 alin. 2 și art. 137 alin. 1.pr.civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate însă pentru următoarele considerente:

Respectarea normelor de ordine publică se impune cu rigoare iar normele care privesc legale compunere a completului de judecată fac parte dintr-o asemenea categorie.

Potrivit art. 258 al. 1 Cod pr. civ. după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.

Dispozitivul hotărârii denumit în practică minută reprezintă astfel un element esențial al acesteia, întrucât el încorporează soluția adoptată de instanță cu privire la litigiul dedus spre soluționare.

Conform dispozițiilor legale, minuta se semnează sub pedeapsa nulității de către judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a litigiului, fiind menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate precum și să ofere posibilitatea de a se verifica legalitatea compunerii completului de judecată.

Fiind vorba despre o nulitate anume prevăzută de lege, în condițiile prevăzute de art. 105 al. 2 Cod pr. civ. vătămarea procesuală se presupune până la dovada contrarie.

În speță, minuta întocmită (fila 3 fond) nu cuprinde semnătura unuia dintre membrii completului de judecată, situație în care devin incidente dispozițiile mai sus menționate.

Potrivit art. 55 din Legea nr. 304/2004, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.

Asistenții judiciari participă la dezbateri cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre iar opinia separată se motivează.

În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, prevederile art. 54 al. 3 și 4 fiind aplicabile.

În consecință, pentru existența unei asemenea cauze de nulitate care împiedică exercitarea controlului judiciar asupra verificării legalității compunerii completului de judecată, excepția invocată de instanță din oficiu apare ca fiind întemeiată impunându-se casarea hotărârii judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în baza disp. art. 304 pct. 5.pr. civilă și art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5.pr. civilă.

Față și de caracterul peremptoriu și prioritar al excepției nu mai pot fi analizate în recurs aspectele invocate de părți, și care urmează să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

În rejudecare, potrivit art. 315 al. 3 Cod pr. civ. instanța va asigura aplicarea corectă a legii la împrejurările de fapt în mod corespunzător și pe deplin stabilite, ținându-se seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâri a fost casată.

Se va aprecia, în rejudecare și cu privire la excepțiile reiterate de recurente și la susținerile acestora, în funcție de înscrisurile depuse și la instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V, cu sediul în Focșani,-, jud. V și MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE B, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 171/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Casează sentința civilă nr. 171/28.02.2008 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2008.

PREȘEDINTE: Ion Ioneci

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

Grefier,

a

: - -

: 2 ex.//03 Iulie 2008

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Președinte:Ion Ioneci
Judecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Galati